Pentru toate doamnele şi domnişoarele din lume!
Presari în asfinţituri, un răsărit anume
Pe care numai tu-l aşterni cu legământ
La căpătâiul vieţii, al toamnei fără nume
Când ireal mai naşte o taină pe pământ...
Când ploaia se-nteţeşte şi norii stau să cadă
Întunecând albastrul din ochii tăi de cer,
Împrăştii rugăciune şi lacrimi în cascadă
Şi luminezi cotloane ascunse-n frig şi ger...
Ţi se închină versuri şi serenade cântă,
Desprinsă este luna din culcuşu-i celest,
Cuvântul prinde viaţă în cel ce nu cuvântă,
Te strâng în braţe fiii în cel mai tandru gest...
Şi primăveri se joacă în gândul tău de noapte
Când degetele tale se-aprind sub mângâieri,
Prinzi dimineţi în gene cu neştiute şoapte
Şi-ascunzi nemulţumirea în clipele de ieri...
Presari, pe unde-ţi calcă timid un vis de ceară,
Doar un regret că nunta din cer s-a terminat;
Din zorii fără scâncet, alunecând spre seară
O nuntă a durerii şi-a-ntâiului păcat...



.jpg)





















Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu