.jpg)
20 DECEMBRIE - IGNATUL
Una din frumoasele noastre tradiţii româneşti este sacrificarea porcului de Crăciun, în ziua de Ignat, pe 20 decembrie (a nu se confunda cu Sfântul Ignatie pe care îl sărbătorim în aceeaşi zi!).
Ritualul sacrificării porcului în preajma sărbătorilor Crăciunului, aminteşte de jertfele de animale practicate de popoarele vechi (egipteni, greci, romani) ăn perioadele de trecere de la un an sau anotimp la altul. Într-un moment cum este cel de la cumpăna dintre anul vechi şi anul nou, se sconta pe funcţlia regeneratoare a sacrificiului. Prin acest sacrificiu, echivalent semantic al anului ce se stinge, ce moare, o nouă viaţă se înfiripa, aceea a noului an. Şi aceasta, pentru că sacrificiul, ca moarte violentă, lasă liber energiile vitale neconsumate. Din aceste energii neconsumate, cel sacrificat putea reveni la viaţă, putea renaşte.
Folcloristul Petru Caraman consideră că obiceiul tăierii porcului din ziua de Ignat îşi află rădăcinile în tradiţiile antichităţii romane. Lumea romană practica acest sacrificiu la Saturnali, între 17 şi 30 decembrie, consacrându-l lui Saturn, la origine zeu al semănăturilor. Porcul însuşi era socotit ca întruchipare a acestei divinităţi, a cărei moarte şi reînviere se consuma la cumpăna dintre anul vechi şi anul nou. Este însă vorba de un transfer al obiceiului, de la data la care se celebra iniţial anul nou în lumea romană: Începutul primăverii, al semănăturilor, la sărbătorile ce precedau Calendele lui Janus, adică la Saturnalii.
În desfăşurarea obiceiului sacrificării porcului, se respectau anumite condiţii de timp şi spaţiu. Sacrificiul nu poate fi început înainte de ivirea zorilor şi nici nu poate depăşi apusul soarelui. El trebuie să aibă loc pe lumină, întrucât numai lumina poate ţine la distanţă, prin puterea ei arzătoare, spiritele malefice, ce-ar încerca să anuleze virtuţile sacrificiului. Totodată, locul ales pentru tăierea porcului este supus unui ritual de purificare, fiind tămâiat şi stropit cu agheasmă sau cu apă neîncepută, pentru a îndeparta duhurile necurate.
După ce animalul este sacrificat, iar carnea sortată, are loc un al doilea act ceremonial: împărţirea pomenii porcului. Prin tradiţie, ea se oferea împreună cu o lumânare aprinsă, celor care au ajutat la tăierea porcului, precum şi săracilor. Din restul cărnii se preparau produsele destinate sărbătorilor de Crăciun, Anul Nou şi Bobotează: cârnaţi, tochitură, piftie, tobă, caltaboşi, jumări, carne friptă etc. Totodată, o parte se conserva pentru a fi consumată peste an. Nimeni nu se atinge însă de preparatele din carnea porcului decât după ce, în dimineaţa de Crăciun, o parte din ele sunt împărţite de femei, în vecini sau la biserică, pentru morţii familiei. Acest obicei se respectă cu stricteţe, întrucât, aşa cum arată folcloristul S. Fl. Marian "...a gusta mai înainte de a sacrifica se socoteşte ca cel mai mare păcat şi de vătămare pentru sufletele (spiritele) protopărinţilor care cer şi doresc acest sacrificiu".
Sursa:
https://m.facebook.com/RoCulture/photos/a.745348865500427/931947926840519/?type=3
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu