CORINA-ROTH

 A inflorit  Regina Noptii....

Legenda florii

 Regina nopții

A fost o data ca niciodata un tanar foarte bogat. Atat de bogat incat zice-se ar fi putut construi din bijuteriile pe care le avea un pod de la palatul sau si pana la luna, iar din banii sai ar fi putut imbraca in aur tot globul pamantesc.

Si traia acest tanar intr-un lux fara de margini, din petreceri in petreceri, in compania femeilor frumoase, bogate ca si el. Nici nu simtea omul nostru cum i-au trecut anii. Dar a simtit intr-o zi ca a venit vremea sa se aseze la casa lui. Si nu si-a dorit o fata din cele cu care petrecuse ani in sir in petreceri pline de stralucire. Voia o fata simpla, dar care sa-l iubeasca. Si intr-o zi, calatorind pe mosia sa a zarit o fata culegand flori de leac. A placut-o, a luat-o cu sine, s-au casatorit si au trait fericiti. O vreme.

Caci de la un timp incoace, tanarul nostru incepu a tanji dupa  petrecerile stralucitoare, dupa conversatiile de salon, dupa viata pe care o dusese inainte. Soata lui i se parea cam fara gust, fara stralucire si parca nici nu mai era atat de frumoasa ca atunci cand o vazuse culegand flori de leac. Era inteleapta si dulce, il iubea, dar el voia altceva. Si se intoarse la viata dinainte.

Soata lui ii ducea dorul si intr-o noapte, uitandu-se la regele Lunii ce parea a-si mana turma ca mai inainte, cum facuse dintotdeauna pe campiile fara iarba ale Lunii ii zise:

"Ce ti-as da sa-mi aduci barbatul inapoi si sa-l faci sa nu mai plece in veci de langa mine?"

Si pasami-te regele Lunii era ingerul mortii caci ii raspunse:

"Iubeste-ma pe mine si eu ti-oi da ce-mi ceri"

"Te-oi iubi si pe tine, ca e singurul dar de mi l-a dat Dumnezeu".

Si ii crescura aripi, rochia i se transforma in matase tesuta cu fire de aur si nestemate, pletele negre i se facura precum catifeaua in care straluceau stele de foc.

In ast timp barbatul cel bogat se intoarse acasa si isi striga nevasta sa vina sa-i aduca vesmintele de noapte. Strabatu intreg palatul chemand-o, dar nu fu chip sa o gaseasca. Se intoarse in dormitor mirat si uluit. Pe fereastra ce-o uitase deschisa stringandu-si soata intra un parfum suav cum nu mai simtise niciodata, in nici unul dintre saloanele de lux, la nici o femeie, oricat de bogata. Privi pe fereastra. In mijlocul gradinii ca prin minune rasarise un covor de flori mici, albe, stralucitoare, iar in mijlocul lor, sta Regina toata impodobita, parfumata, frumoasa cum n-o mai vazuse niciodata. Si-o dori mai mult ca oricand. Dar nu fu chip sa se apropie de ea.

"Am luat eu ce-ai dispretuit tu, ceea ce n-ai fost in stare sa vezi. Ai sa-i simti parfumul dulce si suav in fiecare noapte in care va dori sa se oglindeasca in lumina lunii, dar n-ai s-o mai poti atinge vreodata", spuse Regele Lunii, apoi se facu liniste.

Si de atunci incoace, spun batranii, omul nostru cel bogat sta in fiecare noapte la aceeasi fereastra sperand sa-si revada femeia, doar pentru a-i simti fie si macar o dara din parfumul pe care nu avusese intelepciunea sa-l simta si sa-l pastreze pentru sine. Si-o mai fi stand si acum cand va povestesc la aceeasi fereastra, de n-o fi murit de batranete si dor intre timp.

Iar tu sa-ti amintesti mereu de povestea bogatului fara minte cand 'oi vedea floarea iubitei Regelui Lunii: Regina noptii .

Sursa:

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=613104462447705&id=401676256923861