Cătălin Stepa: „Chestiile astea cu oameni veniţi la spectacole gratuite organizate de administraţiile locale, gen zilele oraşului sau ceva asemănător, nu stabilesc valoarea unui artist sau a unei formaţii muzicale” (I)

De către hunedoaraplus.ro -

28 februarie 2017

• 
  

Pe lupeneanul Cătălin Stepa, fiul celebrei şi, din păcate, răposatei soliste de muzică folk Tatiana Stepa, l-am întâlnit după mai bine de un an la un eveniment monden desfăşurat săptămâna trecută la Cafe Aztek din Petroşani. Prilej cu care am stat puţin de vorbă ca între două cunoştinţe mai vechi, nescăpând ocazia să facem pentru ZVJ un interviu.

Pledoarie pentru cultură

– Cătălin, cum ţi se pare evenimentul de azi şi iniţiativa celor de la Cafe Aztek de a marca cei zece ani de la înfiinţare printr-o serie de evenimente ce se vor derula în toate serile acestei săptămâni?

– Evenimentul de azi – şi toate evenimentele din această săptămână organizate de soţii Crişan şi de un grup de oameni ce iubesc muzica şi arta – are pentru Valea noastră şi pentru cei ce iubesc astfel de momente o importanţă foarte mare, deoarece nu poţi fi o zonă normală dacă totul în jurul tău e tăcut, sumbru, fără orizont şi fără clipe plăcute. Degeaba oraşul se schimbă, are pretenţii să fie unul „contemporan”, dacă e mort din punct de vedere al activităţii culturale, al evenimentelor mondene, al petrecerii timpului liber. Or, la noi în Vale trebuie să reaprindem spiritul acela de a face şi alt­ceva decât serviciu şi acasă, zi de zi, cu o mică schimbare doar în week-end, dar şi aceea monotonă şi plictisitoare. Ceea ce se organizează în aceste zile la Aztek este un mare plus şi mă bucur că sunt şi eu prezent şi că pot cânta pentru oamenii de-aici. Eu ştiu atmosfera de aici, am mai cântat şi am mai participat în aceşti zece ani şi la alte acţiuni. De aceea am şi venit cu plăcere în momentul când am fost invitat să cânt. M-aş bucura ca în seara aceasta să vină lume cât mai multă aici, la fel şi în serile următoare, iar ce au făcut cei de-aici cu ocazia celor zece ani de funcţionare a acestei locaţii – care a sprijinit anual în această perioadă de timp cultura locală, dându-le artiştilor plastici, scriitorilor sau celor ce fac muzică pe plan local şi iubesc fenomenul posibilitatea să se exprime într-un cadru intim, plăcut – nu poate decât să ne bucure pe toţi şi să le spunem să continue această linie.

Ce este folkul

– Pe plan muzical ce te-ar bucura cel mai tare să se întâmple în 2017 în Vale?

– Cel mai tare m-ar bucura, împreună cu prietenii mei folkişti, să reuşim să umplem o sală mare la un concert de-al nostru. Dacă s-ar putea nu o dată, ci de mai multe ori, pentru că ştiu că muzica folk este iubită de mulţi tineri, dar, mai ales, de generaţiile care frecventau pe vremuri spectacolele oferite de Cenaclul Flacăra, prin anii `80 mai ales. Muzica folk este un fenomen ce trebuie să rămână cu flacăra vie pentru generaţiile actuale şi viitoare. În fond, folkul înseamnă sentimente, înseamnă, la un loc, muzică şi poezie, înseamnă stare de spirit pentru tineri, oameni de vârste mijlocii sau oameni în vârstă, la un loc, într-un cuvânt – folkul e o muzică pentru fiecare. Oricine se poate regăsi în cuvintele unei piese folk, oricine poate simţi amintirile printr-o piesă bine interpretată şi prin cuvinte bine alese de autorul textului, oricine poate să aibă emoţii ascultând o piesă pur românească, fie că ea e de dragoste, sau patriotică, cu tematică oarecare sau cu tematică ţintă pentru un anumit grup sau gen de oameni. Ăsta este folkul. Apropo de sală plină, ca să revin la ce am spus, eu am reuşit împreună cu un grup de prieteni din breaslă să umplem o sală la Petroşani acum ceva vreme.

– Cu mult chin şi cu multe aşteptări pe la anumite uşi…

– Da, e drept, cu chinuială multă… dar a meritat tot efortul! Iar când te înhami la o astfel de muncă pentru un asemenea obiectiv, e de ştiut că nu poţi singur, ai nevoie de sprijin, de oameni lângă tine care să te ajute, de uşi deschise care să-ţi poată oferi ceea ce ai nevoie, în primul rând sala, dar şi sonorizarea, efectele de lumini şi toate celelalte de câte are nevoie un show muzical de ţinută. Iar apoi e important cum va fi umplut acest spectacol… Vedeţi, noi cântăm, oamenii vin şi ascultă, dar dacă simt că în ceea ce cântă unii şi alţii nu e pasiune, nu e simţ artistic, nu e talent, nu e o organizare bună a doua oară nu-i mai prinzi în sală! De aceea când organizezi astfel de spectacole ai o mare responsabilitate.

Rolul folkului

– Cum vezi viitorul muzicii folk? Nu ai impresia că după anii `80, de care vorbeai, când folkul a fost sus pe culme, a urmat o pantă descendentă, accentuată în ultimii ani? S-au rărit concertele folkiştilor, dar şi concursurile de gen, iar manelele şi muzica de prost gust au invadat piaţa. Până şi muzica lăutărească are de suferit din cauza unui gen de muzică exportat şi pus pe versuri jalnice, cu o linie muzicală furată de peste tot. Un fel de „ghiveci” aşa zis muzical! Oare lipsa de cultură muzicală să ne fi adus aici? Ori snobismul şi parvenismul de nedescris al anilor pe care-i trăim creează alte „valori” inclusiv pe plan muzical?

– Depinde de cum privim. Fiecare generaţie e cu muzica sa. Într-adevăr, parcă acum se exagerează puţin dar, în timp, lucrurile revin la normal. Eu, dacă vorbim de folk, îi întrevăd acestuia un viitor bun. Alte genuri de muzică se sting precum o stea, dar folkul nu moare, pentru că e altceva, e o stare de spirit. Ideea nu e că folkul ar trebui să fie pe primul loc în preferinţele românilor, sau pe locul doi sau trei, ideea e că folkul trebuie să existe în continuare prin noi şi prin tinerii care vor veni şi care să-l ducă mai departe. Aici şi mass-media poate avea un rol şi cu un pic de obiectivitate, mai ales a celor din mass-media centrală, poate că şi muzica folk ar trebui promovată mai mult în detrimentul altor genuri de muzică. Vorbesc aici mai cu seamă de televiziuni şi posturi de radio. Cum tinerii nu aud şi altceva la radio de exemplu, cum ar fi şi muzica folk, atunci cum să se îndrepte spre piesele folk? Educaţia muzicală în şcoli, de asemenea, a avut rolul ei, dar de când materia „muzică” nu mai prea există, atunci cum putem să vorbim de educaţia muzicală a tinerei generaţii? Nu spun că cei tineri sunt toţi total lipsiţi de cunoştinţe muzicale, deoarece mulţi copii de azi au părinţi cu înclinaţii spre muzica serioasă, bună, iar ei au ocazia ca măcar acasă să asculte muzică de calitate, dar sunt şi mulţi copii care n-au această posibilitate. De aceea, şcoala ar trebui să aibă rolul ei şi în educaţia muzicală. Din păcate, nu se întâmplă azi aşa, dar să sperăm că lucrurile se vor schimba. Totuşi, un semn bun în ultimii ani este că încep să se umple cluburile de tineri, vorbesc de cluburi care promovează şi alte genuri de muzică, cum ar fi muzica rock, pop, sau chiar folk. Este un semn bun şi dătător de speranţă în ceea ce priveşte viitorul folkului românesc. Vedeţi dumneavoastră, în momentul de faţă valoarea unui artist se vede în momentul când sala se umple, când sute de oameni, mii sau zeci de mii dau bani să meargă să-l vadă pe artistul respectiv. Asta înseamnă valoare. Chestiile astea cu oameni veniţi la spectacole gratuite organizate de administraţiile locale, gen zilele oraşului sau ceva asemănător, nu stabilesc valoarea unui artist sau a unei formaţii muzicale. Oamenii merg la acele spectacole ca să mănânce un mic, să bea o bere şi să stea împreună, şi ascultă ce le este oferit, dar din asta nu-ţi poţi da seama dacă artistul care le cântă are sau nu valoare. Dar când ai un spectacol pe bani şi lumea plăteşte biletul de intrare, atunci îţi dai seama dacă eşti apreciat sau nu, dacă eşti într-adevăr cântăreţ sau doar un simplu amator. Aşa e şi cu folkul.

Eu nu zic că e pe primul loc în preferinţe, nicidecum, dar nici nu e la coadă cum unii încearcă să ne facem să credem.

Iar asta o ştiu din ceea ce văd când se organizează concerte folk, când sălile se umplu sau, în orice caz, dacă nu se umplu sunt pe trei sferturi pline. Deci, lumea vine, lumea cunoaşte fenomenul folk şi îl apreciază, lumea iubeşte stilul acesta care o dată îndrăgit nu-l mai poţi abandona, mai cu seamă dacă iubeşti poezia cântată. (va urma)

 

 

SURSA : http://hunedoaraplus.ro/catalin-stepa-chestiile-astea-cu-oameni-veniti-la-spectacole-gratuite-organizate-de-administratiile-locale-gen-zilele-orasului-sau-ceva-asemanator-nu-stabilesc-valoarea-unui-artist-sau-a-u/

La multi ani frumosi ,Catalin Stepa !

La multi ani frumosi Catalin Stepa si o piesa draga Cum voi trai (clip oficial)

Catalin Stepa - norocul tau resemnare

Unul dintre "oamenii faini" din Valea Jiului, Catalin Stepa. Un om simplu cu mult bun simt si un talent urias. Urmariti-i povestea de viata Un interviu emoţionant cu Cătălin Stepa  in cadrul emisiunii "Oamenii Vaii Jiului" realizata de Risipitu Adina la Mondo TV.

MUZICA TA la NOVA TV - Catalin Stepa (23.11.2012) 

 

Catalin Stepa

Cum voi trai

FESTIVALUL OM BUN 2013

Muzica si Interpretarea: Catalin Stepa

Versuri: Camelia Radulian

Filmare: Carmen Buzatu

Concert Folk Cătălin Stepa

 

Concert Folk Cătălin Stepa

16 mai la ora 21:00 în UTC+03

Rock & Bike Sibiu, str. Ştefan cel Mare Nr.120

S-ar putea să mergi

Cântă dintodeauna. A învăţat să cânte „pe furate” de la mama sa, Tatiana Stepa. Primele acorduri la chitară le-a dibuit de pe o foaie unde mama sa le desenase pentru un elev. Cu siguranţă, talentul muzical îl moşteneşte de la ea. Acesta este Cătălin Stepa, un om atât de modest şi de simplu dar atât de frumos în ceea ce face. Vine joi 16.05.2013 ora 21 la Rock & Bike Sibiu pentru a oferi publicului sibian cântece atât de dragi ale mamei sale dar şi alte piese.
Aături de Cătălin vor fi, aşa cum v-au obişnuit, Paula şi Patricia Thomits, Raluca Cismaru şi Florin Thomits
Artist fee: 10 Lei 

Concert Folk Florentin Budea & Catalin Stepa azi la ora 20>00 la Piano Tg Jiu

 

Cătălin Filipoiu: „Urmez drumul mamei, cu chitara în braţe şi poezia în inimă“

de Loreta Popa

- este fiul Tatianei Stepa
L-am privit cântând şi din culise, şi din sala de spectacole pe Cătălin Filipoiu, fiul Tatianei Stepa, ştiind că poartă cu el, grea, crucea destinului şi de fiecare dată am văzut cum nimeni, dar nimeni din cei prezenţi nu rămâne indiferent. Născut în plină vară, la 4 august 1981, Cătălin Stepa a preluat numele mamei pentru scenă; crede că e mai corect astfel. Aidoma ei, nu lasă să răzbată nicio lacrimă, nicio frântură de slăbiciune la suprafaţă. Cântecele lui Cătălin vindecă, alină şi limpezesc sufletele celor care îl ascultă. Şi nu e puţin lucru.
„Un cuvânt de-al tău poate înălţa un suflet”Din câteva acorduri muzicale desenate de mama sa pe o foaie albă pentru un elev al său a luat cât i-a fost de-ajuns să înveţe să ţină chitara în braţe. Pe parcurs a învăţat să o şi mângâie cu tandreţea necesară. Pentru că mama sa nu era un om oarecare a avut o copilărie frumoasă, plină de muzică şi oameni frumoşi. Deşi iubeşte enorm muntele şi chiar a devenit jandarm montan, Cătălin şi-a dat seama că-i place să şi cânte. Aşa că a devenit şi artist. „Este impresionant să-ţi dai seama că un cuvânt de-al tău poate înălţa un suflet”, spune Cătălin. A avut norocul ca din aluatul pe care Dumnezeu l-a folosit când a suflat viaţă asupra mamei sa să rămână suficient şi pentru el. Cătălin Stepa nu este un simplu om cu chitara pe umăr. Este cântecul pe care Tatiana Stepa l-a dăruit lumii, visul ei fericit, pentru care se simţea recunoscătoare. O mare de oameni a cântat la picioarele sale, apoi, după ce şi-a pus aripi de drum, mulţimea a rămas în picioare, alături de fiul său. Scânteia sa arde încă pe scenă. „Vă mulţumesc că v-aţi gândit la mine şi la mama, pentru că o dată cu trecerea timpului tot mai multă lume uită. Nu e de judecat, pur şi simplu viaţa merge înainte şi preocupările sunt altele”, ne-a spus Cătălin. „Am multe amintiri din copilărie, nu ştiu care ar fi cea mai frumoasă şi nu cred că pot să aleg doar una... Am avut o copilărie fericită, cu jocuri şi jucării, cu multă lume în jurul meu. Mama spunea aşa: «Dacă trăieşti doar pentru tine, fără să ajuţi pe cei din jurul tău atunci când au nevoie, nu trăieşti cu adevărat». Ea ajuta pe oricine cu foarte mare drag şi zicea că asta o face fericită. Drept urmare, şi eu fac acelaşi lucru. Să urmez drumul mamei mele, cu chitara în braţe, şi poezia în inimă a venit de la sine. Nu am făcut nimic anume. Am fost luat «pe sus», oarecum, şi pus pe scenă. Eu nu am cântat niciodată cât a trăit mama, şi abia după aceea a fost parcă un imbold, mie îmi place să cred că a venit de la ea”, afirmă Cătălin Stepa.
„Am crescut înconjurat de muzică”De la Tatiana a învăţat multe lucruri, dar fără ca artista să impună ceva. „Am observat şi am apreciat tot timpul felul în care muncea, în care îşi făcea prieteni, felul în care gândea şi principiile sale. Ea a fost şi este un model de urmat. Muzica a însemnat întotdeauna foarte mult, pentru că la noi în familie toată lumea cânta. Bunici, unchi... toată lumea, din păcate pentru vecini”, spune cu un zâmbet larg pe chip Cătălin. „Am crescut înconjurat de muzică. Talentul înseamnă ceva cu care te naşti. Îl ai sau nu. Bineînţeles, el se dezvoltă prin muncă. Inspiraţie? Nu ştiu... Nu am descoperit vreo regulă sau altceva care să mă inspire. Deşi pentru unii funcţionează atunci când folosesc tot felul de substanţe, eu nu am încercat şi nici nu am de gând. Depinde de starea în care sunt în mare măsură. Şi nu e vorba despre tristeţe, bucurie sau ceva de genul asta. Nu ştiu, dacă sunt relaxat, liniştit... Cam asta ar fi. Nu am descoperit vreo reţetă”, afirmă fiul Tatianei Stepa.
„Cu siguranţă să nu încerci este infinit mai rău decât să eşuezi”Cătălin Stepa este convins că un artist are mare nevoie să fie împăcat cu sine însuşi. „Un artist trebuie să fie mulţumit de drumul pe care şi l-a ales, şi mai ales să primească recunoştinţa şi aprecierea publicului, pentru că eu cred că aşa se măsoară succesul. Şi toată lumea îşi doreşte să aibă succes, nu? Cu siguranţă să nu încerci este infinit mai rău decât să eşuezi. Cât timp consideri că ai o şansă merită să încerci. Cred că aspectul esenţial al caracterului unui om constă în integritate. Este important să-ţi asumi ceea ce eşti şi să lupţi pentru principiile tale. Nu aş schimba nimic la viaţa mea. Pentru că toate se întâmplă cu un rost. Poate doar faptul că nu m-am atins de chitară şi nu am vrut să cânt niciodată până acum câţiva ani.”
„Ne facem viaţa în funcţie de alegerile noastre”Din păcate, în România de astăzi cuvântul patriotism este unul demodat. Atât tinerii, cât şi cei mai în vârstă au pierdut cumva iubirea de glie, de locul în care s-au născut, crede Cătălin. „Mai rău decât atât, este ruşinos să fii patriot în unele împrejurări. Sunt de acord că lumea s-a schimbat şi se schimbă, şi sunt lucruri care se demodează, dar toate acestea nu ar trebui să aibă legătură niciodată cu trecerea timpului sau cu greutăţile prin care trecem. Din păcate, suntem bombardaţi din aproape toate părţile cu mesaje şi modele nu tocmai pozitive. Pentru mine România este ţara mea... Sunt multe lucruri care mă dezamăgesc şi mă dezgustă, nu prea îmi place ce se întâmplă în ea şi nici direcţia în care merge, dar sper şi cred în schimbare. Nu aş pleca din România decât dacă nu aş avea de ales. Cu toţii sperăm la un trai mai bun, dar banii nu înseamnă totul, iar aici eu am o viaţă foarte frumoasă, cu bani puţini (ca mai toată lumea), dar frumoasă. Mă bucur de lucruri pe care banii din altă ţară nu le pot înlocui. Ne facem viaţa în funcţie de alegerile noastre”, afirmă Cătălin.
„Mulţumirea de sine e cea mai importantă”Proiecte, planuri, idei pentru perioada imediat următoare sunt nenumărate. „Ca toată lumea sper la un material, la un album. Am ceva cântece, dar e mai dificil cu partea materială. În rest, să particip la cât mai multe evenimente, iar pe plan personal, un copil, poate. Nu am fost pus în situaţia să aleg. Le fac pe toate pentru că există înţelegere şi din partea soţiei, am mulţi prieteni care sunt lângă mine şi mă încurajează, am avut ocazia uriaşă să cânt în mai multe spectacole şi să am o colaborare excelentă cu domnul Victor Socaciu, care a fost lângă mine în momentele cele mai grele... Iar mulţumirea de sine e cea mai importantă în alegerile pe care le-am făcut până acum şi pe care o să le fac de acum încolo”, a încheiat Cătălin Stepa.

„Un public călduros creează o uşoară dependenţă“

Răspunde mereu prezent la festivalurile de muzică folk, iar oamenii îl iubesc pentru că duce mai departe numele mamei sale, dar şi muzica sa. „Unde sunt chemat merg cu mare plăcere. Este îmbucurător faptul că festivalurile folk sunt multe. Mă bucur să văd asta, e o bucurie imensă care creează, cred, şi o uşoară dependenţă. Mai ales starea pe care o transmite un public călduros şi plăcerea deosebită că sunt recunoscut. Mă bucură recunoaşterea mea, pentru că încerc să-mi creez drumul meu. Mama a muncit mult şi munca sa trebuie respectată în primul rând de mine. Cânt şi cântecele sale, dar încerc să mă identific şi eu cu un stil propriu. Acesta este motivul pentru care cânt în majoritate cântecele mele. Cred că oamenii s-au obişnuit într-o oarecare măsură cu lucrul acesta, şi mă bucur când sunt apreciat pentru munca mea”.
Sursa:
 http://www.taifasuri.ro

CATALIN STEPA -invitatul EMISIUNII "Hai-Hui prin Sufletul Folkului" CU SORIN ANDREI, la RADIO ENIGMA ROMANIA!!! VA ASTEPTAM CU DRAG, Luni 11.06.2012, de la ora 20.00 !!!

La multi ani CATALIN STEPA

Fiul Tatianei Stepa este jandarm montan la Straja. Când nu este în misiune îşi etalează aptitudinile moştenite de la mama sa. Hunedoreanul Cătălin Filipoiu cântă dintodeauna. A învăţat să cânte „pe furate” de la mama sa, Tatiana Stepa. Primele acorduri la chitară le-a dibuit de pe o foaie unde mama sa le desenase pentru un elev. „Am avut o copilărie liniştită, presărată cu spectacole la care mergeam alături de mama mea. Aşa am ajuns să-i cunosc pe marii artişti de muzică folk. Cu siguranţă, talentul muzical îl moştenesc de la ea. Îmi place să cânt, iar anul acesta am şi participat la câteva spectacole în Cluj, Târgu Jiu şi Sibiu, unde am interpretat piese din repertoriul mamei mele”, a spus Cătălin. Fără chitară pe munte În jandarmerie, Cătălin Filipoiu a fost admis în 2004. Acum are gradul de plutonier şi consideră că a fi jandarm montan este dificil, dar şi această meserie are farmecul ei. „Este o muncă solicitantă. Muntele trebuie respectat, iar un jandarm montan trebuie să fie oricând gata de a porni în misiune pe munte. Sincer, aş lua chitara cu mine pe munte, dar nu se poate. Nu aş avea timp să cânt la ea. În timpul liber însă, nu trece o zi fără să pun mâna pe chitară. Şi colegii mei îmi cer să le cânt. Mai ales că suntem mai mulţi cu aptitudini muzicale. Aşa că facem o formaţie”, a povestit jandarmul. În viitorul apropiat, Cătălin se gândeşte să treacă de la munca de interpret la cea de compozitor. „Mai multe persoane mi-au sugerat să mă apuc de compus piese muzicale. Deocamdată stau aşa, în aşteptare. Trebuie să capăt mai multă încredere în mine ca să mă apuc să compun”, a spus Filipoiu. În spectacolele pe care le-a avut în acest an, jandarmul a cântat alături de Mircea Vintilă, Eugen Nicolaescu şi Emeric Imre. „Este foarte greu să urci pe scenă după ce greii folk-ului românesc au încântat publicul”, a spus hunedoreanul. Întrebări şi răspunsuri Ce este mai greu? Să fii jandarm sau artist ? Ambele lucruri sunt la fel de grele. Şi au şi un punct comun. Atât pe scenă, ca interpret, cât şi în faţa unor manifestanţi, ca jandarm, dacă nu te descurci conform aşteptărilor există riscul ca oamenii să arunce cu diverse obiecte după tine. Va exista un viitor concert ? Deocamdată nu sunt sigur sută la sută, dar probabil că, în decembrie, voi concerta la Bucureşti în cadrul festivalului de folk. Pentru mine ar fi un lucru deosebit. O nouă şansă de a cânta pe o scenă pe care vor păşi cele mai iubite nume ale acestui gen de muzică. Profil Născut. 04.08.1981. Studii. Medii Experienţă. Jandarm montan şi artist. Familie. Necăsătorit. Sursa: http://www.adevarul.ro/locale/hunedoara/Catalin_Filipoiu-adevarul_de_seara_hunedoara_0_331167413.html

Catalin Stepa-Cum voi trai

.. Şi dacă Dumnezeu "pe noi, pe toţi/ din pleoapa Lui cerească/ uneori, ne plânge pe pământ", acum tu, Doamna Tatiana Stepa, eşti la El ca să-L ştergi de lacrimi.

Unul dintre "copacii fără pădure", trăind din plin iubirea şi blestemul vieţii, umil plecată în faţa lui Dumnezeu şi în faţa oamenilor, dar demnă, cântând în acelaşi timp bucuriile şi nedreptăţile pământului, totală, puternică, plină, frumoasă, cu vocea vibrândă a unui înger de fier, Tatiana Stepa - întruparea pe pământ a lacrimilor lui Dumnezeu - s-a alăturat pleiadei de îngeri (Florian Pittiş, Anca Parghel...) care îi cântă Lui şi şi-a uşurat trupul de povara trecerii pe pământ.
Învinsă de nemerciile vieţii, Tatiana Stepa a murit răzbunată de iubirea minunatului ei fiu (Cătălin Stepa Filipoiu) şi a prietenilor ei care au fost alături de ea toată viaţa şi vor rămâne cu ea dincolo de moarte, răzbunată de bucuria trăită în urmă cu o săptămână, când, pe malul mării, pe scena Festivalului Folk You! - Florian Pittiş, a urcat din nou pe scenă (alături de veşnic nelipsita ei prietenă Magda Puşkaş) şi a cântat în faţa a mii de oameni, iar ei, toţi cei aflaţi acolo, s-au ridicat şi au cântat împreună cu ea.

Mii de oameni i-au fost atunci la picioare, în semn de mulţumire pentru tot adevărul şi emoţiile pe care ea le-a dăruit prin cântecul şi vocea ei. Purtat de valurile mării şi de miile de suflete vibrânde din faţa ei, fără ca ea s-o ştie, cântecul ei de lebădă s-a ridicat atunci în văzduh ca o ultimă rugăciune.

Bucuria primită atunci a însufleţit-o într-atât, încât a început să se pregătească de concertul aniversar pe care colegii din cenaclu i-l programaseră pentru 16 august, concert în care aveau să-i ofere şi un premiu pentru întreaga activitate muzicală. Acum acest concert va fi unul "in memoriam".

Acum, Dumnezeu împarte cu ea tăcerea, durerea, tristeţea, minciuna, trădarea, iubirea.