Alexandru Ioan Cuza, Domn al Unirii, reamintire biografică şi reaşezare mitică Războiul Crimeii (1853-1855), care s-a încheiat cu înfrângerea Imperiului ţarist, a însemnat stabilirea unor noi repere în politica europeană a marilor puteri. Congresului de pace de la Paris s-a desfăşurat între 13 februarie şi 18 martie 1856, când puterile participante semnează Tratatul de pace. Partea din tratat referitoare la Principatele Române prevedea, printre altele, înlăturarea protectoratului Rusiei, menţinerea suveranităţii otomane şi intrarea Principatelor sub garanţia Puterilor europene (Franţa, Anglia, Austria, Rusia, Turcia, Prusia, Regatul Piemontului). Datorită poziţiilor divergente, s-a hotărât ca organizarea politică a Principatelor să fie făcută după consultarea locuitorilor în Divanurile Ad-hoc. Mihail Kogălniceanu în Adunarea Ad-hoc de la Iaşi a prezentat o rezoluţie, asemănătoare cu cea de la Bucureşti, despre : "cele dintâi, cele mai mari, mai generale dorinţi ale Ţării": respectarea drepturilor Principatelor şi îndeosebi a autonomiei lor, cuprinse în vechile Capitulaţii încheiate cu Imperiul otoman, neutralitatea pământului Principatelor,unirea Principatelor într-un singur stat, sub numele de România, prinţ străin dintr-o casă domnitoare europeană cu moştenitorii crescuţi în religia ţării, puterea legiuitoare să aparţină unei Adunari Obsteşti. După consultarea secretă dintre Regina Victoria şi împăratul Franţei, Napoleon al III lea, avută loc la Osborne, pe insula Wright, au avut loc anumite nuanţări referitoare la Principate, prezentate la Conferinţa de la Paris din 1858.Nu era, însă, prevăzută obligativitatea ca cei doi domni să fie diferiţi, fapt ce a fost folosit de oamenii politici români. Alexandru I. Cuza s-a născut la 20 martie 1820, probabil la Bîrlad, aşa cum este săpată pe piatra tombală, deşi, există o dată diferită pe diploma sa de bacalaureat, anume 12 septembrie 1818. După copilăria petrecută mai ales pe moşia de la Bărboşi (în judeţul Fălciu) Alexandru I. Cuza a urmat la Iaşi pensionul francezului Victor Cuenim. Pe 30 aprilie 1844 s-a căsătorit cu Elena Rosetti (născută la 17 iunie 1825 în Soleşti , judeţul Vaslui şi decedat în 2 aprilie 1909 la Piatra Neamţ) cu cinci ani mai tânără decât el, fiică a postelnicului Iordache Rosetti şi a Catincăi, născută Sturdza. Elena Cuza nu a avut copii, dar i-a crescut pe cei doi copii avuţi de Alexandru I. Cuza cu amanta lui, Elena Maria Catargiu-Obrenović: Alexandru (născut între 1862 şi 1864 - 1889) şi Dimitrie (1865 - 1888 ), adoptaţi în 1865. Viitorul domnitor participă la revoluţia din Moldova, în 1848. Este arestat, alături de alţi revoluţionari la 29 martie 1848, în casa lui Alexandru Mavrocordat din ordinul lui Mihail Sturdza. Evadează la Brăila căutând refugiu în Transilvania. Este prezent la Adunarea naţională de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, în 3-5 mai1848, la Braşov alături de revoluţionarii din Moldova şi în Bucovina. Se întoarce în ţară însoţindu-l pe noul domn Grigore Al. Ghica, un susţinător al unirii. Este numit preşedinte al Judecătoriei Covrului din 1849 până în 15 februarie 1851, când a fost director al Ministerului de Interne, demisionând după câteva luni. La 18 mai 1855 este ridicat la rangul de vornic. În 7 iunie 1856 este numit în funcţia de pârcălab al oraşului Galaţi şi ţinutului Covurlui. După moartea caimacamului Tudoriţă Balş (11/23 iulie 1856), care nu era favorabil Unirii, în locul său ajunge Nicolae Vogoride de asemenea antiunionist. Acesta îl repune pe Alexandru I. Cuza pârcălab (14/26 februarie 1857), după ce Balş îl destituise la 19 septembrie 1856. Urmează o fulgerătoare ascensiune în armată a lui Cuza, un sprijin decisiv primindu-l de la Cocuţa Vogoride una dintre multele femei care i-au fost apropiate. Cuza refuză să fie părtaş la falsificarea alegerilor pentru Adunarea ad-hoc, şi-şi dă demisia, denunţând abuzurile din ţinuturile Cahul şi Ismail, fapt care îi aduce o mare popularitate fiind ales deputat de Galaţi, sub noua Căimăcănie şi, la 23 octombrie 1858, locţiitor al hatmanului oştirii care avea în jur de 1500 de militari. Este ales deputat în Adunarea electivă a Moldovei. În seara de 3 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza este desemnat candidat al Partidei Naţionale. La 5 ianuarie 1859, la Iaşi, Alexandru Ioan Cuza este ales domnitor cu unanimitate de voturi şi la Bucureşti în 24 ianuarie 1859. S-a discutat, mai ales de către istoriografia din perioada comunistă despre rolul „maselor” în alegerea domnitorului, deşi Anastase Panu propusese o soluţia armată iar la Bucureşti presiunea ofiţerilor, pe lângă presiunea mulţimii, a fost decisivă în alegerea domnitorului. Desigur şi interesul unor prieteni şi rude în desemnarea ca domnitor a lui Cuza nu poate fi omisă. Trebuie să avem în vedere faptul că Alexandru Ioan Cuza a înţeles şi a acceptat, există dovada declaraţiilor sale, să se întoarcă la viaţa privată şi lase locul unui domn străin. Dubla alegere a lui Cuza a pus Marile puteri în faţa unui fapt împlinit. Austria şi Turcia se opun şi cer convocarea unei noi conferinţe pentru a discuta situaţia din Principate. Alexandru I. Cuza contracarează printr-o intensă activitate diplomatică. Două delegaţii conduse de Costache Negri şi I. Filipescu au plecat la Constantinopol, iar Vasile Alecsandri şi Ştefan Golescu au plecat la Paris, Londra şi Torino. Alţi emisari au fost trimişi la Berlin, Viena şi Petersburg. Problema dublei alegeri a lui Cuza a fost dezbătută la Conferinţa de la Paris, ale cărei lucrări au început pe 26 martie 1859. După două şedinţe ale acesteia Franţa, Rusia, Anglia, Prusia şi Sardinia au recunoscut dubla alegere (la 1 aprilie 1859), Turcia şi Austria recunoscând-o la 1 august 1859. La 21 si 26 septembrie 1859, sultanul a trimis firmanele de investitură a lui Alexandru I. Cuza ca domn al ambelor Principate. Situaţia politică a fost tensionată. Au existat abuzuri, asasinate, arestări, revolte precum cele de la Iaşi, Craiova, Piteşti, Bucureşti, soldate cu morţi şi răniţi. Cuza a fost aliat dar i-a avut şi adversari pe I.C. Brătianu, C. A. Rosetti sau Eugen Carada. Instabilitatea guvernamentală a făcut ca în trei ani, între 24 ianuarie 1859 şi 24 ianuarie 1862, să se schimbe 9 guverne, în Moldova şi 11 în Ţara Românească. Au loc mişcări sociale precum răscoala ţăranilor condusă de Mircea Mălăieru, fost deputat în Adunarea Ad-hoc din 1857. La 24 decembrie 1861, deşi cele două Principate Unite se aflau încă sub suzeranitatea otomană, Alexandru I. Cuza declară existenţa statului România cu capitala la Bucureşti. Din 1860, începe să se creeze primele instituţii de învăţământ superior. Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi a fost fondată la data de 26 octombrie 1860. La 22 ianuarie este investit primul guvern unitar al României, în frunte cu Barbu Catargiu. Oponent înverşunat al reformei agrare şi al domnului, este asasinat fără ca făptaşul să fie prins. Şi domnitorul a fost suspectat că s-ar fi aflat în spatele acestui atentat. Pe 24 ianuarie 1862 se deschid lucrările primului Parlament. Alexandru I. Cuza proclamă unirea definitivă, iar oraşul Bucureşti este declarat capitală. În anul 1862 se stabilesc înţelegeri şi legături telegrafice cu Austria. În 1863 începe activitatea guvernului condus de Mihail Kogălniceanu. Şi, tot în acest an ,se formează alianţă dintre conservatori şi liberalii radicali (Monstruoasa coaliţie). Noul guvern prezintă Adunării şi realizează proiectul legii privind secularizarea averilor mânăstireşti. Se naţionalizează poşta şi telegraful. Se aprobă prin plebiscit, o nouă lege electorală. Apare un proiect de lege privind reorganizarea armatei. În 2 mai 1864 Alexandru Ioan Cuza recurge la o lovitură de stat, dizolvând Adunarea electivă, majoritară conservatoare. Rezultatele plebiscitului: 682 621 pentru,1 307 împotrivă şi 70 220 abţineri. În data de 14/26 august 1864, Cuza sancţiona şi promulga Legea rurală, însoţind-o de o proclamaţie "către sătenii clăcaşi”. O serie de greutăţi şi imperfecţiuni au apărut la aplicarea legii. Proiectul de lege "pentru secularizarea averilor mănăstireşti" prevede, în articolul I: "Toate averile mănăstireşti din România sunt şi rămân averi ale Statului". Pentru despăgubirea locurilor sfinte s-au alocat 82 de milioane de lei, din care s-au scăzut 31 de milioane de lei ca suma datorate de către acestea Statului roman. Tot acum se înfiinţează Universitatea Bucureşti, se creează Şcoala de arte frumoase, la Bucureşti, la conducerea căreia este desemnat Theodor Aman şi se realizează, în premieră, o Şcoală de medicină veterinară. Nu există domeniu de activitate economică, social-politică, culturală, administrativă, militară din ţară, în care Cuza să nu fi adus îmbunătăţiri şi înnoiri organizatorice pe baza noilor cerinţe ale epocii moderne. Crearea Consiliului de Stat, prezidat de Cuza şi care elabora proiecte de legi sau se pronunţa asupra celor elaborate de Guvern, a constituit un nou prilej de confruntare între domnitor şi Adunare. La aceasta s-a adăugat cererea domnitorului de a se înfiinţa Garda Naţională, sub autoritatea sa. Legea electorală împărţea alegatorii în două categorii: alegători direcţi şi alegători primari. La 5 decembrie 1864 este adoptată Legea instrucţiunii publice prin care învăţământul căpăta o organizare unitară pe întreaga ţară. Prin Legea comunală satele şi cătunele se grupau în comune rurale, mai multe comune formând o plasă, iar mai multe plăşi un judeţ. Între 1860 si 1864 creşte numărul unităţilor militare. S-a reorganizat învăţământul militar şi s-a înfiinţat Arsenalul Armatei. Au luat fiinţă următoarele instanţe judecătoreşti: judecătoriile de plasă, tribunalele judeţene, curţile de apel, curţile de juraţi, Curtea de Casaţie, care era totodată şi instanţă de recurs. În sistemul juridic este promulgat (2 decembrie 1864) şi intră în vigoare, din 1865, Codul penal, alcătuit după modelul francez (din 1810). De asemenea, este adoptat Codul civil (4 decembrie 1865 şi intră în vigoare in 1866), după modelul napoleonian şi cel al Codului civil italian. Chiar de la începutul domniei, din 1859, Cuza urmăreşte realizarea unui substanţial împrumut extern. Abia in 1864 se va realiza, pe piaţa Londrei, împrumutul Stern, iar spre finele anului 1865, concesiunea căii ferate Bucureşti - Giurgiu. Pe toată perioada domniei, Cuza a sprijinit agricultura; a fost foarte interesat de introducerea maşinilor agricole, a acordat atenţie culturilor speciale ca sericicultura, cultura bumbacului şi a tutunului turcesc de calitate superioară. Cuza a înţeles importanţa înfiinţării de industrii noi, fiind adeptul industriei private, De asemenea, a fost acordată o mare atenţie mijloacelor de comunicaţie. În 1865 este semnată concesiunea pentru construirea, de către casa engleză Barkley, a căii ferate Bucureşti - Giurgiu. Şi chestiunea navigaţiei fluviale şi maritime a fost una dintre preocupările domnitorului. Între 1859 şi 1865 se înfiinţează companii comerciale de navigaţie pe Dunăre, pe Prut, pe Siret. În privinţa şoselelor, faptul cel mai important este contractarea construirii, de către o casă engleză, a 19 poduri metalice. O dezvoltare remarcabilă o ia reţeaua de telegraf. În 1859 erau numai 12 staţii, în 1863 numărul staţiilor se ridică la 48, iar lungimea reţelei se măreşte de cca. 4 ori. Alexandru Ioan Cuza începe să fie suspectat de liberalii radicali, care ulterior au făcut cartel cu conservatorii, că ar intenţiona să instituie un regim personal; acest fapt a slăbit poziţiile domnitorului şi a animat activitatea monstruoasei coaliţii, hotărâtă să-l înlăture. Camarila, corupţia la scară largă,dezinteresul pentru înzestrarea armatei,viaţa personală imorală, blamată atât în ţară cât şi în străinătate, îndepărtarea unor colaboratori civili şi militari de valoare, retragerea sprijinului francez şi al masoneriei româneşti şi străine au contribuit la căderea lui Cuza. Complotiştii au reuşit să-şi realizeze planurile atrăgând de partea lor o fracţiune a armatei (colonelul C. Haralambie, maiorul D. Lecca ş.a.), şi l-au constrâns pe domnitor să abdice în noaptea de 10/22-11/23 februarie 1866. Prefectul Politiei Capitalei, Beldiman, este antrenat la un joc de cărţi şi lăsat să câştige spre a i se distrage atenţia. După miezul nopţii, trupe din Regimentul 7 de linie şi două baterii de artilerie se îndreaptă spre palat. Un grup de ofiţeri şi de civili intră în clădire, ajung la uşa încăperii în care dormea Cuza, o forţează şi pătrund înăuntru. Există şi varianta în care uşile au fost deschise de către Maria Obrenovic care ar fi fost atrasă în complot. Cuza nu se opune, deşi avea pistoalele la îndemână, şi când grupul de ofiţeri, cu revolvere în mâini, îi cer să abdice. Acest decret avea următorul cuprins: "Noi Alexandru Ioan I, conform dorinţei naţiunei, depun astăzi 11/23 fevruarie 1866 cârma guvernului în mâna unei locotenenţi domneşti şi a ministerului ales de popor". După semnarea actului de abdicare, pe spatele căpitanului Pilat, fapt ce s-a petrecut la orele 5 dimineaţa, Cuza, îmbrăcat în haine civile a fost scos din palat, trecând printre două rânduri de soldaţi întorşi cu spatele spre a nu-l vedea pe fostul domn, suit într-o trăsură cu coşul ridicat şi dus la casa lui Constantin Ciocârlan. La 13/25 februarie, Cuza care fusese, între timp, strămutat la Cotroceni, trimite de aici o scrisoare generalului Nicolae Golescu, arătându-i - ca urmare a spuselor căpitanului Pilat că va fi liber a călători în siguranţă până la frontiera României, dacă declară că nu va face şi nici nu va aproba "vreo cugetare în contra ordinei de faţă " - ca "în împrejurările de faţă orice român, sub orice împrejurare fie, ce nu concura spre dobândirea obştescului ţel adică principiul proclamat de corpurile statului este trădătoriu către naţie. Să trăiască România!". În momentul când a plecat de la Cotroceni, tot noaptea - era de faţă locotenenţa domnească şi întreg guvernul - Cuza a găsit, în patriotismul său, puterea de a face următoarea urare: " Să dea Dumnezeu să-i meargă ţării mai bine fără mine decât cu mine " şi a încheiat prin cuvintele:" Să trăiască România! ". La această abdicare a contribuit chiar AL. I. Cuza, care, într-un discurs, se arăta dispus să renunţe la tron în favoarea unui principe străin (fapt susţinut şi de o scrisoare adresată unui diplomat străin). A fost instituită o locotenenţă domnească alcătuită din Lascăr Catargiu, Nicolae Golescu şi colonelul Nicolae Haralambie din partea armatei. Conducerea guvernului a revenit lui Ion Ghica; apoi Senatul şi Comisia au proclamat ca domnitor pe Filip de Flandra, din casa domnitoare belgianã, dar acesta nu a acceptat coroana. La 3 aprilie 1866 la Iaşi o demonstraţie a Mişcării Separatiste cere anularea unirii Moldovei cu Ţara Românească. Restul vieţii sale şi-a petrecut-o în exil locuind majoritatea timpului la Paris, Viena şi Wiesbaden. A murit pe data de 15 mai 1873. Trupul, îmbălsămat, a fost adus la Ruginoasa. A avut, ca orice om, greşelile sale, dar va rămâne în istoria românilor ca cel ce a fost Domnul Unirii.  autor  Florin  Ionel  Cernat

Ruga Valeriu Sterian

Gand de seara Îţi trimit un gând de seară,  în speranţa că-l vei prinde, să-l aducă trenul care,  o iluzie ne vinde. Ţi-aş trimite mângâierea,  ce doresc şi ce-o doreşti, să strivească depărtarea  şi în ochi să mă priveşti! Să găseşti, în ei, cuprinsul,  visului visat de tine şi să te cufunzi în dânsul  precum algele marine. Să te laşi hrănit de dulcea  de plăcuta-mi apă vie şi oceanul meu de vise,  te va legăna-n vecie. Îţi trimit un gând de seară,  în speranţa că-l vei prinde, să-l aducă trenul care,  o iluzie ne vinde. Ioana Voicilă DobreFericirea  are chipul tau-Mihaela  Runceanu

Folk fără vârstă” continuă şi în 2011…

Caravana “Folk fără vârstă” continuă şi în 2011 să aducă spiritul muzicii folk în licee. Organizat de radio Romania Actualitati, BucurestiFM si Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti, manifestarea va debuta în noul an la Colegiul National Ion Creangă din Bucureşti, pe data de 26 ianuarie, de la ora 13.00. Cei care vor susţine recital sunt: Zoia Alecu, Ovidiu Mihăilescu, Marius Matache precum şi actorul Alexandru Bindea. Sponsorul manifestării este Hora Reghin.

Echipa Top Românesc, 23 ianuarie 2011

Pentru o zi frumoasa, pentru o zi din care sa nu lipseasca caldura, bucuria si zambetul! Doar bine!

O seara frumoasa...!!!

Iti doresc o zi frumoasa..o cafea,ceva dulce si un gind bun de la mine sa-ti indulceasca ziua.... DUMINICA PLACUTA!

Desktop Nexus: Wallpapers> Nature Wallpapers> Flowers Wallpaper

Desktop Nexus: Wallpapers> Nature Wallpapers> Flowers Wallpaper