Ca o greseala-n care-am stat
Toamna-n gradina, toamna pe deal,
Toamna pe ses,
Toata lumina prinde rugina, frunzele ies
Sa se-nfasoare pe rasuflare si pe vedere
Într-o cadere de culoare fara putere.
Ea ne ajuta, sufletul nostru e împacat,
Vara e muta ca o greseala-n care-am stat.
Cum suntem azi, am fost si ieri, altii, tot altii,
Marea ne uita, uita-ne muntii, înaltii.
Fie ca stam de-aci-nainte puri în lumina,
Frunzele aduc înspre pamânt urme de vina.
Totusi ce pret necugetat se pregateste
Pentru livezi si pentru vii, pentru nadejde.
Pentru un cer înca senin, pentru schimbare,
Pentru toti sâmburii care devin lacre de soare?
Constanta Buzea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu