Elena Loretta Popa te iubesc si sper că mi.ai păstrat si mie o carte ! Am fost cu gândul la tine OM FRUMOS ! FELICITĂRI !

Mi s-a spus de-a lungul timpului că tot ceea ce scriu este mult prea personal, că trebuie să renunţ la a trece prin sufletul meu cuvintele şi să mă limitez doar la a le trece prin minte. Să fiu, prin urmare, cât mai obiectivă. Am făcut asta multă vreme, dar abia acum am reuşit să mă eliberez din aceste chingi.
“33” reprezintă a cincea mea călătorie în lumea cărţilor. După 24 de ani de presă consider că este un privilegiu să stai de vorbă de la egal la egal cu personalităţi ale culturii noastre, să atingi într-un mod atât de frumos focul creaţiei şi viaţa acestor oameni care lasă ceva mai mult decât valoros în urma lor. După 24 de ani pot afirma, fără teama de a greşi, că presa nu se face la normă, că fără a-ţi asuma responsabilitatea pentru ceea ce scrii şi fără respectul acordat celui care are încredere să-ţi deschidă uşa sufletului său nu te poţi numi jurnalist. 
“33” este un prim volum de interviuri cu oameni de valoare ai acestui pământ românesc, 33 de personalităţi care au avut încredere în mine într-atât cât să-mi împărtăşească momente frumoase ale vieţii lor, care au răspuns întrebărilor mele despre credinţă, iubire, prietenie, copilărie şi nu numai, fapt pentru care le sunt profund recunoscătoare. Sunt interviuri altfel, care ies cumva din tiparele obişnuite, sunt calde, încărcate în mod neaşteptat de emoţie şi căldură. Într-un cuvânt, sunt “subiective”. 
Acest volum reprezintă suma cuvintelor însufleţite de iubirea mea pentru cei care mi-au fost modele, pentru cei care înseamnă enorm pentru mine atât ca jurnalist şi scriitor, pentru că, vreau nu vreau, trebuie să recunosc că asta sunt, cât mai ales ca om. 
Educaţia prin artă fiind una culturală, slujitorii ei au, fireşte, rolul de educatori, iar protagoniştii acestor interviuri sunt mesageri ai unor idei şi fapte pilduitoare, modele capabile să sensibilizeze fiinţa umană şi să o îmbogăţească spiritual. 
Volumul de faţă este o uşă deschisă spre cunoaştere şi frumos prin care vă invit să păşiţi cu singurul risc posibil, acela de a deveni mai umani. În vremurile acestea in care cultura a fost oarecum dată deoparte, uitată, aruncată la coşul de gunoi în mod nemeritat, oamenii trebuie să ştie că valorile culturale există, respiră şi sunt la o răsuflare distanţă de ei. 
Atât celor care mi-au acordat aceste interviuri, cât şi dumneavoastră, cititorilor, necondiţionata şi nemărginita mea recunoştinţă!

Loreta Popa