Graiul dulce, un'se duce?
Petre Violetta
Râd, de când mă ştiu pe româneşte;
Ştiţi cum sună un izvor, visând păduri?
Râde, gâdilat şi-n valuri creşte
De-ndrăzneşti, albia vetrei, să îi furi...
Româneşte-am plâns când, pe câmpie
Maci s-au scuturat sub paşi, tăcuţii;
Eu i-am strâns de jos şi pe-a mea ie
I-am cusut cu lacrimă, duruţii...
Nimeni nu va şti ce gust mai are
Un cuvânt ca mierea de pe glie
De ne-om pierde, oi rătăcitoare
Fără ţară, fără Românie...
Tot cu frunţi plecate spre departe
Am uitat şi casă şi-o poveste
A rămas cuvântul dintr-o carte;
România, a cui ţară este?
O fi fost un neam viteaz, se ştie
Pe-un tărâm de vis cu vorba dulce?
Dulcea noastră ţară, Românie
Unde, graiul dulce ţi se duce?
(repetiţiile adjectivelor sunt intenţionate)
Eu rad si plang in limba romana de Ion Ionescu- Bucovu -recita Stefania Popescu
Asculta mai multe audio ambientala
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu