SOAREnDAR !

Bun venit in blogul meu.....Va multumesc tuturor celor care veniti in vizita, chiar daca veniti in tacere si plecati la fel, si sper ca macar ceva din "casa" mea sa va aduca lumina in privire si sa va faca sa reveniti. Va doresc tuturor doar BINE SI FRUMOS in viata ..Tot binele Universului sa fie cu voi si cu cei dragi voua! Ascultati cele mai frumoase poezii recitate de sora mea Felicia Feldiorean :

Felicia Feldiorean - Recital de poezie from MicaelNicolas on Vimeo.

Fa-ti timp sa gasesti frumosul in tot ce te inconjoara..
...
Ieri mi-a fost dor de tine, astazi imi este dor de tine. Nu te ingrijora pentru maine, o sa-mi fie iarasi dor de tine !

Zâmbeşte pentru că zâmbetul tău poate provoca zeci ,sute ,chiar mii de zâmbete în jurul tău !

Pentru Tine, fiinţă cu suflet de dor , am darul Frumosului ! Nu ştiu să fiu nici clipă, nici veşnicie , nici apă, nici uscat , nici Cer, nici Pământ , nici multe altele , dar am învăţat de la voi să fiu OM ! Să iubesc şi să mă dăruiesc iubire ! Întindeţi mâinile pentru a primi Dragostea mea! M-am regasit in poezia ta Mariana Stratulat Rogoz

Cauta-ma acolo in inima ta si de ma vei gasi, atunci vei gasi si drumul catre mine si vei reusi sa intelegi cat valoreaza prietenia ta, pentru sufletul meu

Nu conteaza ce gandesc altii despre tine...conteaza ceea ce sti tu ca esti !Daca m-ai întreba vreodată ce-mi doresc din toată inima, ţi-aş răspunde - fără să stau mult pe gânduri - că-mi doresc sănătate pentru cei pe care-i iubesc!


Eu sunt romanca, deoarece asa imi spune inima, eu simt cine sunt, iar patria ma cheama spunandu-mi numele cand sunt departe de ea.Trebuie cu toti sa ne mandrim ca suntem romani, deoarece nicaieri în alta parte nu ne vom simti asa ca acasa !

Cea mai frumoasa mamica sa-ti de -a Dumnezeu multa sanatate si sa ne mai astepti sa venim acasa! Cele mai frumoase mâini sunt mâinile mamei. Mâinile cu care şi-a mângâiat cu mândrie şi iubire burtica, atunci când erai încă în pântecele ei. Mâinile cu care te-a ţinut în braţe, cu care te-a mângâiat, te-a spălat, te-a îngrijit şi ţi-a pregătit hrana. Mâinile de care te-ai sprijinit când ai făcut primii paşi din viaţa ta. Mâinile cu care şi-a şters lacrimile atunci când a fost îngrijorată, când i-a fost teamă, când s-a bucurat de succesele tale, când ţi-a simţit lipsa,... când ai rănit-o cu vreo privire rece sau cu vreo vorbă nemeritată... Mâinile cu care ţi-a alinat durerile, temerile şi cu care ţi-a dat curaj şi forţă să mergi mai departe. Mâinile cu care ţi-a dăruit tot ceea ce a avut mai bun. Mâinile cu care a muncit neobosită pentru tine, cărând greutăţi, îndurând asprimea gerului, răni şi dureri. Mâinile cu care ţi-a deschis uşa de mii de ori. Mâinile pe care şi le împreunează într-o rugăciune trimisă cerului pentru tine... poezie de Irina Binder..... Dor de mica mea draga ....

Cand sunt plecata am un dor nebun de casa. Memoria pastreaza intotdeauna doar cele mai frumoase momente si ai impresia ca acolo unde nu esti tu, acolo e …acasa!


Acasa - radacina sfanta de Mariana Rogoz Stratulat mp3-ady

Asculta mai multe audio traditionala
Caldura si mult zambet in suflet...

Nu ar trebui sa ne cautam trecutul in viitor......clipa nu seamana cu cea din trecut si nici cu ce vom trai. Nu spune ca fericirea a murit doar pentru ca tu o visasei altfel.....doresteti mai mult.....fii tu insuti , viseaza mai mult.....crede in visele din realitate....zambeste mai mult
Se afișează postările cu eticheta Violetta Petre. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Violetta Petre. Afișați toate postările

joi, 6 aprilie 2017

Florii fără flori
Violetta Petre


Vin Floriile, iubite, vin, dar pentru mine nu-s,
Nu mai înfloresc duminici, răsăritul mi-e apus,
Viaţa s-a întors din drumu-i, stă năucă la răscruci
Şi mi-aşteaptă paşii singuri, lângă-ai tăi, pe lângă cruci.
Vin să îţi aduc lalele... şi zambile-mi aduceai,
În buchet de primăvară, zâmbetul ţi-l ascundeai;
Şi când îmi spuneai că alta, floare mai frumoasă nu-i
Decât violeta-albastră,-mi lăcrimau ochii verzui.
Vin Floriile, iubite, eu te scriu într-un poem
Pe sub geana răstignită pe o lacrimă şi gem
Sărbători îndoliate într-o cupă de amar;
Eu aştept, măcar în vise, să-mi aduci o floare-n dar.
Casa o să-mi fie goală, cum îmi e de când te-ai dus-
Fără flori şi sălcioară. Doar durerea lui Iisus
Îmi va curge pe sub piele şi mă voi ruga din nou
Să te-aud cum strigi la stele, într-un nesfârşit ecou...
06.04.2017

marți, 4 aprilie 2017

Testament
Violetta Petre
Şi dacă azi m-adună valul de pe nisipuri mişcătoare,
Scriu testament pe-albastrul mării, că-mi las poemele la mal,
Să le găseşti când pescăruşii îşi smulg aripile sub soare
La umbra lacrimii de ceară, în ritualul ancestral.
Şi dacă a murit arcuşul sup apăsarea mâinii tale,
Mă sting vioară-n simfonia nemângâierilor ce plâng.
Tu, bea-mă-n asfinţitul zilei din uriaşele antale,
Că mă adun doar pentru tine, din roua zorilor mă strâng.
Şi dacă te îmbeţi cu mine, să nu mă uiţi pe buza cănii!
În stropul ultim e dulceaţa iubirii fără de păcat;
Şi chiar de încă sângerează oftatul pe durerea rănii,
Tu soarbe-mă până la capăt, să nu rămân de aruncat.
Şi dacă te mai cheamă dorul şi setea de licoarea-mi vie
Te va mai chinui în vise, la ţărmul mării să adormi!
Eu te voi aştepta-n poeme întemniţate-n veşnicie;
Doar c-un sărut, în Poezie, tu vei putea să mă transformi...
04.04.2017

duminică, 30 octombrie 2016

Minunat poem Violetta Petre

Când peste mine toamna
Acolo, pe o stâncă am înnoptat cu marea
Aşa, învolburată cum o pictezi în vers,
Lovindu-mi glezna dreaptă, pe care-ai pus uitarea
Un val, sărutul tainic, de-atâtea ori l-a şters...
Şi teama fără vlagă, pătrunde-n mine toată,
Când stele stau să plece sub norii ce-ai lăsat;
Ieri a murit o vară şi toamna iar mă poartă
Pe-o barcă fără cârmă, spre ţărmu-abandonat...
Nu-i nimeni să oprească un geamăt din adâncuri
Chiar de chemarea noastră se-aude peste zări,
Iubirile se-neacă în valuri, sub pământuri
Şi temerile noastre nu-şi mai găsesc cărări
Spre liniştea călcată-n picioare de-al tău pas
Când peste mine toamna şi ploaia fac popas...
versuri - Vio Petre

marți, 25 octombrie 2016

Violet în toamnă

Violetta Petre

Eu am plecat pe-o clipă, adio nu ţi-am spus,
Clepsidrele aşteaptă impulsul remuşcării;
Azi m-a ucis amurgul şi-un vis a mai apus
Şi muşcă fericirea din buzele răbdării.
M-aş dezbrăca de mine, să-mi dai din tine-un pic
Albastrul mi-ar rămâne, ca o nemărginire;
Sunt eu cu strai de tine, sau nu mai sunt nimic
Şi-n coajă de tristeţe te plămădesc, iubire.
Un violet mă scaldă cu roua toamnei reci
E încă plin de viaţă, dar iernile-s aproape,
Culege-mă, cât încă, pe lângă mine treci,
În palma ta, iubirea şi dorul să m-adape.
Şi lasă-mă să caut de dincolo de noi
Cum mai suspină dorul şi ploile cum mor!
Am adunat în mine un pas din doi în doi
Şi valsul fără tine mi-e greu... Şi mi-e uşor
Să te adun din mine, ca pe o notă vie
Dintr-un solfegiu tainic, dospit în flori de gând.
Hai, cântă-mă sub ploaie! Ce dragă simfonie
Mi te găsesc sub streşini, cu toamnele plângând!
versuri - Vio Violetta Petre
pictură - Florin Măceşanu
( Puţin mov )

duminică, 18 septembrie 2016

Toamna iubirilor Violetta Petre: Mi-e toamna mai frumoasă ca o zânăCu galbenul ce-adânc pictează frunzeCu răsăritul şi apusul ei de lunăŞi cu sărutul ploilor confuze...
În toamna asta îmi ascund iubireaSub frunze ce le-adun de prin furtuniTrimite-mi, când ai timp, nemărginireaIubirii tale-n toamna cu minuni ...
Andante melancolic ce vibreazăPentru-n adaggio în iarna firii taleŞi totuşi pentru mine nu conteazăDecât iubirile-ţi duminicale...
Mi-e toamna mai fecundă-n armoniiDe curcubee ce răstoarnă ploiÎn toamna asta te aştept să viiSă ne gustăm aromele din noi...

duminică, 10 iulie 2016

Iti dorim ca ziua ta sa fie la fel de speciala ca si tine. La multi ani prietenei mele poeta Violetta Petre !

Iti dorim ca ziua ta sa fie la fel de speciala ca si tine. La multi ani prietenei mele poeta Violetta Petre !

miercuri, 14 octombrie 2015

Minunat poem Violetta Petre


Când peste mine toamna
Acolo, pe o stâncă am înnoptat cu marea
Aşa, învolburată cum o pictezi în vers,
Lovindu-mi glezna dreaptă, pe care-ai pus uitarea
Un val, sărutul tainic, de-atâtea ori l-a şters...
Şi teama fără vlagă, pătrunde-n mine toată,
Când stele stau să plece sub norii ce-ai lăsat;
Ieri a murit o vară şi toamna iar mă poartă
Pe-o barcă fără cârmă, spre ţărmu-abandonat...
Nu-i nimeni să oprească un geamăt din adâncuri
Chiar de chemarea noastră se-aude peste zări,
Iubirile se-neacă în valuri, sub pământuri
Şi temerile noastre nu-şi mai găsesc cărări
Spre liniştea călcată-n picioare de-al tău pas
Când peste mine toamna şi ploaia fac popas...

vineri, 28 august 2015

Pe o filă de tăcere
Ai lăsat o vorbă-n vânt
Ca o frunză în cădere
Ca o toamnă în cuvânt
Am simţit-o cum se frânge
Apăsată de uitare
Ca o frunză în cădere
Ca o vină-n fiecare
Pe-un albastru val de mare
Urma trecerii prin mine
A lăsat o oarecare
Nuanţă-a verdelui din tine
Să-mi ajungă-n toamna asta
Cu adânci melancolii
A ta vorbă-n vânt lăsată
Când te-aştept şi tu nu vii
versuri Violetta Petre

Furtuna
Un amalgam de vise, pe punţi de întuneric
Se scaldă fără vlagă, mugind adânc în valuri
Se scutură dorinţa, se-amestecă feeric
Atâta nebunie adulmecând spre maluri.
Nimic nu mai contează, doar scâncete se-aud;
E tot albastrul-verde misterios, demonic
Ascuns tot mai adânc sub nebunescul nud
Al cântecului morţii, cu zâmbetu-i sardonic.
Secundele se-adună într-un mănunchi de doi
Nu-i cale de întoarceri şi-i pauză de stele,
Au mai rămas în noapte doar cântecul din noi
Şi visele nebune în dans de vânt şi iele.
Adună-mă din valuri şi dă-mi sărutul vieţii!
Mă tot scufund şi cerul se sparge-n amănunte;
Mai prinde-mă odată în pragul dimineţii
Şi-n amintiri albastre şi-n întrebări mărunte:
De ce mă ninge ploaia cu picuri de lumină
Când e furtună neagră în mine şi-n cuvânt?
De ce mai cântă luna când plouă-atâta vină
Peste furtuni şi lacrimi şi peste legământ?

miercuri, 8 iulie 2015

La multi ani frumosi draga Violetta Petre !
Perpendicular pe iris, din emoţia trezirii
A căzut albastrul nopţii cu dorinţe încolţite
Germinând sămânţa florii, (precum este-n legea firii)
Violet de genţiană cu iluzii rătăcite.
Luna şi-a schimbat orbita, plictisită de rutină;
S-a îndrăgostit de-o novă, şi-a lăsat în urma ei
O planetă în derivă, pământeni călcaţi de vină,
Ameţiţi de-aşa surpriză. Şi nebuna de la trei-
Singura cu ruga-n suflet şi cu doliul prins de soare
Cântă la pian ”nocturna”, cu Chopin, la patru mâini
Eu privesc la Perseide, simple stele căzătoare,
Dar ce umbre ne-nconjoară şi ce-ncăierări de câini!
Nu mi-e teamă de necine, doar o vină de mi-ar plânge
Să mă pedepsesc o noapte cu tăcerea-n necuvinte;
Răni deschise, fluvii moarte se-ngrozesc de-atâta sânge
Intră viii-n cimitire, morţii scapă din morminte.
Perpendicular pe inimi, Cupidon ţinteşte iară
Rătăcind prin jungla nopţii, printre iele stând la pândă;
Genţiană violetă, o săgeată te doboară,
Dar iubirea-n neiubire, pe un vers o să te vândă.
versuri - Vio Violetta Petre
Fotografia postată de Violetta Petre.

luni, 8 septembrie 2014

Motto:
(Şi iar mă chemi spre tine, cu zâmbetul curat,
Un curcubeu îţi creşte pe-un deget inelar,
Aş vrea să zbor spre tine şi totuşi ce păcat
Că tu nu ştii să-mi dai decât lacrima-n dar...)

Eu, clipă-nsingurată

Eu, clipă-nsingurată cu gene-ncercănate
Orfană de iubire, de-atâta resemnare
Azi mă strecor cu teama-n păduri abandonate
Şi ce de toamnă-mi creşte la margini de hotare!

Nu mă ascunde-n verde şi-n seva fără luturi
Când obosită-mi caut un dor de primăvară!
Am mai pierdut un cântec în zborul alb de fluturi
Şi cum mai plânge vara când macii mor pe-afară!

Ne-a dăruit iubirea un vin dulceag, de toamnă
(Era o zi senină, în pauză de vânt)
Am închinat cu tine şi prea-frumoasa doamnă,
Dar ai ucis iubirea şi dorul cu-n cuvânt...

Te-aş fi adus la mine, aşa fără de vise
Să învăţăm cuminte cum, zborul e în doi
Şi nopţile, în zile şi dimineţi să ni se
Transforme în lumină şi-n zori pictaţi de noi...

Apocalipsa urlă în vorbe şi-n morminte
(S-a strecurat vicleană cu un blestem de foc)
Cum sângerează ura ascunsă în cuvinte
Şi iele se dezbracă cu îngeri la un loc!

Şi nu-nţeleg cum, ruga nu mai urcă la stele
Când lumânarea arde la capăt de dureri.
Tu mă cuprinzi cu cerul şi braţele-n atele
Nu mai ajung la mine şi totuşi, zbor îmi ceri...

Fotografie: Motto:
(Şi iar mă chemi spre tine, cu zâmbetul curat,
Un curcubeu îţi creşte pe-un deget inelar,
Aş vrea să zbor spre tine şi totuşi ce păcat
Că tu nu ştii să-mi dai decât lacrima-n dar...)

Eu, clipă-nsingurată

Eu, clipă-nsingurată cu gene-ncercănate
Orfană de iubire, de-atâta resemnare
Azi mă strecor cu teama-n păduri abandonate
Şi ce de toamnă-mi creşte la margini de hotare!

Nu mă ascunde-n verde şi-n seva fără luturi
Când obosită-mi caut un dor de primăvară!
Am mai pierdut un cântec în zborul alb de fluturi
Şi cum mai plânge vara când macii mor pe-afară!

Ne-a dăruit iubirea un vin dulceag, de toamnă
(Era o zi senină, în pauză de vânt)
Am  închinat cu tine şi prea-frumoasa doamnă,
Dar ai ucis iubirea şi dorul cu-n cuvânt...

Te-aş fi adus la mine, aşa fără de vise
Să învăţăm cuminte cum, zborul e în doi
Şi nopţile, în zile şi dimineţi să ni se
Transforme în lumină şi-n zori pictaţi de noi...

Apocalipsa urlă în vorbe şi-n morminte
(S-a strecurat vicleană cu un blestem de foc)
Cum sângerează ura ascunsă în cuvinte
Şi iele se dezbracă cu îngeri la un loc!

Şi nu-nţeleg cum, ruga nu mai urcă la stele
Când lumânarea arde la capăt de dureri.
Tu mă cuprinzi cu cerul şi braţele-n atele
Nu mai ajung la mine şi totuşi, zbor îmi ceri...

marți, 11 martie 2014

Dacă din nou aş răsări

Violeta Petre

Când mă gândesc că nu mi-e locul
Pe unde sunt, pe unde-mi eşti
Mi-aş arunca-n neştire focul
Şi ţi-aş striga să te fereşti

De ploaia mea cu flori de ceară
(Am adunat-o din poveşti)
Aşteaptă-mă sub nuc afară,
Să ştiu că-ţi sunt, să simt că-mi eşti!

Şi visul să nu-mi ştergi din gene
Mai lasă-l înc-o noapte-aşa!
Să mi te-alerge prin poiene,
Eu să spun nu, tu să spui, da!

Ca o petală fără floare,
Să mă aduni dintre furtuni,
Că ploaia ta de foc mă doare
Şi vreau să îţi mai nasc minuni...

Pe unde sunt, pe unde-mi este
Nici umbra nu mai ştiu de-mi e.
Tu ai rămas doar o poveste
Eu doar c-o întrebare: ce?

Ce nu am fost sau ce-aş mai fi
Dacă din nou aş răsări?

sâmbătă, 31 august 2013


Graiul dulce, un'se duce?

Petre Violetta

Râd, de când mă ştiu pe româneşte;
Ştiţi cum sună un izvor, visând păduri?
Râde, gâdilat şi-n valuri creşte
De-ndrăzneşti, albia vetrei, să îi furi...

Româneşte-am plâns când, pe câmpie
Maci s-au scuturat sub paşi, tăcuţii;
Eu i-am strâns de jos şi pe-a mea ie
I-am cusut cu lacrimă, duruţii...

Nimeni nu va şti ce gust mai are
Un cuvânt ca mierea de pe glie
De ne-om pierde, oi rătăcitoare
Fără ţară, fără Românie...

Tot cu frunţi plecate spre departe
Am uitat şi casă şi-o poveste
A rămas cuvântul dintr-o carte;
România, a cui ţară este?

O fi fost un neam viteaz, se ştie
Pe-un tărâm de vis cu vorba dulce?
Dulcea noastră ţară, Românie
Unde, graiul dulce ţi se duce?


(repetiţiile adjectivelor sunt intenţionate)

Fotografie: Graiul dulce, un'se duce?

Râd, de când mă ştiu pe româneşte;
Ştiţi cum sună un izvor, visând păduri?
Râde, gâdilat şi-n valuri creşte
De-ndrăzneşti, albia vetrei, să îi furi...

Româneşte-am plâns când, pe câmpie
Maci s-au scuturat sub paşi, tăcuţii;
Eu i-am strâns de jos şi pe-a mea ie
I-am cusut cu lacrimă, duruţii...

Nimeni nu va şti ce gust mai are
Un cuvânt ca mierea de pe glie
De ne-om pierde, oi rătăcitoare
Fără ţară, fără Românie...

Tot cu frunţi plecate spre departe
Am uitat şi casă şi-o poveste
A rămas cuvântul dintr-o carte;
România, a cui ţară este?

O fi fost un neam viteaz, se ştie
Pe-un tărâm de vis cu vorba dulce?
Dulcea noastră ţară, Românie
Unde, graiul dulce ţi se duce?


(repetiţiile adjectivelor sunt intenţionate) 
Eu rad si plang in limba romana de Ion Ionescu- Bucovu -recita Stefania Popescu
    
  Asculta  mai multe  audio   ambientala

luni, 9 aprilie 2012

Valurile destinului Violetta Petre




M-apasă un val peste creştet şi strig
Să-mi spargă timpanul un bocet de frig;
Mă prinde-un cârcel şi alunec pieziş
Spre ţărmul cu faruri, păşesc pe furiş...
M-aşteaptă nebunii cu pumnii-ncleştaţi
Pe ţărmul cu ploi şi cu munţii crăpaţi;
Cutremurul sparge bucăţi de zenit
O lacrimă plânge un dram de-asfinţit...
Pe-o tablă de şah, cu nebuni şi cu regi
Ne bat şi furtuni şi ne-nlănţuie legi
Sub valuri ne-ascundem de soartă, şi nu-i
Nici un ascunziş şi nici cui să îi spui:
Că ţi-este urât, sau că ţi-este tărziu,
Nimic nu te-aşteaptă şi doru-i pustiu;
Neunde ne pierdem, în goană şi-n zbor
Ciuntiţi de tenebre, umbriţi de un nor. 

 
NU TE INDRAGOSTI DE DRAGOSTE !
Indragosteste- te de cineva care sa te iubeasca, care sa te astepte, care sa te inteleaga chiar si la nebunie, de cineva care sa te ajute, sa te ghideze, sa fie speranta ta, sa fie totul ptr tine. Indragosteste -te de cineva care sa nu te tradeze, care sa-ti fie fidel, care sa viseze impreuna cu tine, la felul tau de a fii, la spiritul tau. Indragosteste-te de cineva care sa te astepte pana la final, care sa fie exact asa cum nu te-ai asteptat, cum nu ai sperat. Indragosteste-te de cineva care sa sufere alaturi de tine, care sa rada alaturi de tine, care sa te imbratiseze cand ai nevoie. Indragosteste-te de cineva care sa se intoarca la tine dupa o cearta. Indragosteste-te de cineva care te iubeste._ "nu te indragosti de dragoste"._ e atat de usor de spus...
De ce trebuie sa astepti sfarsitul cuiva sa- i spui ca ai tinut la el ?
-->
              Myspace Glitter Text