CORINA-ROTH

 Trandafirul negru 

de Ştefan Augustin Doinaş

În Ţările de Jos, într-un vechi burg

încins cu holde arse de pelagră,

un grădinar visă într-un amurg

un straniu trandafir cu floare neagră.

Şi ani de-a rândul visul lui rămase

deasupra casei, ca un cer închis;

iar păsările, când veneau sfioase,

zburau cu aripi fragede prin vis.

Dar ochii lui şi mâinile în friguri

păliră lent sub zări verzui, iar el

mereu se aplecă pe nalte diguri

ţinând holbat al apelor inel.

În mări, epave cu catarge moi

dădură rădăcini, în timp ce bradul

de şapte ori se scutură de foi

şi zeci de fluvii îşi schimbară vadul.

Altoiuri albe, muguri sângeroşi

în van îşi împleteau pe rând nuanţa.

Şi într-o zi, când trâmbiţau cocoşi,

pieri sub cerul de rubin speranţa:

căci fata grădinarului hrănind

la sânul ei trei luni un şarpe harnic,

îi îngropă cenuşa sus, pe grind,

sub trandafiri, – dar totul fu zadarnic.

Chemaţi din ţări străine, magi de seamă

se-ntoarseră-n ţinuturile lor,

vorbind de-a lungul drumului cu teamă,

de lucrul fermecat şi fără spor.

Iar grădinarul putrezi în mlaştini,

sub zborul păsărilor care trec

în unghi prelung spre ţările de baştini

pierind în ceruri ca-ntr-un alb înec.

Cadavrul lui strălumină sub valuri

o noapte-ntreagă, ca o stea de sus.

Şi-odată, cum lucrau cântând pe maluri,

bărbaţii desluşiră spre apus

cum apele se scurg grăbite foarte,

şi, ca într-un descântec de deochi,

un chip se ridica din ape moarte

purtând zăbranic sumbru peste ochi.

Copiii zâmbitori crezură-o clipă

că liliacul apei poate fi.

Dar ceea ce li se părea aripă

vărsând un sânge stins, se vesteji.

Abia atunci bătrânii pricepură

că trandafirul negru, mult visat,

crescuse lin, ieşind prin nări şi gură,

din craniul pur al celui înecat.

Acum, când bate vântu-n echinocţii,

în şapte fortăreţe un nebun

vesteşte despre el la miezul nopţii.

Iar oamenii se-nchină lung, şi spun

că-n Ţările de Jos, în vechiul burg

încins cu holde arse de pelagră,

fantoma lui se plimbă-n ceasul murg

şi poartă-n loc de ochi o floare neagră.

Ștefan Augustin Doinaș (n. Ștefan Popa, n. 26 aprilie 1922, Cherechiu, Arad, România – d. 25 mai 2002, București, România) a fost un poet, eseist, traducător, deținut politic, academician, și politician român.

https://youtu.be/JYkX2OcGIYs