La multi ani! Violeta Petre

Aşază-te pe colţul gurii mele

Violetta Petre

Când nu mai poţi să vezi şi nici să simţi,

Atinge-mi sufletul c-o primăvară,

Ca între noi, secunda să răsară

În vârful unei dimineţi fierbinţi.

Când nu mai ştii, să numeri aşteptări,

Aşază-te pe colţul gurii mele,

Într-un hamac de zâmbete şi stele

Şi eu m-oi aduna din patru zări.

Când nopţile, prea lungi vor năvăli,

Ca uraganele pe-o zi de vară,

Tu, scoate-ţi amintirile afară,

Şi, poate, luna neagră va cocli.

Când iarna-ţi va intra în suflet iară

Şi stalactitele-ţi vor nămeţi un dor

Tu ia-l arcuş, din Ursa Mare pe Alcor

Şi pe Mizar, c-am fost şi sunt vioară.

Când nu mă vei chema, să-ţi cânt din nou

Aşa cum primăvara cântă-n verde,

Dezgroapă-mă, te rog, şi nu îmi pierde

Din vara ce-a trecut, al meu ecou!

Când ne vom întâlni în alt amurg

Prin constelaţii, căutând mistere,

Probabil visul meu şi-al tău vor piere

Deşi secundele din noi, mai curg.

E zâmbetul, ce-am conservat, să-ţi fiu

Când nu mai sunt, speranţă, nici durere;

Şi de nu eşti nici tu, noi ne vom cere

Unul pe altul...fi-va prea târziu!

Şi dincolo de vreme şi de ploi,

Abia ne-o zămisli o altă lume;

Voi fi numele tău, tu al meu nume,

Şi ne-o chema la fel pe amândoi...