.jpg)
Povești de Crăciun
Karen Wallace - Crăciunul vulpii
Tânărul vulpoi Fergus locuia cu mama lui și cu Tresărici, sora lui, în capătul grădinii unei case părăsite, la numărul 33, pe Strada Speranței. Era un loc minunat în care să trăiești și era singura casă pe care Fergus și Tresărici o cunoscuseră vreodată. Avea o grămadă de copaci în jur, cu tunele sub rădăcinile lor și garduri vii, dese, prin care să te târăști. Vara, iarba creștea înaltă, pentru că n-avea cine s-o taie, și era plină de gustări delicioase, precum gâze și viermi.
Dar cel mai bun lucru de pe Strada Speranței era cafeneaua din colț. Lui Fergus și lui Tresărici li se părea că e propriul lor restaurant cu livrare la domiciliu! Cât timp așteptau în vizuină, doamna Vulpe sărea peste gard și scotocea prin tomberoanele de gunoi. Într-o seară norocoasă, putea să aducă acasă și resturi de hamburgeri, pește și cartofi prăjiți, sau rulouri cu cârnați. Lui Fergus îi plăceau hamburgerii, iar lui Tresărici, peștele cu cartofi prăjiți. Dar mâncau orice le aducea doamna Vulpe.
– O vulpe nu-și permite să fie mofturoasă, le spunea mama mereu.
Singurele dăți când nu se găsea așa multă mâncare era în zilele în care gunoierii și domnul Slăninuță, patronul cafenelei, curățau tomberoanele cu clor. Rămânea un gust îngrozitor după aceea, pe care nu îl suporta niciun membru al familiei Vulpe.
Într-o dimineață din decembrie, Fergus se trezi devreme. Aerul era mai rece decât îl simțise vreodată. Se târî până la intrarea în vizuină. Afară, era încă întuneric, dar pe cer strălucea luna și, spre uimirea lui Fergus, pământul era alb, de parc-ar fi fost acoperit cu pene de găină.
– Trezește-te, mamă! strigă el. Uită-te la pene! Probabil sunt sute de găini în grădină!
– Mii, spuse Tresărici, cu ochii negri scăpărându-i. Mai că le simt gustul.
– Acelea nu sunt pene, zise doamna Vulpe. E zăpadă!
– Uau! strigă Fergus. Mereu ninge când e frig afară?
Doamna Vulpe râse.
– Nu mereu! Dar zăpada face Crăciunul să fie ceva special.
– Ce e zăpada? întrebă Tresărici.
– Ce e Crăciunul? întrebă Fergus.
Așa că doamna Vulpe le povesti că zăpada apare atunci când ploaia e atât de rece, încât se transformă în gheață, iar Crăciunul e o sărbătoare, când oamenii își împodobesc casele cu decorațiuni strălucitoare și un om, pe nume Moș Crăciun, cu o barbă albă și un costum roșu, le aduce cadouri tuturor. Și mereu se pregătește o cină îmbelșugată de Crăciun, constând în piure de cartofi cu sos, curcan și cârnați. Fergus simți cum îi bate inima în piept și cum îi lasă gura apă. Crăciunul i se părea cel mai frumos lucru!
În acea noapte, Fergus nu putu să doarmă. Voia să exploreze alte case de pe stradă, să vadă decorațiunile strălucitoare și poate chiar să găsească ceva special de mâncat. Se întoarse spre Tresărici și o înghionti cu laba.
– Trezirea! șopti el. Vreau să pornesc într-o aventură!
Tresărici deschise un ochi somnoros.
– Ce fel de aventură?
– O aventură de Crăciun, spuse Fergus... citeste mai departe aici
Sursa
https://adinasperanta2.blogspot.com/2021/12/karen-wallace-craciunul-vulpii.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu