CORINA-ROTH

marea mă poartă în transe mistice

Niţă Petruţa

palmele-mi ţin toate nisipurile lumii
fiecare bob de cuarţ pare să fie
însăşi perfecţiunea
dintr-un asemenea punct
s-a născut universul balansat de valuri
acest nobil ocean zidindu-se la ţărm
locul îngenuncherii apei

acasă
unde nu voi îmbătrâni niciodată
apa nu poate seca
sunt parte din acest ţărm
şoaptele-mi nautice plutesc în brize
rugăciuni pentru soare
splendoare cu talazuri

aici nu mă simt un proscris
respir săratul miros prin armura
bobului fără de cusur
marea mă poartă în transe mistice
îşi întinde braţele şi dansează cu mine
ridic bărbia şi văd totul
atât de mic