Dina Cocea

Dina Cocea (n. 27 noiembrie 1912, București - d. 28 octombrie 2008, București) a fost o actriță română. A desfășurat o prestigioasă activitate teatrală la Teatrul Național București și Teatrul Național Radiofonic, având apariții rare, dar memorabile, pe micul sau marele ecran.

Fiică a scriitorului N.D. Cocea și a Floricăi Mille (fiica lui Constantin Mille), Dina Cocea s-a născut la București la data de 27 noiembrie 1912. Sora ei se numește Tanți Cocea.

Studiile de actorie le-a absolvit la Paris. Debutul teatral a avut loc tot la Paris, în anul 1934. Debutul în România și l-a făcut la Teatrul „Comedia” din București, în 17 ianuarie 1935, cu piesa de teatru „Adevăratul Iacob”, în rolul dansatoarei Yvette, alături de George Timică.
Pe marile ecrane a apărut pentru prima dată în 1934, într-un rol din filmul La jeune fille d'une nuit[1]. Debutul în filmul românesc s-a produs în 1939, în filmul O noapte de pomină, după care au urmat apariții în filmele Neamul Șoimăreștilor, Ștefan cel Mare, Cantemir sau Iancu Jianu.
Între anii 1941-1949 a fost director la Teatrul Nostru și la Studioul Teatrului Nostru, iar în perioada 1952-1962 a fost decan al Facultății de Teatru. Începând din 1956, a reprezentat România la congrese internaționale sau la manifestările organizate de ONU și UNESCO. Între anii 1979 și 1989 a fost președintele Asociației Oamenilor de Artă din Instituțiile Teatrale și Muzicale.

De-a lungul timpului, Dina Cocea a jucat în peste zece filme de lung-metraj, a avut peste o sută de roluri în spectacole de teatru, teatru radiofonic și teatru pentru televiziune. A avut o prodigioasă activitate eseistică și publicistică, scriind nenumărate articole de sinteză, critică și cronică dramatică în presa de specialitate autohtonă și din străinătate.
Între anii 2001 și 2008 a fost societar de onoare al Teatrului Național din București.



Pentru activitatea sa deosebită i-a fost conferit titlul de Doctor honoris causa al Universității de Artă Teatrală și Cinematografică din București.
A încetat din viață cu o lună înainte de a împlini vârsta de 96 de ani.

Filmografie

O noapte de pomină (1939)
Cartierul Veseliei (1964)
Neamul Șoimăreștilor (1964)
Ciprian Porumbescu (1972)
Dimitrie Cantemir (1973)
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 (1974)
Mușchetarul român (1975)
Aurel Vlaicu (1977)
Iancu nu iducul Manu (1980)
Cântec pentru fiul meu (1980)
Atac în bibliotecă (1992)


*** Portretul actritei Dina Cocea, nesemnat ***
Acelasi mormant este insa impodobit si cu acest bronz semnat Oscar Spaethe:


Actrita Dina Cocea (27.11.1912-28.10. 2008), Alexandru Stark , 1973

Regele Mihai, la 90 de ani

Este ultimul supraviețuitor dintre șefii de stat din timpul celui de-al doilea razboi mondial.

"Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o împrumut de la copiii noştri. Aşa să ne ajute Dumnezeu!"



Regele Mihai a susţinut azi, marţi, 25 octombrie, de ziua lui, un discurs istoric în Parlament. Ultima oară s-a adresat Legislativului acum 64 de ani. Regele, care împlineşte, astăzi, 90 de ani, a rostit atunci un mesaj regal cu ocazia deschiderii sesiunii Adunării Deputaţilor.

Mihai I a fost primit în conformitate cu protocolul unui şef de stat.
După ce fostul suveran si-a rostit discursul în faţa parlamentarilor si a avut loc o ceremonie de dezvelire a unui bust al lui Carol I, donat de Regele Mihai, acesta urmând să fie amplasat pe holul principal al Palatului Parlamentului, între busturile lui Ion C. Brătianu şi Mihail Kogălniceanu.

I-a fost conferit Colanul Camerei Deputaţilor, distincţie primită doar de preşedintele Parlamentului European, Jerzy Buzec.

De asemenea, Regele Mihai a primit din partea Camerei Deputaţilor un tablou cu Palatul Parlamentului si a semnat în cartea de onoare a Camerei.






Regele Mihai a fost suveran al României între 20 iulie 1927 şi 8 iunie 1930, precum şi între 6 septembrie 1940 - 30 decembrie 1947.


Medalia jubiliara


jurnaldeistoric

Nicu Vladimir

Nicu Vladimir (n. 8 decembrie 1950 – d. 10 octombrie 1995) a fost un cântăreţ de muzică folk din România.

Absolvent al Institutului de arte plastice din Bucureşti, secţia pictură. Membru, pentru o scurtă perioadă, a cenaclului Flacăra. Participant la Festivalul folk din Sighişoara din 1974. În iulie 2007, la Vama Veche, a avut loc o gală folk „in memoriam Nicu Vladimir”.

În 2010 a fost publicată o carte+CD intitulată „Lucrătorul ostenit” (îngrijită de Daniel-Silvian şi Petre Emil Kindlein, ed. Blumenthal).[1]
Grupul Pasărea Colibri a înregistrat cântecul lui „Ce de lupi se înconjoară” pe albumul Cântece de bivuac.

Alte melodii

Colbul secundei
Frigul, fereşte ceai, frigul
Drum de rouă
Lucrătorul ostenit
Aer au fost, au fost văzduh
Tristeţi, iubita mea, tristeţi

Are un rol important în declanşarea şi impunerea mişcării folk româneşti, alături de Mircea Florian, Dorin Liviu Zaharia, Marcela Saftiuc, Horia Stoicanu, Doru Stănculescu, Mircea Vintilă, Mihai Diaconescu (Anghel Mora)
O PUBLICARE version Poezie revistele "Luceafarul", "Orizont" si "Tribuna" (postum "România Literaria," Litera Suplimentul artistic "Azi", "Panorama Art")
Intre 1964 - 1966 cântă în şcoli, cluburi, cenacluri ale elevilor, studenţeşti, cârciumi, pe litoral (2 Mai), cluburi sportive
Peste 200 de apariţii în spectacole rock şi folk, Cenaclul "Flacăra", Piaţa Universităţii, etc.
Inregistrări la Radio Cluj
Executare acoperit PENTRU volumele "Ieri" si "Anno Domini", de Emil Mladin (1990, 1991)


Una dintre lucrările sale plastice apare postum pe coperta albumului "Din darul magilor" (primul volum), care îi şi este dedicat (1995)


Premii: Premiul întâi la prima ediţie a Festivalului "Primăvara Baladelor", ex-aequo cu Mircea Vintilă.

Discografie:

1. GOLD POPULARE vol.. 1 (1994) - compilaţie

1. Drum de rouă muzica şi versurile: NICU VLADIMIR

interpretarea: NICU VLADIMIR (chitară acustică; voce)

2. DIN DARUL MAGILOR vol. 1 (1995) - compilaţie

1. Colind; 2. Drum de rouă

muzica şi versurile: NICU VLADIMIR

interpretarea: NICU VLADIMIR (chitară acustică; voce)