Fiica ei, cu dizabilități grave, avea nevoie de îngrijiri pe care ea nu și le permitea.
Soțul ei controla fiecare bănuț.
La 35 de ani, fără bani, singură și disperată, îi rămăsese o singură posibilitate: să scrie o carte.
Și a făcut-o.
O carte care avea să schimbe lumea.
Numele ei era Pearl S. Buck.
Avea să devină prima femeie americană care câștiga Premiul Nobel pentru Literatură.
Dar mai întâi a trebuit să supraviețuiască unor lucruri care pe cei mai mulți dintre noi ne-ar fi frânt.
Născută în West Virginia în 1892, Pearl a trăit în America doar trei luni. Apoi, părinții misionari au dus-o în China. A crescut la Zhenjiang, pe malurile râului Yangtze. Vorbea chineză înainte de engleză. Își acoperea părul blond cu o pălărie pentru a se juca cu copiii localnicilor.
„Nu mă consideram o persoană albă în acei ani”, va spune mai târziu.
Aparținea fiecărui loc. Și niciunui loc.
O senzație care nu o va părăsi niciodată.
În 1917 s-a căsătorit cu John Lossing Buck și s-a stabilit în zona rurală a Chinei. Trei ani mai târziu s-a născut Carol.
Ceva nu era în regulă.
Carol nu vorbea. Avea crize violente. Nu învăța. Medicii nu știau să explice.
Astăzi am numi-o fenilcetonurie. Atunci era doar un mister. O durere fără nume.
Soțul s-a închis în tăcere. Pearl a rămas singură cu o fiică care avea nevoie de tot și un bărbat care nu voia să se întoarcă în America, unde poate existau tratamente mai bune.
El controla banii. Ea trebuia să ceară fiecare sfanț.
A înțeles cu o luciditate devastatoare că totul depindea de ea.
Și că nu avea nimic.
În 1927, războiul civil chinez le-a dat viața peste cap.
Au fugit în Japonia, apoi într-un apartament mizer din Shanghai, împărțit cu alte familii. Soțul s-a întors la muncă. Pearl a rămas singură cu copiii.
Avea 35 de ani.
O căsnicie care se destrăma.
O fiică de salvat.
Niciun viitor.
Mulți s-ar fi predat. Ea nu.
A început să scrie din nou. Nu din inspirație, ci din disperare.
Scrisul era singura cale spre libertate. Singura speranță pentru Carol.
A găsit un anunț care lista trei agenți literari. A scris tuturor.
Doi au răspuns nu: „Nimeni nu citește povești despre China”.
Al treilea, David Lloyd, a spus da. Avea să rămână agentul ei timp de treizeci de ani.
În 1929 a dus-o pe Carol în America în căutare de îngrijiri. A văzut instituții care erau niște cuști: locuri ale tăcerii și uitării. Apoi a găsit Vineland, în New Jersey. Un loc uman. Sigur.
Să-și lase fiica acolo a fost, a spus ea, cel mai greu lucru din viața ei.
Dar a făcut-o.
Și pentru a plăti, s-a îndatorat.
Între timp, primul ei roman, „East Wind, West Wind”, fusese acceptat.
După 25 de refuzuri.
De ultimul editor rămas.
S-a întors în China și a scris cu furie.
În trei luni a terminat „Ogorul” (The Good Earth).
Povestea lui Wang Lung și a soției sale O-Lan. Țărani chinezi. Oameni obișnuiți povestiți cu demnitate, profunzime, dragoste.
Într-o Americă ce disprețuia chinezii, acea carte a fost o revoluție.
Clubul „Cartea Lunii” a ales-o. Pearl a primit 4.000 de dolari.
A plâns.
Pentru prima dată îi putea garanta lui Carol un viitor sigur.
Cartea a explodat.
Cel mai vândut roman din 1931 și 1932.
În 1938 a câștigat Premiul Nobel.
Dar adevăratul premiu era altul.
Arătase lumii umanitatea acolo unde nimeni nu voia să privească.
Construise punți între culturi folosind doar cuvintele.
Nu s-a oprit.
A scris peste șaptezeci de cărți.
A adoptat șapte copii de rase diferite.
A luptat pentru drepturile civile, ale femeilor, ale persoanelor cu dizabilități.
A fondat Welcome House, prima agenție de adopție interrasială din America.
A murit în 1973.
Carol a mai trăit 20 de ani: în siguranță, îngrijită, iubită. Exact cum a promis Pearl.
Povestea ei ne învață asta:
Nu întotdeauna capodoperele se nasc din inspirație.
Uneori se nasc din foame.
Din durere.
Din dragostea cea mai pură, disperată, indestructibilă.
„Ogorul” nu a fost scrisă pentru a deveni un succes.
A fost scrisă pentru că o mamă nu a avut altă alegere.
Iar acea alegere a schimbat literatura.
A schimbat percepția unui popor.
A schimbat lumea.
Pearl S. Buck ne-a arătat că, atunci când dragostea este suficient de puternică, poate muta munții. ❤️📚⛰️
#PearlSBuck #PovestiDeViata #PutereaMamei
.jpg)
