Anamaria Maranda și Constantin Neculae - Adânca privire

Adânca privire
versuri: Adrian Păunescu
muzică: Constantin Neculae

Plină-s de tine dacă pleci de-acasă,
cu tine veșnic m-aș împovăra,
când, noapte-zi, pereții mă apasă,
eu, sub sprâncene port privirea ta.

Așa simt eu acum când ești departe
și nu mai știu, e noapte sau e zi,
te țin aici pe viață și pe moarte,
te văd că mă și tem că vei orbi.

Zăpezi și flori trăiesc împreunate,
miracol și coșmar, la fel, așa,
cutițul alții mi-l înfig în spate,
Tu ai privirea în privirea mea.

Și poate că aceasta e iubirea,
nu numai gelozie și asalt,
ci să-ți modifici într-atât privirea
încât să vezi la fel ca celălalt, la fel ca celălalt.

Din ochii tăi mi-i fac pe-ai mei acasă,
ca pe-o lumină vie te aștept,
dar stânga mea, de dorul tău, mă lasă,
smulgându-mi parcă inima din piept.

Nici nu mai știu, e iarnă sau e vară,
privirile ni s-au unit de tot
rămân aici, dar am fugit afară,
te-aș părăsi cumva, dar nu mai pot.

Zăpezi și flori trăiesc împreunate,
miracol și coșmar, la fel, așa,
cutițul alții mi-l înfig în spate,
Tu ai privirea în privirea mea.

Și poate că aceasta e iubirea,
nu numai gelozie și asalt,
ci să-ți modifici într-atât privirea
încât să vezi la fel ca celălalt, la fel ca celălalt.