„Cântând, mă simt împlinită, ca şi cum aş rosti o rugăciune!”

Interviu cu interpreta de muzică populară, Elena Istrate
Elena Istrate are 16 ani și locuiește în județul Brașov. Tânăra este prezentă constant pe scenele covăsnene, transmițând, prin glasul său, frumusețea cântecelor populare românești.
A copilărit în satul Arini (sat ce aparține comunei brașovene Măieruș), iar familia i-a insuflat atât ei, cât și surorii, Maria, dragostea, prețuirea pentru zestrea lăsată de străbuni –  obiceiurile, tradițiile, cântecul, jocul și portul popular românesc.
„Am început să cânt muzică populară încă din copilărie îndrumată de bunica mea şi tatăl meu – care era cantor la biserica ortodoxă din sat (…). Cântând, mă simt împlinită, ca şi cum aş rosti o rugăciune” – a declarat Elena, în cadrul interviului pe care ni l-a acordat și pe care vi-l prezentăm astăzi.
-Elena, spune-ne te rog când ai început să cânți muzică populară și de unde vine dragostea ta pentru folclor?
-Am început să cânt muzică populară încă din copilărie îndrumată de bunica mea şi tatăl meu care era cantor la biserica ortodoxă din sat.
Folclorul este TOTUL, este viaţa mea, este sufletul meu, este bucuria de a fi român şi în el îmi găsesc alinarea; cântând, mă simt împlinită, ca şi cum aş rosti o rugăciune… prin cântecul popular mă înalţ şi sunt mai aproape de Divinitate, cântând pot să-mi exprim bucuria, dar şi tristeţea şi astfel simt că trăiesc.
-Ce a urmat după ce ți-ai descoperit această pasiune? Cine sunt dascălii, artiștii care te-au îndrumat, de-a lungul timpului, în acest domeniu și cu cine studiezi în prezent?
–După ce am constatat că toată lumea din jurul meu apreciază felul în care cânt, am început să caut să îmi perfecționez tehnica vocală şi să-mi selectez mai bine piesele din repertoriu. Mi-a fost alături, de-a lungul timpului, domnul Raul Dimitriu, un rapsod popular din zona Braşovului, care mi-a compus primele melodii autentice, din folclorul vechi transilvănean și nu numai, şi împreună cu care voi realiza primul meu album.
-Când și unde ai avut primul spectacol? Ce amintiri te leagă de acel moment?
-În primul meu spectacol am cântat alături de maestrul Petrişor Varga, în Bran, în anul 2007. Îmi amintesc şi acum căldura aplauzelor şi simt și acum emoţiile puternice pe care le am de fiecare dată atunci când sunt în faţa publicului.
Două surori, aceeași pasiune
-Spune-ne câteva cuvinte și despre sora ta, Maria, care are aceeași pasiune ca și tine: muzica populară. Ea de când cântă?
-Maria, care a venit ca o binecuvântare în viaţa mea, a început să cânte pentru prima oară în biserică, împreună cu tata, iar mai apoi însoţindu-mă la orele de canto, am descoperit că are o voce frumoasă şi caldă. În prezent studiază pianul la Şcoala Populară de Artă din Braşov (anul II), dar cântă la fel de bine şi muzică uşoară.
-Cântați și împreună, pe scenă?
-De anul trecut la îndemnul mamei şi cu ajutorul domnului profesor am început să studiem şi să cântăm unele melodii pe două voci şi de atunci suntem împreună în majoritatea spectacolelor.
-Ce piese cuprinde repertoriul tău?
-Dacă vorbim despre repertoriul meu, el se poate împărţi în două categorii: astfel melodiile culese de prin satele din zona Braşovului sau compuse pentru mine; şi melodiile preluate din repertoriul altor interpreţi de folclor consacraţi.
-Cum îți alegi piesele din repertoriu?
-Melodiile pe care le cânt le aleg asemeni unor haine pe care urmează să le port, ele trebuie să se potrivească perfect cu tematica evenimentelor la care sunt invitată să particip şi să le pot trăi şi interpreta cu maximum de profesionalism.
„Am reprezentat România alături de sora mea la festivalul <<Atlimanska Ogarlita>> din Bulgaria”
–Care consideri că sunt cele mai importante apariții pe scenă ale tale?
-Fiecare apariţie este deosebit de importantă, şi datorită emoţiilor, trăiesc la maxim fiecare clipă petrecută pe scenă. Dacă vă referiţi la concursurile mari la care am participat, aş putea să menţionez că am reprezentat România alături de sora mea la festivalul „Atlimanska Ogarlita” din Bulgaria, unde am fost laureate. De asemenea, am luat locul I la festivalul „Evadarea în Artă „de la Făgăraş, iar în prezent mă pregătesc pentru a participa la festivalul „Pe deal la Teleormănel”, din Teleorman.
-Ești prezentă, alături de sora ta, la majoritatea manifestărilor românești din județul Covasna.  Ce simți când revii pe scenă, în fața covăsnenilor?
-Am locuit în județul Covasna. Copilăria mi-am petrecut-o în satul Arini situat la limita dintre judeţele Braşov şi Covasna, dar până în clasa a VI-a am studiat la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” din Sfântu Gheorghe, iar în prezent locuiesc în Braşov, astfel că sunt în largul meu oriunde se simte şi se trăieşte româneşte, dar mai ales în faţa publicului covăsnean.
„Fiecare costum popular pe care-l îmbrac are energia şi povestea sa”
-Aș dori să ne vorbești și despre costumele pe care le porți pe scenă. Care este povestea lor?
–Fiecare costum pe care-l îmbrac are energia şi povestea proprie. În alegerea costumelor vreau să-i mulţumesc, pe această cale, mamei mele, care a căutat prin toate satele, pe la vârstnicii şi creatorii populari, cele mai frumoase şi autentice piese, demne de adus în faţa publicului. Cel mai drag îmi este portul popular ardelenesc din Sibiu, pe care îl îmbrac cu mare bucurie de fiecare dată.
-Când îți rămâne timp liber, cum îl petreci?
-Deşi sunt în încă în vacanţă, programul meu este foarte încărcat şi încerc să tratez cu multă seriozitate temele pe care le am de făcut, orele de canto, meditaţiile, şi de asemenea, încerc să citesc cât mai mult. În puţinul timp liber rămas îmi place să desenez.
Planuri, gânduri…
-Ce planuri de viitor ai? Ce dorești să faci după finalizarea studiilor liceale?
-După absolvirea liceului intenţionez să îmi continui studiile în domeniul medical, să continui să cânt şi să îmi întemeiez o familie.
-În final, dacă ai un mesaj, pentru covăsneni, te rog să îl transmiți.
-Doresc să le mulţumesc covăsnenilor pentru primirea călduroasă pe care ne-o oferă de fiecare dată când urcăm pe scenă şi să le transmit că sunt alături de ei cu sufletul, inima şi cântecele mele!
Ana Alina Costache
Sursa:
 http://www.mesageruldecovasna.ro/stirea-zilei/cantand-ma-simt-implinita-ca-si-cum-as-rosti-o-rugaciune/