Ostsee, sau cum arata marea la germani
Cum mai a scris deja un jurnal destul de detaliat mai jos, am sa scriu decat despre cateva momente care mi-au placut din timpul turei. Cu ocazia postarii de fata a fost deturnata si tematica blogului, astfel incat probabil de acum inainte vor aparea si ture care nu prea au legatura cu muntele. Initial voiam sa le pun pe blogul de campie pe acestea, dar peste ani de zile ar insemna ca informatiile ar fi imprastiate in doua locuri, si ceva mai greu de gasit. Astfel incat in perioada urmatoare o sa apara si postari care nu au legatura cu muntele, au mai fost si pana acum dar decat sporadice, iar in perioada urmatoare probabil se vor inteti. De la tura din weekend nu pot sa zic ca aveam asteptari prea mari, doar mai mult in fel de curiozitate pentru a vedea cum arata marea la ei. Pe scurt, exista doua variante de a merge la mare in Germania, Nordsee-ul care e de fapt Oceanul Atlantic (Marea Nordului), cu plaje mai intinse si flux puternic, si Ostsee-ul, cu alte cuvinte Marea Baltica, care seamana din multe puncte de vedere cu Marea Neagra de la noi.
De mai multe ori in timpul turei din weekend mi-a tot venit in minte “The best things in life are free”. Deruland firul turei inainte, ajungem la apusul pe care l-am vazut in interiorul rezervatiei Vorpommen, un loc in care plaja si padurea seculara de pini indoiti de vant sunt la 50m distanta, si unde plaja e uimitor de pustie in comparatie cu litoralul Marii Negre. Imi aduce un pic aminte de litoralul bulgaresc, si de plaja de langa Ezereth, doar ca aici parca e ceva mai pustiu. Inca un pic de fast-forward, si ajungem seara petrecuta pe plaja, in sacii de dormit, pe o racoara placuta, cu cel mai frumos acoperis pe care il poti avea deasupra capului. Si e complet senin si plin de stele, care se inmultesc parca pe masura ce lumina apusului slabeste. Vad 3 stele cazatoare care sunt ratate de Mike, imi spun 3 dorinte, dupa care incep sa fac observatii felul in care stele vazute cu un singur ochi par sa fie mai putine si mai neclare.
Fastforward peste 8 ore de somn, si vine dimineata, cu trezitul neobisnuit de devreme pe malul marii. Sincer cred ca daca ai dormi sub cerul liber te-ai trezi cam in fiecare dimineata atunci cand incepe sa se lumineze de ziua. Dureaza ceva timp pana ma motivez sa ies din sacul de dormit, si o las pe mike sa mai lancezeasca putin pana cand fac o alergare pe plaja pustie, tot in directia rezervatiei si a padurii. Din loc in loc dai de lemne uscate si spalate de ape, probabil aduse de la kilometri distanta. E complet pustiu, si alergatul descult pe plaja e uimitor de placut, desi inaintez cu viteza melcului turbat. Totusi se vede ca nu am picioarele batatorite, si dupa cam 10 kilometri, cam atunci cand ajung inapoi la mike, simt o mica jena in locul in care nisipul s-a tot frecat de arcul talpii.
Fastforward inca 2 ore, si ajungem la farul din capul peninsulei, dupa ceva hoinarit prin padurea de pe peninsula. Aici e amenajat si un fel de circuit de 4 kilometri, printr-una din cele mai noi zone din Germania. Practic aici se formeaza 1m de pamant nou in fiecare an, si in toata zona tampon e amenajata o rezervatie, cu un peisaj format din dune de nisip, balti, copaci stingheri, stuf si un fel de iarba mai rezistenta. In 1000 de ani tarmul va fi un kilometru mai in larg, si aici vor fi paduri, iar calatoria noastra se va fi incheiat de mult.
Fastforward inca 10 ore, si sfarsitul zilei de duminica ne gaseste dupa 100 de kilometri in Strahlsund, un oras inclus in patrimoniul UNESCO. Initial nu pare cine stie ce, pana cand printr-o intamplare ajungem sa intram in centrul vechi si sa ne trezim fata in fata fix cu chestia cea mai interesanta din Strahlsund, biserica si primaria, contruite din caramida rosie pe undeva prin secolul 13. Suntem pe la apus, si o singura geana de lumina se strecoara prinde doua case pentru a strabate piata, profit de ea si fac cateva poze. In stanga cativa copii se joaca si se balacesc linistiti intr-un fel de fantana arteziana.
In continuare, de la mike un jurnal un pic mai detaliat al weekend-ului trecut:
Un weekend varatic mult trambitat la radio si propagat din vorba in vorba. Gradele din termometru cresc pe masura ce stirea prinde la public. Parca fiecare mai adauga unul, intruchipand in ele vara mult-dorita.
Asadar nu este nicio mirare ca aceasta vreme frumoasa a mobilizat jumatate din populatia Berlinului care se revarsa pe cele 2 autostrazi spre mare. Parcarile de pe autostrada pline, rochii si fuste vaporoase, palarii cu boruri largi.
Deci va fi provocator sa gasim un loc la mare doar pentru noi, sau cat mai petru noi.Rutaimaginata avea ca punct central de interes peninsulaFischland-Darss-Zingstsi parcul naturalVorpommersche Boddenlandschaft.
Acolo auzisem ca nu se poate pur si simplu sa te dai jos din masina si sa mergi la plaja si mai sunt ceva locuri mai departate de drum si civilizatie si facem planul astfel incat sa ajungem pe seara acolo.Plecam dintr-un satuc mic (Velgast), aflat in plin peisaj agricol cu lanuri de porumb inca verde si cu lanuri de grau ce abia acum este secerat.
Este vremea balotilor fotogenici, exact ca acum un an cand eramconcediu.Pedalam pe o retea de rute ciclabile regionale si pustii si desi amusinam marea nu se simte nici urma de ea.Ribnitz-Damgarten este cel mai mare oras de azi si de aici trebuie sa facem si cumparaturile.
Asa ca intram din nou in parc si in padurea de data asta mult mai animata caci grupuri de turisti pe bicicleta fie merg la plaja, fie vin de la plaja etc.Partea nordica este interesanta, pentru ca precum Delta noastra este o “bucata” noua de pamant. Pardon, de nisip. Marea depune aici nisip, an de an, precum Dunarea depune aluviuni.
Farul (a carui lumina bate pana la 40 de km in larg) avea inainte 3 paznici ce lucrau cu schimbul dar acum este supravegheat de la distanta si dependintele si gospodariile mici au fost transformate in muzeu.Pe nisipul acesta neprimitor cresc tufe de trandafiri salbatici si daca ai chef de plimbat, un traseu de 4 km amenajat te poarta printr-o zona asemanatoare cu Padurea Letea.Locurile sunt interesante, marea te imbie sa mai stai si timpul trece pe nesimtite. Noi trebuie sa mergem caci masina noastra e departe.
Mai intai insa, cu 50 de centi cat costa o intrare la toaleta ne refacem rezervele de apa si ne asiguram ca nu murim de sete. Altfel pe aici e trista treaba cu apa: supermarketurile sunt inchise ca e duminica, benzinarii nu sunt caci nu e niciun drum principal, iar gospodariile sunt pustii avand in vedere ca mai toate sunt case de vacante si oamenii sunt la plaja.Apoi e timpul sa mai si pedalam. Ne indreptam spre Barth- orasul de trecere inapoi pe continent.
Barth are o istorie extrem de zbuciumata din care o sa redau cateva momente importante:
-dupa Razboiul de 30 de ani era sub controlul suedezilor
-
apoi 3 inundatii si 2 incendii (intre 1649 si 1678) au lovit in plin orasul
-
pe la 1711 a fost cucerit de danezi.
-
dupa un alt razboi intre danezi si suedezi, a redevenit suedez
-
pe la 1722 dupa un incendiu puternic, orasul era extrem de mic- doar 76 de case
-
pana in 1795 orasul a mai crescut (520 de case si 3150 de locuitori), totusi a ramas in aceleasi limite ca si in perioada Evului Mediu.
-
in 1807 in timpul Razboaielor Napoleoniene a fost cucerit de francezi
-
in 1815 a fost atasat Prusiei.
-
in 1850 a fost lovit de o puternica epidemie de Holera
-
1872 a fost inundat, apele retragandu-se dupa 10 zile
-
in final in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial orasul a fost crutat de atacurile aliatilor, dar asta doar pentru ca aici se gasea o inchisoare cu prizonieri de razboi capturati din randurile Aliatilor.
Barth este oarecum si pentru noi momentul cheie al turei. E
cald, cautam umbra, mancam ceva, admiram piata centrala foarte draguta
si cel mai greu, trebuie sa ne facem ca nu stim ca de aici in 20 de km
cel mult putem sa fim la masina si sa pornim pe cel 40 de km spre
Stralsund un oras ce se anunta promitator avand anumite obiective
incluse in Patrimoniul Unesco.
Totusi desi mobilizarea e grea drumul spre Stralsund e
fain. Pustiu, printre terenuri agricole si lagune ce te invita la baie.
Pana la urma chiar gasim o plaja mica populata de localnicii unui sat
invecinat si ne oprim caci hoarda de copii ce se balacesc in voie in
balta ne imbie si pe noi la o baie si ne facem sa fim increzatori ca
temperatura apei este diferita fata de cea de la Marea Baltica.
Initial Stralsund-ul nu ne uimeste cu nimic, este un
orasel de provincie, al doilea ca importanta din regiunea
Mecklenburg-Vorpormmen. Insa drumul pana in centru se merita pentru ca
dupa ce intram printr-o poarta de caramida, ajungem in piata veche cu
una bucata Primarie construita in stil gotic, in secolul 13, cu biserica
Sfantul Nicolae (Nikolaikirche ) construita intre 1270 si 1360 si cu
cateva case interesante. Mai bifam si celelalte obiective de pe lista
caci toate sunt in limitele orasului medieval si deci, usor accesibile
pe bicicleta si din nou la pedalat-ultimii 20 de km pana la masina,
kilometrii pe care ne alergam cu apusul, tantarii si in final cu
noaptea.
Tragand linie a fost un weekend plin si activ cu pedalat, dormit la malul marii si scaldat in lagune, un peisaj neasteptat de variat pentru o destinatie aflata la malul marii.
Sursa:
http://www.diaconescuradu.com/ostsee-sau-cum-arata-marea-la-germani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu