CORINA-ROTH

 Nu vă  vom uita niciodată ...au trecut  36

de ani de la Revolutie si suntem tot pe-acolo...😰

Dumnezeu sa îi odihnească în pace😓

Remember 1989: Timișoara  În noaptea de 16 spre 17 decembrie au avut  loc confruntări între manifestanți și forțele de ordine. "Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara!"Dintr-un raport oficial asupra crimelor săvârşite între 16-28 decembrie 1989, reiese că au fost 1.104 morţi şi 3.321 răniţi...

Vă mai aduceți aminte această melodie ? 

Vino Doamne ,să vezi ce a mai rămas din oameni....... vino Doamne ....😓

Respect Eroilor noştri! Cinste şi onoare memoriei lor!

 Deznodământ versuri scrise de Felicia Feldiorean  ...😰

Putem de-acum să râdem,putem ca să iubim

Şi mai putem de-a pururi noi liberi să trăim,

Putem de-acum să râdem,dar plângem neîncetat

Pentru acei ce viaţa să existăm şi-au dat.

Pe-ai noştrii fraţi îi plângem şi îi vom plânge-n veci

Şi dacă ochii noştrii de lacrimi vor fi seci

Vom lăcrima din suflet,din inimă,din gând

Atât cât vom fi liberi pe-acest sublim pământ.

Şi dacă dragii noştrii,cei tineri şi cei mulţi

Au fost mai tari ca piatra şi cei mai falnici munţi

A fost pentru dreptate şi pentru adevăr

Chiar de-au căzut în luptă ca florile de măr.

Noi am uitat să râdem şi am uitat să fim

Dar n-am uitat de-a pururi speranţa s-o iubim

Speranţa a fost forţa ce ne-a purtat mereu

Spre ziua cea de mâine,chiar dacă a fost greu.

Noi am uitat de vise,noi am uitat de zori

Dar lacrimile noastre se vor preface-n flori

Căci a venit şi clipa pe care-o aşteptam

Şi libertatea care respiră-n orice ram.

Să nu ne mai prefacem,să nu ne mai minţim

De-a pururi şi-n vecie noi toţi uniţi să fim

Căci nu putem să-nvingem fără a ne iubi

Şi nu ştim adevăruri din inimă-a rosti.

Eu râd şi plâng la ceasul mâniei celor mulţi

Şi-ngenunchez în faţa copiilor desculţi

Care la Timişoara cu lumânări în mâini

Au fost ucişi de gloanţe trase de cei nebuni.

Veniţi cu toţii,oameni,să plângem pentru ei

Şi pentru toţi aceia răpuşi de cei mişei

Şi să aprindem veşnic pentru acei ce pier

O mie de luceferi împrumutaţi din cer.

Veniţi în ziua sacră a Sfântului Crăciun

Şi închinaţi colinde şi tot ce-aveţi mai bun

Căci poate niciodată nu vom afla prin ani

Câţi brazi în ţara asta s-au declarat orfani.

Atâta să mai facem să plângem în tăceri

Şi să deschidem ochii de lacrimi şi dureri

Căci libertatea doare,cu sânge ea s-a scris

Dar vom păzi-o veşnic,cu sufletul nestins.

Putem de-acum  să râdem,dar plângem neîncetat

Şi mulţumim din suflet celor ce au luptat

Pentru că viaţa asta atât de crudă,grea

Să fie cea mai mare şi lucitoare stea.

Celor ce-au căzut,tinerilor,studenţilor,soldaţilor,care au demonstrat forţa de neînvins a românilor.

😥😥😥😥😥😥