.jpg)
Povestea adevarată a iei cu chipuri umane aflată în expoziția muzeului" Timpul Omului "din Minzălești, Ținutul Buzăului.
FLOAREA DURERII
" Povestea acestei ii incepe in urma cu 75 de ani ,intr-un sat din comuna Minzalesti . Din pacate , stim cu totii ca de-alungul istoriei omenirea s-a confruntat constant cu trei probleme cruciale :razboiul ,foametea si molimile .Pentru noi , romanii acelor timpuri ,in afara de razboi , cea mai mare calamitate a fost tifosul .Dupa spusele presei vremii au fost peste 300.000 de morti , mai mult decat in zece batalii .
Maria ,vaduva ,dupa ce barbatul ei ranit pe frontul de la Marasesti ,plimbat pe la mai multe spitale de campanie ,dupa o grea suferinta ,fusese lasat sa plece si sa moara acasa ,isi crestea cu mare greu cele doua fetite de 4 si 6 ani ,Valeria si Ilinca , lumina ochilor ei .
Singura avere , o caprita alba ,cu laptele caruia supravietuiau a fost taiata , fripta si mancata de cei patru soldati rusi care se stabilisira cu forta in casa ei.Acestia urmareau soldati nemti care-si cautau scaparea pe aceste vai , dupa intoarcerea armelor .Cateva zile , Maria , impreuna cu cele doua copile , au privit speriate si neputincioase dintr-un luminis de padure spre casuta lor . Soldatii rusi comiteau cele mai josnice fapte pe unde treceau : furturi , jafuri si violuri . Cand nu a mai ramas nimic de furat s-au mutat in alt sat si au luat-o de la capat .
Foamete si boli ! Boli si foamete !
Dupa saptamani intregi de fierturi din plante , singura mancare pe care si-o puteau procura ,fetitele, palide si cu ochii incercanati , au incetat sa mai planga .Dar , ca si cum suferintele indurate nu erau de ajuns , Valeria , copila cea mica , a inceput , la lasarea serii , sa se simta rau . Pete rosii i-au acoperit trupul firav si temperatura crestea amenintator .Maria a inlemnit ! Valeria avea tifos , boala fara scapare pentru satul ei ! Rar familie din sat careia sa nu-i fi murit cineva !
Ilinca ,fetita de 6 ani ,privea muta la tot ce se intampla , mai ales ca si ea avea pe tot corpul pete rosii si abia mai putea respira din cauza febrei .Valeria s-a stins pe la ora pranzului , iar Ilinca ,dupa cateva ore , in bratele mamei sale , care nu mai avea lacrimi sa jeleasca . Nimeni , niciodata nu va putea sa redea durerea nemarginita a unei mame care si-a pierdut copiii !...
Copilele , ca niste ingeri , cu fata alba si parul negru , buclat ,au fost puse in acelasi sicriu .Pentru ele chinul se sfarsise !
Dupa obiceiul locului , la 40 de zile ,sau la 6 luni ,sau la 1 an cat de sarac ai fi ,trebuie sa dai de pomana haine noi pentru sufletul celui decedat .
Rabdase de foame, dar nu cheltuise cei cativa banuti primiti de la preotul satului intristat peste masura de tragedia ei . Visa la ceva foarte frumos pentru fetitele ei .
La Beslii , la 29 August , de sute de ani se desfasura vestitul Targ de la Plop sau Targul de la Sfanta Ioana . Era sigura ca aici va gasi ceea ce cauta . Targul tinea trei zile. Stia ca a-III-a zi marfurile sunt mai ieftine, asa ca a pornit la drum .Cu toata saracia vremurilor , in targ parea ca se gasesc de toate :butoaie si tocitori , oale de pamant ,linguri si fuse , haine de dimie , opinci ,potcoave si caiele ,stergare si marame , tuica noua din prune de vara , must , limonada si gogosi si lista ar putea sa fie foarte lunga . In fata valizei deschise a unui marchidan ( negustor ambulant) Maria a inlemnit ! Din niste litografii vechi ,chipurile senine ale fetitelor ei , cu fata alba si parul negru , buclat o priveau ! Un plans sfasietor o cuprins pe biata femeie si , printre sughituri nu mai putea decat sa arate cu degetul spre poze . Negustorul a lasat-o sa se linisteasca si a durat ceva vreme pana a lamurit-o ca acele poze se vand prin targuri si infatiseaza de fapt niste chinezoaice , nu pozele fetitelor ei . Asemanarea era totusi foarte mare ! Incertitudinea cu privire la hainele pe care le va da de pomana s-a risipit intr-o clipa ! Va coase macar o ie pentru amandoua , dar cu chipurile lor pe altita . Daca ar fi trait , ar fi aratat tot atat de frumoase ca cele din litografie .
A scos din san banutii strans legati intr-o naframa , cu care a cumparat o poza si fire potrivite pentru cusut .
O liniste binefacatoare i-a cuprins sufletul indurerat ! Parca se intorsese in timp, cand avea toata familia imprejuru-i ! Pe drumul spre casa , deja avea imaginea iei in minte .Nu avea panza ,dar . ca prin minune , a gasit un stergar tesut pe care a inceput sa coasa asa cum stia de la mama ei . N-a uitat de rugaciunea spusa la inceputul lucrului . Pe maneca unei ii adevarate se afla tot rostul si randuiala lumii !
Pe altita cusuta cu albastru, lucrata separat, a asezat, printre crucite ,chipurile copilelor . Altita , la noi reprezinta cerul . Maria stia ca fetitele ei sunt in rai . Incretul (pamantul) l-a cusut in culoare ierbii de martie si l-a incadrat cu ,,coltii lupului|" ,simbol apotropaic .
Parca si stergarul a inteles ca avea fire putine ,asa ca raurile de pe maneca si piept au curs din tesatura lui . Nimic nu a fost lasat la intamplare: nici ,,valurile" ,nici ,,cheitele " si nicio alta cusatura ritualica nu a fost uitata .
In tot acest timp ,nu inceta sa se roage pentru sufletul copilelor ei ! Stia si fetita pe care trebuia sa o imbrace . O lucrase pentru Ioana , o nepotica de 7 ani . Doar o luna o mai despartea de parastasul de un an de zile, cand moartea Ioanei , rapusa tot de tifos a dus-o iar in pragul deznadejdei .
La timpul sorocit , Maria i-a dat de pomana cu lumanare aprinsa si un colac mic, camasa cusuta , aceasta ,,FLOARE a DURERII ", mamei Ioanei . Aceasta a pastrat-o ,dar a si imprumutat-o fetitelor din sat pentru serbari scolare . A fost in final donata si si-a gasit locul meritat in colectia de ii a Muzeului ,,Timpul Omului " din Minzalesti , Tinutul Buzaului ."
- Oana Elena Ibris -
Sursa:
https://www.facebook.com/groups/565588270229934/permalink/4162411517214240/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu