.jpg)
Adrian Suciu: „Profetul popular”
Adrian Suciu s-a născut în Ardeal şi trăieşte la Bucureşti, ca peştele-n apă. Viaţalui nu este… fără urmări (vezi foto!), ba, am zice chiar dimpotrivă. În calitate de preşedinte al Asociaţiei culturale “Direcţia 9”, el mână în lupta cu inerţia o întreagă, redutabilă armată de poeţi şi poetese. El organizează lecturi, festivaluri, concursuri, cenacluri. El coordonează şi editează colecţia “Poezie Vie”. El dirijează sute de volume către instituţii publice, către reviste literare, către publicul interesat. El este pasionat de femeile blonde şi de vinul roşu. Pe lângă toate astea, Adrian Suciu mai şi scrie, cu harul unui poet-profet al tulburatelor noastre zile.
Ultimul său volum stă mărturie: “Profetul popular”, Editura Tracus Arte, 2015.Cartea este drămuită în patru calupuri distincte ca tematică şi abordare: Suciu, Profetul popular, Vulturii tandri, Să bei singur şi se închide cu un poem absolut fabulous, închinat mamei sale, intitulat Fiul Văduvei. Adrian Suciu nu ştie, nu poate, nu vrea să facă, nimănui, nicio concesie. El se ceartă cu Dumnezeu, cu Uniunea Scriitorilor, cu găştile literare, cu lumea, cu sine însuşi. Dar această veşnică ceartă găseşte, prin miracolul poeziei, împăcarea fără de care nu se poate merge mai departe: “N-am scris nimic. Am aşezat pe hârtie o mie/ de generaţii de fum de ţigară şi căruţele copilăriei./ Am mâzgălit oameni îngenunchiaţi din vreo pricină./ Am lăsat urme adânci pe hârtie cărând cadavre/ de la un cimitir la altul./ Pâinea mea se teme de mine şi fuge./ N-am scris nimic. Am fotografiat porţi pe care/ n-am intrat niciodată şi războaie care n-au fost./ Rareori, o scânteie scapără-n beznă,/ dar numai ca s-o facă mai neagră./ N-am scris nimic./ Numai Dumnezeu ştie să scrie/ şi a scris o singură dată.”
Adrian Suciu are conştiinţa propriei valori, dar are, simultan, aşa cum numai marii poeţi au, umilinţa şi modestia meşteşugarului sigur pe facerea sa. “Profetul popular” este o carte de pus pe raftul întâi (cum îi place să spună celuilalt Suciu, Eugen) al liricii româneşti contemporane. Daţi fuga de-o cumpăraţi, şi citiţi-o cu maximă aplecare. Aşa, vă asigur, veţi deveni ceva mai bogaţi!
Nu se poate închide această prezentare fără a menţiona grafica de copertă şi din interior, opera a maestrului Mircia Dumitrescu în faţa căruia ne scoatem, bucuroşi, din nou, pălăria!
Ultimul său volum stă mărturie: “Profetul popular”, Editura Tracus Arte, 2015.Cartea este drămuită în patru calupuri distincte ca tematică şi abordare: Suciu, Profetul popular, Vulturii tandri, Să bei singur şi se închide cu un poem absolut fabulous, închinat mamei sale, intitulat Fiul Văduvei. Adrian Suciu nu ştie, nu poate, nu vrea să facă, nimănui, nicio concesie. El se ceartă cu Dumnezeu, cu Uniunea Scriitorilor, cu găştile literare, cu lumea, cu sine însuşi. Dar această veşnică ceartă găseşte, prin miracolul poeziei, împăcarea fără de care nu se poate merge mai departe: “N-am scris nimic. Am aşezat pe hârtie o mie/ de generaţii de fum de ţigară şi căruţele copilăriei./ Am mâzgălit oameni îngenunchiaţi din vreo pricină./ Am lăsat urme adânci pe hârtie cărând cadavre/ de la un cimitir la altul./ Pâinea mea se teme de mine şi fuge./ N-am scris nimic. Am fotografiat porţi pe care/ n-am intrat niciodată şi războaie care n-au fost./ Rareori, o scânteie scapără-n beznă,/ dar numai ca s-o facă mai neagră./ N-am scris nimic./ Numai Dumnezeu ştie să scrie/ şi a scris o singură dată.”
Adrian Suciu are conştiinţa propriei valori, dar are, simultan, aşa cum numai marii poeţi au, umilinţa şi modestia meşteşugarului sigur pe facerea sa. “Profetul popular” este o carte de pus pe raftul întâi (cum îi place să spună celuilalt Suciu, Eugen) al liricii româneşti contemporane. Daţi fuga de-o cumpăraţi, şi citiţi-o cu maximă aplecare. Aşa, vă asigur, veţi deveni ceva mai bogaţi!
Nu se poate închide această prezentare fără a menţiona grafica de copertă şi din interior, opera a maestrului Mircia Dumitrescu în faţa căruia ne scoatem, bucuroşi, din nou, pălăria!
Volumul cel mai recent al lui Adrian Suciu, o carte de referinţă
Adrian Suciu, la o vorbă fumată cu T.T. Coşovei, prietenul nostru atât de devreme plecat dintre noi…
Citind, mereu, cu interes, cărţile poeţilor tineri
Grafică de interior semnată de inegalabilul Mircia Dumitrescu
Volumul lui Adrian Suciu de acum 5 ani: „Viaţa fără urmări”. Pentru mine lansarea acestei cărţi a avut urmări decisive: atunci l-am cunoscut pe Adrian Suciu
O dedicaţie despre o cruce… La mine, pentru corectitudine, e vorba doar de-o aşchie din cruce…
Sursa:
https://adiparvu.wordpress.com/2015/05/23/adrian-suciu-profetul-popular/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu