Plecai, veneai, totuna pentru mine
Cu lacrimă îți construiam iertare,
Și-îmbătrâneam iubindu-te absurd,
Copilul mic ascuns în omul mare.
Și mă rugam la sfinții din pereți,
Să-mi dea un leac, să uit de tot de tine,
Și le juram și le plângeam mocnit,
Cu ochiul tău țipându-mi în retine.
Și iar veneai și iar mă spovedeam,
Păcatul greu vreun doctor să-l dezlege,
Dar se făcea târziu în vârsta mea
Și sângele pornise să se închege
Nu-i leac pe-aici, cu toții îmi spuneau,
Iar eu tăceam, ca la îngroparea mare,
Doar dorul greu de tine mai trăia
Ținându-mi zări și inimă-n picioare
Muream, dar corpul nu spunea că mor,
Cu milă ochii mei priveau spre mine,
și uite așa, fac compromis de atunci,
Și accept să mi se facă dor de tine.
( Compromis
Iuliana Apafi Stăniloiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu