·
PROTEST ÎN SĂPTĂMÂNA MARE
Felicia Feldiorean
Jucăm în fiecare zi un joc stupid,
Să ne-ncadrăm în planurile lumii,
Iar viaţa noastră este un bolid,
Ce trece peste noi cei vii,postumi.
Jucăm pe-o carte-n fiece minut,
Şi condamnăm curajul şi-omenia,
Cel bun şi competent se dă bătut,
La rangul cel dintâi este prostia.
Trăim într-un milenium de nimic,
Când discrepanţe tot mai mari ne-apasă,
În România Omul e prea mic,
Şi să respiri e greu la noi acasă.
Sunt unii ce trăiesc cu-n colţ de pâine,
Şi cu o firmitură de-adevăr,
E greu să se gândească la un mâine,
Ei nu întrezăresc vreun ajutor.
Căci cei de sus sunt ocupaţi cu toţii
Să viziteze ţările din vest,
Iar oamenii de jos şi-ngroapă morţii,
Fără-a crâcni şi fără un protest.
Speranţa ne e ultima salvare,
Dar chiar şi ea s-a înecat demult,
Noi am avut o ţară roditoare,
Dar nu a rămas prea mult din ce-am avut.
Ce-am mai putea să facem să-nviem,
Şi să ieşim din bezna asta mare?
Noi vom cânta un ultim Requiem,
Şi-om trage clopotele a salvare.
Felicia Feldiorean
Jucăm în fiecare zi un joc stupid,
Să ne-ncadrăm în planurile lumii,
Iar viaţa noastră este un bolid,
Ce trece peste noi cei vii,postumi.
Jucăm pe-o carte-n fiece minut,
Şi condamnăm curajul şi-omenia,
Cel bun şi competent se dă bătut,
La rangul cel dintâi este prostia.
Trăim într-un milenium de nimic,
Când discrepanţe tot mai mari ne-apasă,
În România Omul e prea mic,
Şi să respiri e greu la noi acasă.
Sunt unii ce trăiesc cu-n colţ de pâine,
Şi cu o firmitură de-adevăr,
E greu să se gândească la un mâine,
Ei nu întrezăresc vreun ajutor.
Căci cei de sus sunt ocupaţi cu toţii
Să viziteze ţările din vest,
Iar oamenii de jos şi-ngroapă morţii,
Fără-a crâcni şi fără un protest.
Speranţa ne e ultima salvare,
Dar chiar şi ea s-a înecat demult,
Noi am avut o ţară roditoare,
Dar nu a rămas prea mult din ce-am avut.
Ce-am mai putea să facem să-nviem,
Şi să ieşim din bezna asta mare?
Noi vom cânta un ultim Requiem,
Şi-om trage clopotele a salvare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu