joi, 29 august 2013

Ne potopesc minciuni
 
Petre Violetta
Mai oarbă ca neştirea, duhnind a viermi şi moarte
Mi-e inima uscată şi ura ne desparte;
Ne potopesc rugina şi molii plictisite
Şi e atâta noapte şi pietrele-s peţite...

Minciuna dănţuieşte în straie de mireasă
Şi măştile ni-s oaspeţi, cinstiţi în cap de masă;
Grimase de plăcere rânjesc pe după uşi,
Poeme de neghină, recită-n noi, păpuşi...

La balul neputinţei, cenuşăreasa minte
Cu glonţu-ascuns, la pândă, în ploaia de cuvinte;
Ameninţări în fugă, la ceas de miazănoapte
Şi iadul se aşterne şi ce adâncă noapte

Coboară peste lume - arenă dezolantă
Cu o scenetă-amară în braţe de amantă;
Ce oarbă clipă-a minţii pierdută-ntr-o vioară!
Ce tragic se repetă povestea, a câta oară?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu