Aş vrea să-ţi scriu o poezie,
Dar nu pot, îmi e mâna grea,
Eşti dus acolo-n veşnicie
Departe, pe o altă stea.
Vei recita printre sihaştri
Şi vei juca un rol sublim,
Eşti dus departe, printre aştri,
Dar noi, Cuvântul ţi-l iubim.
Şi lăcrimăm pe scena goală
Pe ochelarii-naburiţi,
Rămas-am în aceeaşi sală
Să te-aşteptăm nefericiţi....
Hamlet, Jianu, unde sunteţi?
Cui ne-aţi lăsat, unde-aţi plecat?
Pe Adrian să ni-l aduceţi
Pe scenă unde v-a jucat!
Dar nu pot, îmi e mâna grea,
Eşti dus acolo-n veşnicie
Departe, pe o altă stea.
Vei recita printre sihaştri
Şi vei juca un rol sublim,
Eşti dus departe, printre aştri,
Dar noi, Cuvântul ţi-l iubim.
Şi lăcrimăm pe scena goală
Pe ochelarii-naburiţi,
Rămas-am în aceeaşi sală
Să te-aşteptăm nefericiţi....
Hamlet, Jianu, unde sunteţi?
Cui ne-aţi lăsat, unde-aţi plecat?
Pe Adrian să ni-l aduceţi
Pe scenă unde v-a jucat!
“A plouat , pe mare cu flori din rai .Am tresărit. Am plâns .Tu dormeai“...Adrian Pintea
Teatrul Naţional, în piese de Shakespeare, J. Giraudoux, L. Pirandello. A deţinut roluri în peste 20 de filme. A regizat Orfeu în infern; Nebun din dragoste de T. Williams. A scris nuvele (Pământul americanului) şi versuri (Umbrit). Adrian Virgil Pintea (n. 9 octombrie 1954, Beiuş – d. 8 iunie 2007, Bucureşti) a fost un actor român de teatru şi film.Şi-a petrecut copilăria la Beiuş şi Oradea. În 1979 a absolvit cursurile Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale" din Bucureşti la clasa profesorului Petre Vasilescu.În 1990 începe să predea actorie la acelaşi institut, devenit între timp Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică "I. L. Caragiale".În 2002 obţine titlul de Doctor în domeniul teatru, cu lucrarea Hamlet sau actorul lucid, lucrare ce va lua şi forma unei cărţi la editura ALL.În 2004 absolva Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale", secţia regie film, la clasa Elisabeta Bostan."Important să nu mai lăsăm să treacă timpul pe lângă noi. Ideal ar fi să ne facem urgent rost de TEME ALE EXISTENTEI, în care să credem cu adevarat. Din păcăte, trăim într-o lume cu care nu ne putem identifica şi vizavi de care nu poţi să reacţionezi decât afişând o detaşare ironică. Asta atunci când nu-ţi explodează mintea de draci, de dezgust, de panică morală şi de panică a bunului-gust. Iar acestea sunt stări cu care ne confruntăm zilnic. Eu cred că la ora asta naţiunea română doarme îngrijorator de profund, iar horcăitul acestui somn nu-mi sună deloc a bine. Stau uneori şi mă-ntreb ce visează şi m-apucă spaima. Că ştiţi: sunt vise şi sunt coşmaruri. Optimişti fiind, am putea spune că naţiunea română nu mai are coşmaruri. Că de-abia am scăpat de cel mai aprig, respectiv toata perioada comunistă. Interesant ar fi de aflat dacă am scăpat realmente. Dar eu sper, cu toata fiinţa mea, că visurile românilor sunt drepte şi limpezi, pentru că merităm, în sfârşit, o perioadă de înseninare a frunţii şi a conştiinţei, o ieşire din mizeria şi din cataclismul moral prin care am trecut. 50 de ani au fost de ajuns. Sunt sigur că şi bunul Dumnezeu e de acord cu termenul ăsta. Eu sunt foarte ataşat ideii soluţiilor personale. Dacă fiecare dintre noi va gasi câte o soluţie de bună calitate, până la urmă vom reuşi să ajungem în punctul în care ne vom spăla frumos pe faţă, ne vom strânge mâinile şi vom spune: “Gata cu prostiile! Hai să ne-apucăm de treabă!”. Şi din nou zic: trebuie să crezi în ceva. În iubire, în Dumnezeu, în dreptate, în armonie. În opinia mea, o naţiune care îşi abandonează idealurile doar de dragul economiei de piaţa, mai ales sălbatică şi comică aşa cum e la noi, face o alegere nefericită"
(Adrian Pintea, interviu, în: Formula As, iulie 2002)
9 octombrie
(Adrian Pintea, interviu, în: Formula As, iulie 2002)
9 octombrie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu