Nu mă-mpiedica de-a plânge...
de Iulia Hasdeu
Nu mă-mpiedica de-a plînge
dacă am darul lacrimei
durerea în plîns o poţi înfrînge
şi speri ceva în boaba ei.
nu ştii că-n plîns de-atîtea ori
poţi să-ntrevezi o rază nouă
şi că-i la fel cum pentru flori
e-o reîmprospătată rouă?
nu ştii că plînsu-i izbăvire
la orice inimă înfrîntă?
e ultima înveselire
ce-adesea durerea o cîntă.
cînd plîngi speranţa nu te-nfrînge
şi vezi ceva în raza ei
o, lasă-mă, amice–a plînge
dacă am darul lacrimei.
Iulia Hasdeu (n. 14 noiembrie 1869 – d. 29 septembrie 1888, București) a fost o tânără intelectuală română supradotată, scriitoare și poetă inclusiv de limba franceză, fiica savantului Bogdan Petriceicu Hasdeu. S-a manifestat și în muzică (cursuri la Conservatorul din București, avea o minunată voce de soprană, după martorii contemporani) și pictură (cursuri particulare de desen și pictură la Paris). Avea un talent deosebit la limbi străine și era i
nteresată de filosofie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu