·
Toamna este pe cărare…
de Lacrimioara Lacrima
Plouă, plouă peste frunze
Ploaia parcă se amuză
Cade, pică pe-orice cale
Că e toamna pe cărare
Bate vântul peste creangă
Dorul tău uşor mă leagă
Păsările pleacă-n zbor
Ramul leagănă uşor
Straiul său cel gălbenit
Căci, sorocul i-a sosit
Destramându-se pe jos
Covoraş melodios…
Uscat şi udat prea des
Prin iubire-am înţeles
Preţuire de-anotimp
Ce-are inimioara-n timp
Iarba va fi ruginie
Teamă-ascunsă-n bucurie
Că în viaţa mea exişti
Fără lacrimi sau ochi trişti
E timidă în privire
Dar dă sensul în iubire
Poate n-are asemănare
Că e toamna pe cărare…
de Lacrimioara Lacrima
Plouă, plouă peste frunze
Ploaia parcă se amuză
Cade, pică pe-orice cale
Că e toamna pe cărare
Bate vântul peste creangă
Dorul tău uşor mă leagă
Păsările pleacă-n zbor
Ramul leagănă uşor
Straiul său cel gălbenit
Căci, sorocul i-a sosit
Destramându-se pe jos
Covoraş melodios…
Uscat şi udat prea des
Prin iubire-am înţeles
Preţuire de-anotimp
Ce-are inimioara-n timp
Iarba va fi ruginie
Teamă-ascunsă-n bucurie
Că în viaţa mea exişti
Fără lacrimi sau ochi trişti
E timidă în privire
Dar dă sensul în iubire
Poate n-are asemănare
Că e toamna pe cărare…
Gene gri de înserare
Se zăresc din zare-n zare
Norii nu s-au plictisit
Şi nici eu de-al meu iubit
Stropii natura brăzdează
Ochii mei frumos visează
L-al tău chip, l-al tău sărut
Sufletul mi-ai străbătut
Vino, tu, cu dragostea
Prin stropi strânge mâna mea
Să păşim cu încântare
Că e toamna pe cărare…
Nostalgie de iubire
În noi clipele senine
Noaptea-n aripi de-ntuneric
Ne va fi moment feeric
Noi îmbrăţişaţi să fim
Frigul nici c-o să-l simţim
Chiar de-i bolta cenuşie
Eu îţi sunt iubita…ţie
Mângâieri în fantezie
Într-o vreme plumburie
Pentru noi…fermecătoare
Că e toamna pe cărare…
Un mister tomnatec mă cuprinde, gândurile mele aleargă spre tine precum dansează frunzele în văzduh, ele se aşează pe pământul ud şi rece…dar gandurile mele se aşează pe sufletul tău cald şi protector…picăturile ploii îmi şoptesc domol că sunt norocoasă…
Se zăresc din zare-n zare
Norii nu s-au plictisit
Şi nici eu de-al meu iubit
Stropii natura brăzdează
Ochii mei frumos visează
L-al tău chip, l-al tău sărut
Sufletul mi-ai străbătut
Vino, tu, cu dragostea
Prin stropi strânge mâna mea
Să păşim cu încântare
Că e toamna pe cărare…
Nostalgie de iubire
În noi clipele senine
Noaptea-n aripi de-ntuneric
Ne va fi moment feeric
Noi îmbrăţişaţi să fim
Frigul nici c-o să-l simţim
Chiar de-i bolta cenuşie
Eu îţi sunt iubita…ţie
Mângâieri în fantezie
Într-o vreme plumburie
Pentru noi…fermecătoare
Că e toamna pe cărare…
Un mister tomnatec mă cuprinde, gândurile mele aleargă spre tine precum dansează frunzele în văzduh, ele se aşează pe pământul ud şi rece…dar gandurile mele se aşează pe sufletul tău cald şi protector…picăturile ploii îmi şoptesc domol că sunt norocoasă…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu