Pelerinul care se află în judeţul Vâlcea, are de ales o drumeţie de basm, pe una din cărările monahilor, un drum iniţiatic, ascuns de Munţii Căpăţânii şi unde, de la un capăt la altul, parcă apele râului Cheia ridică spre nemurire psalmii cereşti.
Trei mănăstiri, trei temple ale creştinătăţii curbează timpul universal şi aduc pelerinul într-o buclă superbă. Sărăcineşti, Iezer şi Pahomie, una mai aproape decât alta de cerul heruvimilor, sunt cele trei lăcaşe de cult, ale acestui drum prin inima Căpăţânilor, sau Stâncoşii Vâlcii. Drum de haiduci, drumul Gologotei, drumul care merge fie prin canioane, fie printr-o vale frumoasă, drum care te va duce spre un loc de vis.
Pentru că aici, pământul frumos al Vâlcii, îşi deschide pântecul pentru a lăsa privitorului diamantul sau smaraldul să luminze sufletul, inima, să picure din ceea ce zeii au creat ce e mai frumos în lume.
Într-un judeţ frumos, nu putea să nu existe una din cele mai frumoase peşteri ale lumii – Peştera de Smarald sau Peştera Lacului Verde. Situată într-un canion spectaculos – Canionul Cheii.
Această fereastră spre o altă lume, una cosmică, de -a dreptul, este situată în peretele vestic al Muntelui Stogşoare, la o altitudine absolută de circa 990 m şi relativă de 140 m faţă de talvegul văii râului Cheia, în versantul stâng al Ogaşului Ursului, un adevărat râu de grohotiş.
A fost explorată şi cartată în anul 1978 de către Cercul de Speologie “Niphargus” Râmnicu Vâlcea.
Peştera are o intrare relativ mare, de circa 6×4 m. Imediat după aceasta fereastră a timpului urmează două galerii: prima, foarte îngustă, are numai 10 m lungime; cealaltă este largă şi înaltă ca un palat extraterestru, cu podeaua dreaptă, acoperită cu fragmente mărunte în primii 15 m şi cu blocuri mari de calcar în rest, prăbuşite peste vechi concreţiuni.
După 35 m galeria se ramifică. Cele două ramificaţii, după ce îmbrăţişează un imens pilier, se reîntâlnesc în Sala Mare. Ramificaţia principală are o pantă de 4 m, iar cea secundară este uşor descendentă, neconcreţionată şi foarte largă (25 m).
Sala Mare (30x20x10 m) are podeaua accidentată din cauza numeroaselor blocuri prăbuşite. Din colţul sud-estic porneşte o galerie, la început ascendentă, cu mult material clastic, care se ramifică după 20 m. În dreapta galeria se termină cu trei diverticule scurte.
Minunea apare în galeria din stânga coboară la un lac de smarald, prins între pereţii unei diaclaze, lat de 1 m, lung de 10 m şi adânc până la 3 m. Prezenţa lacului într-o peştera fosilă suspendată în calcare puternic fisurate se explică prin impermealizarea puţului galeriei cu argilă de decalcifiere.
Prin deschiderea unor fisuri, este posibil ca lacul sa se dreneze, ca şi cel din Peştera Pagodelor. Nu necesită echipament special pentru vizitare, ci doar surse de iluminare.
Nu trebuie ratat acest lac cosmic, pus încă de dinainte de facerea lumii pământene…
Mihai IONESCU
Sursa:
http://www.expunere.com/pestera-de-smarald-locul-unic-prin-care-valcea-vorbeste-cu-cerul-si-pamantul.html
.jpg)
Nu conteaza ce gandesc altii despre tine...conteaza ceea ce sti tu ca esti !Daca m-ai întreba vreodată ce-mi doresc din toată inima, ţi-aş răspunde - fără să stau mult pe gânduri - că-mi doresc sănătate pentru cei pe care-i iubesc!
Într-un judeţ frumos, nu putea să nu existe una din cele mai frumoase peşteri ale lumii – Peştera de Smarald sau Peştera Lacului Verde. Situată într-un canion spectaculos – Canionul Cheii.
Peştera are o intrare relativ mare, de circa 6×4 m. Imediat după aceasta fereastră a timpului urmează două galerii: prima, foarte îngustă, are numai 10 m lungime; cealaltă este largă şi înaltă ca un palat extraterestru, cu podeaua dreaptă, acoperită cu fragmente mărunte în primii 15 m şi cu blocuri mari de calcar în rest, prăbuşite peste vechi concreţiuni.
