SOAREnDAR !

...
Ieri mi-a fost dor de tine, astazi imi este dor de tine. Nu te ingrijora pentru maine, o sa-mi fie iarasi dor de tine !

Zâmbeşte pentru că zâmbetul tău poate provoca zeci ,sute ,chiar mii de zâmbete în jurul tău !

Pentru Tine, fiinţă cu suflet de dor , am darul Frumosului ! Nu ştiu să fiu nici clipă, nici veşnicie , nici apă, nici uscat , nici Cer, nici Pământ , nici multe altele , dar am învăţat de la voi să fiu OM ! Să iubesc şi să mă dăruiesc iubire ! Întindeţi mâinile pentru a primi Dragostea mea! M-am regasit in poezia ta Mariana Stratulat Rogoz

Cauta-ma acolo in inima ta si de ma vei gasi, atunci vei gasi si drumul catre mine si vei reusi sa intelegi cat valoreaza prietenia ta, pentru sufletul meu

Nu conteaza ce gandesc altii despre tine...conteaza ceea ce sti tu ca esti !Daca m-ai întreba vreodată ce-mi doresc din toată inima, ţi-aş răspunde - fără să stau mult pe gânduri - că-mi doresc sănătate pentru cei pe care-i iubesc!


Eu sunt romanca, deoarece asa imi spune inima, eu simt cine sunt, iar patria ma cheama spunandu-mi numele cand sunt departe de ea.Trebuie cu toti sa ne mandrim ca suntem romani, deoarece nicaieri în alta parte nu ne vom simti asa ca acasa !

Cea mai frumoasa mamica sa-ti de -a Dumnezeu multa sanatate si sa ne mai astepti sa venim acasa! Cele mai frumoase mâini sunt mâinile mamei. Mâinile cu care şi-a mângâiat cu mândrie şi iubire burtica, atunci când erai încă în pântecele ei. Mâinile cu care te-a ţinut în braţe, cu care te-a mângâiat, te-a spălat, te-a îngrijit şi ţi-a pregătit hrana. Mâinile de care te-ai sprijinit când ai făcut primii paşi din viaţa ta. Mâinile cu care şi-a şters lacrimile atunci când a fost îngrijorată, când i-a fost teamă, când s-a bucurat de succesele tale, când ţi-a simţit lipsa,... când ai rănit-o cu vreo privire rece sau cu vreo vorbă nemeritată... Mâinile cu care ţi-a alinat durerile, temerile şi cu care ţi-a dat curaj şi forţă să mergi mai departe. Mâinile cu care ţi-a dăruit tot ceea ce a avut mai bun. Mâinile cu care a muncit neobosită pentru tine, cărând greutăţi, îndurând asprimea gerului, răni şi dureri. Mâinile cu care ţi-a deschis uşa de mii de ori. Mâinile pe care şi le împreunează într-o rugăciune trimisă cerului pentru tine... poezie de Irina Binder..... Dor de mica mea draga ....

Cand sunt plecata am un dor nebun de casa. Memoria pastreaza intotdeauna doar cele mai frumoase momente si ai impresia ca acolo unde nu esti tu, acolo e …acasa!


Acasa - radacina sfanta de Mariana Rogoz Stratulat mp3-ady

Asculta mai multe audio traditionala
Caldura si mult zambet in suflet...

Nu ar trebui sa ne cautam trecutul in viitor......clipa nu seamana cu cea din trecut si nici cu ce vom trai. Nu spune ca fericirea a murit doar pentru ca tu o visasei altfel.....doresteti mai mult.....fii tu insuti , viseaza mai mult.....crede in visele din realitate....zambeste mai mult!

Poezii Felicia Feldiorean - Colaj

Bun venit in blogul meu.....Va multumesc tuturor celor care veniti in vizita, chiar daca veniti in tacere si plecati la fel, si sper ca macar ceva din "casa" mea sa va aduca lumina in privire si sa va faca sa reveniti. Va doresc tuturor doar BINE SI FRUMOS in viata ..Tot binele Universului sa fie cu voi si cu cei dragi voua!

duminică, 8 noiembrie 2015

Adrian Berinde despre conditia artistului: "Mai e mult pana se face dimineata in Romania!"

 

Adrian Berinde, unul dintre artistii de renume ai Clujului, publica astazi un text incisiv despre conditia oamenilor care se incapataneaza, in continuare, sa faca arta intr-o tara ce "incurajeaza mediocitatea si subcultura". Despre artisti ce ajung sa sustina concerte live in "in cluburi, subsoluri si catacombe" pentru ca nu ai nicio alta optiune de a-si promova munca. 
Publicam, mai jos, textul  integral scris de Adrian Berinde:
De ce cântă artiștii în cluburi?
De ce se cântă sau se joacă teatru prin cluburi și prin subsoluri?
De ce au ajuns artiștii să accepte (aproape) orice condiții?
De ce artiștii, indiferent de genul în care se exprimă, trebuie să își pună la bătaie propriile resurse (financiare, umane etc.), sănătatea și, iată, chiar și viața – pentru a reuși să se întâlnească cu cei care vibrează la mesajul transmis de ei, prin arta lor?
Șirul „de ce-urilor” poate continua, dar răspunsul este, invariabil, același:
PENTRU CĂ N-AU ÎNCOTRO!
Nu au încotro pentru că:
• Statul român post-decembrist, prin toate instituțiile sale, susține și încurajează mediocitatea și subcultura, în toate domeniile, implicit în arta.
Scopul acestei politici de stat a rămas același ca și în perioada ante-decembristă, doar mijloacele s-au schimbat. Prostirea și îndobitocirea maselor nu se mai face prin cântece patriotice și versuri sforăitoare, ci prin promovarea continuă, prin toate canalele, a non-valorii. Populația țării este sufocată cu vulgaritate, superficialitate, sexualitate excesiva, trivial, lipsă de sens și de direcție și, astfel, este transformată într-o masă de manevră mult mai ușor de manipulat și de controlat.
• Statul român s-a asigurat ca în vârful tuturor instituțiilor sale să se cațere indivizi obedienți și manipulabili, oportuniști, lingăi, executanți docili, personaje dubioase, nulități fără opinii proprii și fără coloană vertebrală, neaveniți fără cultură, bun-simț, bun-gust sau, măcar, bună-intenție.
Șefii și șefuții din România respectă toți, ca pe-o condiție sine qua non, același portret-robot: orgoliu gigantic - viziune zero! Lipsiți de orice valoare personală și susținuți doar de proptelele politice sau de gașcă, acești „capi” nu vor promova niciodată valorile adevărate și nu vor încuraja niciodată exprimarea liberă sau manifestarea creativității autentice. Instituțiile românești nu sunt conduse de lideri, ci de stăpâni peste „moșii” pe care le consideră ale lor, de șefi a căror mentalitate seamănă izbitor cu cea a marilor feudali sau a stăpânilor de sclavi. (Excepțiile există, dar sunt rarisime și pot fi numărate pe degetele de la o mână.) Ei bine, niciun astfel de șef nu va înghiți niciodată artiștii autentici, rebelii, originalii, nealiniații. Nu-i va înghiți și va face tot ce îi stă în putință ca să-i îngroape!
 Televiziunile și radiourile, subjugate de interese politice, financiare sau conjuncturale, promovează exclusiv anumiți artiști.
Artiștii „agreeați” sunt mereu aceeași, mereu dintre cei aflați în mainstream, adică în acel curent care „nu face valuri”, nu ridică probleme, nu transmite mesaje profunde, nu îndeamnă la reflecție sau la evoluție, nu trezește emoții și, mai ales, nu se adresează umanității din OM, ci animalității din el. În muzică, mainstream-ul, la care s-au aliniat treptat toți cei care vor audiență, faimă și câștig facil, este foarte ușor de recunoscut, indiferent dacă e în pop, folk, rock, muzică lăutărească sau populară: linii melodice care seamănă izbitor cu mii de alte linii melodice, construite pe aceleași acorduri, repetitive și lipsite de originalitate & versuri lipsite de valoare și, uneori, lipsite chiar de sens logic, în care se perorează, fără subtilitate sau rafinament literar, despre dragostea sinonimă cu sexul, despre posesie și distracție superficială și, în general, despre toate aspectele care apropie ființa umană de mamifer. Adică, 99,99% din muzica pe care o auziți la orice post de radio / televiziune! Și în acest caz, există câteva excepții: doi-trei realizatori de emisiuni, care se încăpățânează să lupte cu sistemul din interior și reușesc să strecoare în play-list și niscaiva muzică „nealiniată”, pe lângă ciurucuri și muzică străină, care e, oricum, majoritară (și pentru care drepturile de autor se scurg în afara tării).
 Drepturile de autor se plătesc puțin sau deloc. Banii care ajung la artist din drepturi de autor sunt suficienți, în cel mai bun caz, pentru un set decent de corzi de chitară și un sirop de gât.
• Organizațiile profesionale ale artiștilor sunt slabe, ineficiente, lipsite de transparentă și hiper-birocratizate.
Asociațiile, uniunile și organizațiile, care ar trebui să reprezinte și să protejeze artiștii, sunt (și ele) conduse de șefi care corespund aceluiași portret-robot (stăpân pe moșie), care s-au osificat în funcții și pe scaune, împietriți în șabloane și pătrunși de propria lor importanță. Indiferent de organizația profesională la care este afiliat, un artist (din afara mainstream-ul) știe că nu trebuie să se aștepte ca „asociația” să facă ceva pentru ca arta lui să fie cunoscută și să nu spere, cumva, că-i va oferi vreun ajutor, în caz de nevoie.
 Spațiile destinate spectacolului au fost distuse, închise, vandalizate sau transformate în săli de jocuri de noroc, păcănele, amanet, schimb valutar, magazine second-hand și „Totul la 2 lei” sau cârciumi și cluburi.
Majoritatea covârșitoare a clădirilor care, cândva, erau case de cultură, case ale tineretului sau copiilor, săli de spectacol construite de fabrici, sindicate și primării, peste tot în țară, nu mai există. Aproape toate sălile amenajate adecvat pentru manifestări artistice, rămase moștenire din „perioada de tristă amintire”, au fost distruse, într-un fel sau altul (sau li s-a dat o altă destinație) și nu s-a constuit nici una nouă.
• Oamenii au fost obișnuiți să nu plătească pentru a vedea un spectacol sau un concert.
În ultimii 26 de ani, oamenii s-au învățat ca acestea să fie oferite gratuit de primării, de partide politice aflate în campanie electorală sau de firme de băuturi, care vor să-și crească exponențial vânzările. Românilor li s-a inoculat ideea că arta e „la liber”, e gratis, e „moka”, iar autoritățile au avut grijă să nu le oferă decât entertainment de cea mai joasă vibrație, adecvată pentru mase, pentru „prostime”.
 Banii care ajung la artist din vânzarea CD-urilor sunt infinitezimali.
Un artist din afara mainstream-ul, nepromovat de niciun radio sau televiziune, nesusținut de niciun partid politic și nefinanțat de nicio firma multinațională care să-l fi folosit pentru imagine(și care, în plus, mai pune și bilet de intrare pentru un concert de-al său) este, teoretic, sortit pieirii și nu are nicio șansă să supraviețuiască pe „piața muzicală din România”. Atâta timp cât din vânzarea de CD-uri este exclus să se poată supraviețui, singura șansă rămâne concertul live, pe care, neavând alte opțiuni, artiștii ajung să îl organizeze în cluburi, subsoluri și catacombe, dacă nu pot sau nu vor să cânte pe la nunți și botezuri.
Astfel, artiștii ajung la mâna patronilor de cluburi, terase și baruri, care le pot pune absolut orice condiție vor ei – de la chirii nesimțite până la target obligatoriu de vânzare la bar. Există, desigur, și excepții: proprietari sau administratori care înțeleg că prezența unui artist de valoare în localul lor e un atú, care-și tratează artiștii ca pe niște invitați de onoare, care construiesc cu aceștia o colaborarea de tip win-win și le pun la dispoziție toate resursele de care dispune locația lor, cu amabilitate și profesionalism. Dar și pe aceștia, din păcate, îi putem număra pe degete, atât în București, cât și în țară.
Vă-ntrebați de ce cântă artiștii în cluburi? 
Pentru că n-au încotro... și pentru că mai e mult până se face dimineață în România!
Text semnat si asumat de muzicianul si pictorul Adrian Berinde pe pagina sa de Facebook

sursa foto: Radu Padurean
Szrsa:
http://www.ziardecluj.ro/de-ce-canta-artistii-cluburi

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
NU TE INDRAGOSTI DE DRAGOSTE !
Indragosteste- te de cineva care sa te iubeasca, care sa te astepte, care sa te inteleaga chiar si la nebunie, de cineva care sa te ajute, sa te ghideze, sa fie speranta ta, sa fie totul ptr tine. Indragosteste -te de cineva care sa nu te tradeze, care sa-ti fie fidel, care sa viseze impreuna cu tine, la felul tau de a fii, la spiritul tau. Indragosteste-te de cineva care sa te astepte pana la final, care sa fie exact asa cum nu te-ai asteptat, cum nu ai sperat. Indragosteste-te de cineva care sa sufere alaturi de tine, care sa rada alaturi de tine, care sa te imbratiseze cand ai nevoie. Indragosteste-te de cineva care sa se intoarca la tine dupa o cearta. Indragosteste-te de cineva care te iubeste._ "nu te indragosti de dragoste"._ e atat de usor de spus...
De ce trebuie sa astepti sfarsitul cuiva sa- i spui ca ai tinut la el ?
-->
              Myspace Glitter Text