Mihnea Ionut
Toamnă
Toamnă, toamnă,
De ce vii iar cu ceruri fără stele ?
Frunzele tale-ngălbenite
Parcă sunt amintirile mele,
Iar copacii tăi trişti şi goi
Sunt parcă suflete
Bătute de ploi
Despletite,
Bătute de clipe
Amare şi grele.
Pe vântul tău rece
Urlând a psutiu,
Plutesc nopţi
Fără lege ,
cu chingi largi de sorţi
Să-ncingă ce-i viu .
Toamnă, toamnă ,
De ce vii iar cu despărţiri ?
Prin venele tale
Apusurile curg,
Singurătăţile tale,
La braţ c-un amurg,
Prin codrii uscaţi vând iubiri .
Toamnă, toamnă,
De ce vii iar la mine-n casă ?
De ce Stimată Doamnă
Privirea-ţi ruginită,
Să mai trăiesc în verde
Doar o clipă,
Nu mă lasă ?
De ce vii iar cu ceruri fără stele ?
Frunzele tale-ngălbenite
Parcă sunt amintirile mele,
Iar copacii tăi trişti şi goi
Sunt parcă suflete
Bătute de ploi
Despletite,
Bătute de clipe
Amare şi grele.
Pe vântul tău rece
Urlând a psutiu,
Plutesc nopţi
Fără lege ,
cu chingi largi de sorţi
Să-ncingă ce-i viu .
Toamnă, toamnă ,
De ce vii iar cu despărţiri ?
Prin venele tale
Apusurile curg,
Singurătăţile tale,
La braţ c-un amurg,
Prin codrii uscaţi vând iubiri .
Toamnă, toamnă,
De ce vii iar la mine-n casă ?
De ce Stimată Doamnă
Privirea-ţi ruginită,
Să mai trăiesc în verde
Doar o clipă,
Nu mă lasă ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu