CORINA-ROTH

+20

Centru de Informare Turistica Feldioara . Să descoperim împrejurimile Feldioarei: ROTBAV.

Despre Rotbav

Rotbav, mai demult Rosie, Rotbac (în dialectul săsesc Roiderbrich, Rudjebich, Rudebiz, în germană Rothpach, Rothbach, în maghiară Szaszveresmart,Vorosmárt/Veresmart, în trad. Pârâul Roşu) este o localitate în judeţul Braşov, Transilvania, România, aflată la 20 km de Braşov pe DN 13. Aparţine regiunii istorice numite ţara Bârsei

Pe teritoriul satului, arheologii au scos la iveală fragmente din vase de lut datând din epoca bronzului.

Legendele satului spun că în prima jumătate a secolului XIII, 20 de familii de saşi s-au stabilit la circa 1½ km spre vest faţă de actuala aşezare. În urma năvălirilor dese, aceştia au fost nevoiţi, către 1250, să se mute mai spre est, pe drumul dintre Măierus şi Feldioara. Se spune că spălându-şi hainele în râu, după o năvălire pustiitoare, apele acestuia au devenit roşii, de unde şi denumirea localităţii.

În jurul anului 1300 a fost ridicată şi biserica (actual evanghelică), în stil romanic, fortificată în secolul XV şi împrejmuită mai apoi de zidurile unei cetăţi fortificate tipic săsească. Este una dintre cetăţile de acest fel care conservă în stare bună zidurile sale. Fortificaţia oferea loc pentru magazii, ateliere, grajduri, o bucătărie comună, o crescătorie de albine. Intrarea în cetate era apărată de turnul porţii, în care se afla şi administraţia oraşului, cu o celulă pentru prizonieri sau condamnaţi. Aceasta poate fi văzută chiar şi în zilele noastre. Pe la 1350 a fost terminată construcţia bisericii. În acea vreme, în Rotbav trăiau aproximativ 70 de familii de saşi.

În 1371, sub numele de Ruffa serrates (Malul roşu), Rotbavul este menţionat pentru prima dată în documente.

Turcii au ameninţat deseori localitatea, incendiind-o în 1438 şi în 1464. De asemenea, în 1602, generalul Basta a încercat să cucerească cetatea, aliată pe atunci cu domnitorul muntean Radu Şerban. Neizbutind, Rotbavul a fost incendiat. Pagubele au fost imense, în mare parte şi datorită faptului că cele mai multe construcţii erau din lemn. Aşezarea şi cetatea au fost reconstruite ulterior din piatră. Ultimul mare incendiu s-a petrecut în 1732, biserica şi cetatea fiind refăcute începând cu 1738, în forma în care se văd şi astăzi. În 1908, în biserică, a fost instalată o orgă din Pecs şi un orologiu în turn, din Leipzig.

Pe lângă cetatea şi biserica în sine, turiştii mai pot vizita un muzeu sătesc cu profil arheologic şi balta Tanarogul, unde se găsesc câteva pâlcuri de plante formate din relictul terţiar, foarfeca bălţii (Stratiotes aloides) şi alte specii de plante rare. Pe luciul apei pot fi văzute o sumedenie de păsări, în funcţie de anotimp, precum lişiţe, raţe mari, sarsele de vară, lăcari, iar în timpul migraţiilor de toamnă şi de primăvară chiar şi stârci mici, stârci galbeni, găinuşe de baltă, stârci de noapte s.a.

Sursa:

 https://www.facebook.com/media/set/?set=a.828248490597584.1073741907.422091824546588&type=3