Holograf vă dă întâlnire la Sala Polivalentă pe 24 februarie. Va veni şi Angela Gheorghiu!
Sunt consecvenţi prin inconsecvenţă. Ei ne-au spus-o şi noi v-o spunem mai departe. Au scos pe piaţă un album nou, după chipul şi asemănarea lor: un album matur, cu diverse teme – de la trecerea implacabilă a timpului până la drama pierderii unei persoane dragi, dar şi bucuria iubirii, căreia trupa i-a rămas fidelă. Melodie, sufleţel şi teme interesante egal Holograf.
Jurnalul Naţional: Piesa „Nu mai e timp” poate deveni, în timp, la fel de celebră cu „Ţi-am dat un inel”?
Emilian Petroşel: Greu de spus. E de altă factură , are alt tip de mesaj. Mi-aş dori, dar ....
Mugurel Vrabete: Nu ştiu. „Ţi-am dat un inel” a devenit celebră imediat, alte piese au avut nevoie de mai mult timp. În orice caz, va rămâne una dintre piesele importante ale trupei, având în vedere amploarea realizării şi colaborarea cu un artist extraordinar.
Tino Furtuna: Nu. Greu de crezut, în peisajul muzical actual. Dar poate ajunge, cu siguranţă, în galeria „de aur” a celor mai iubite piese ale grupului Holograf.
Dan Bittman: Cu siguranţă are toate elementele, ba chiar are în plus o voce inegalabilă, cum este cea a Angelei Gheorghiu!
• Aţi respirat acelaşi aer curat, creativ cu Angela Gheorghiu. Vi s-a tăiat răsuflarea?
Emilian Petroşel: A fost o experienţă unică, din care eu personal am avut multe de învăţat. Pe lângă vocea de excepţie, Angela are şi o gândire foarte clară, lucru care o face să ajungă acolo unde doreşte foarte, foarte repede. Nu întâmplător e acolo unde este.
Mugurel Vrabete: Am fost încântaţi că Angela a îndrăgit piesa încă de pe vremea când era doar o încercare, fără versuri şi fără orchestraţie completă. Apoi am fost uimiţi de nivelul profesional la care Angela a condus realizarea finală a cântecului, având în vedere că printre orchestratori s-a numărat cel care s-a ocupat de albumul simfonic al lui Sting, iar ultimul mixaj a fost realizat de un colaborator frecvent al lui Phil Collins. Cea mai uşoară sarcină a fost imprimarea cu Angela: naturală, firească, excepţională.
Romeo Dendiu: Am respirat şi încă mai respirăm… Angela Gheorghiu. Este o artistă în adevăratul sens al cuvântului, perfecţionistă, atentă la fiecare detaliu, foarte implicată în tot ceea ce face cu atâta pasiune.
Dan Bittman: Cu Angela ne ştim de câţiva ani buni... Ei i-a plăcut atât de mult piesa când a auzit-o întâmplător într-o formă incipientă, încât nu a mai renunţat la ideea de a o cânta împreună. Şi, iată, au trecut mai bine de doi ani de la prima audiţie. Vocea sa este inegalabilă; poţi să faci multe şcoli, dacă n-ai şi darul de la Dumnezeu, le faci degeaba. Ea are această binecuvântare.
• Holograf „nu mai are timp” si a trecut la un album care se caracterizează prin...?
Dan Bittman: Albumul are maturitate, are teme diverse de la trecerea implacabilă a timpului până la drama pierderii unei persoane dragi, dar şi veselie şi bucuria iubirii, căreia trupa i-a rămas fidelă.
Emilian Petroşel: Am vrut doar să aducem în atenţia oamenilor faptul că ne risipim în atâtea lucruri neesenţiale, care ne „mănâncă” tot timpul, uitând de fapt de esenţa vieţii, iubirea, trezindu-ne poate prea târziu. Despre asta e vorba în muzica noastră.
Mugurel Vrabete: Ca orice album Holograf, este eterogen şi nu are un numitor comun. Aşa cum spunea colegul meu Edi, suntem consecvenţi prin inconsecvenţă.
Tino Furtuna: Introspecţie?! Melodie, sufleţel şi teme interesante egal Holograf.
• Nu mai e loc să trăim, vorba cântecului. Dar mai e loc să trăim în lumea muzicii?
Mugurel Vrabete: Probabil că da. Ştiţi că vânzarea de muzică pe CD sau alte suporturi s-a diminuat. Tratatul ACTA, PIPA, şi care or mai fi, au încearcat să salveze industria muzicii şi, mai ales, a filmului de un sfârşit iminent. Singurul lucru care aduce bani a rămas concertul. Problema este că artiştii care fac concerte şi bat scenele lumii au media de vârstă în jur de 50 de ani, pentru că sunt singurii care au apucat să-şi facă o carieră. Pentru cei mai tineri a avut grijă industria muzicală ca succesul să vină repede, dar şi dispariţia să fie la fel de grăbită.
Tino Furtuna: Holograf este o prezenţă foarte clar decupată în peisajul muzical românesc şi probabil că va rămâne astfel până la sfârşitul flăcării care a generat acest fenomen.
Romeo Dendiu: Este şi va fi întotdeauna loc pentru oricine, pentru noi toţi. Trebuie doar ca tot ce faci să faci cu seriozitate şi pasiune.
Dan Bittman: Lumea muzicii nu va muri nicicând, îmi place să cred că muzica este şi inima, şi viaţa. Nu poate pieri.
• Ce i-aţi spune unui om, care are bani în buzunar, să-l convingeţi să vină la concertul vostru de la Sala Polivalentă?
Emilian Petroşel: Banii nu sunt cel mai important lucru în viaţa asta şi, la noi la concert, va găsi o stare de bucurie, la care să se gândească mult timp după concert.
Mugurel Vrabete: Noi suntem o foarte bună trupă de concert, cu viaţă, cu vână, cu sinceritate şi umor. Doritoare de acţiune, trupa Holograf are ocazia să mai facă un concert al ei – de răsunet, aşa cum ni-l dorim. După cum ştiţi, nu cântăm latino, dar avem corazon şi cojones, iar asta merită văzut.
Dan Bittman: Grăbeşte-te! Nu mai e timp!
Sursa:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu