Viața e un joc al sorții,
poate-a cerului beție,
care-ascunde astăzi morții,
cu speranța să re-nvie.
Șoapte multe strangulate,
stau în pietrele tăcerii,
doruri ce-au plecat departe,
rătăcite-n valul mării.
Câți pierduți în multe vise,
ori în jocurile minții,
spală lacrimile-nvinse,
când se roagă la toți sfinții.
Se pornesc, scriind sfârsitul,
multe gânduri nerostite,
lasă-n urmă testamentul,
cu speranțe pregătite.
Curge beznă sau lumină,
vei pleca cu tot alaiul,
dar în liniștea deplină,
unde-i iadul, unde-i raiul!?
Dacă crezi în jocul sorții,
ai un pas spre miluință,
iartă-i pe toți vinovații,
care râd azi de credință…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu