în care părţile componente
se susţin aşa,
ca-ntr-un cântec fabricat de clape,
ferm şi totodată suav ;
numai tu poţi pricepe muzica.
Ploile inerente vor mângâia
palma ce scrie poeme
unde vulturii se tocmesc cu piscurile
în dorinţa de-a săruta cerul.
Sunt un întreg -
simbioză-ntre dor şi suspin,
liant între copil şi femeie,
curat ca un april cuibărit în primăvară
mustind de frumuseţe.
Cântă-mă !
Şi-n privighetorile pieptului
pune un ochi deschis
să te pot privi înăuntru
până la cea din urmă stingere de cântec !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu