26 IUNIE -“Ziua Drapelului Naţional”

PE 26 IUNIE , AS DORI SA FIM MANDRI DE DRAPELUL NATIONAL AL ROMANIEI.....SA-L VEDEM FLUTURAND ORIUNDE ATI FI.....FII UN ROMAN ADEVARAT,NU-TI FI RUSINE CU DRAPELUL TAU....(LOCATIA ESTE ;ROMANIA PRETUTINDENI)

Lionel Richie

Dupa ce a parasit The Commodores, Lionel Richie a devenit unul dintre cei mai de succes artist solo al anilor `80, stralucirea sa fiind eclipsata in perioada de glorie 1981-1987, numai de Michael Jackson si Prince.
Richie a dominat topurile pop in perioada mai sus amintita cu o serie de 13 hit-uri consecutive intrate in Top 10, dintre care 5 au ajuns chiar pe prima pozitie a clasamentelor. Dupa 1987, el a intrat in umbra, luand o pauza prelungita de la inregistrari si turnee, si a revenit abia la inceputul anilor `90, dar nu cu acelasi succes.



Lionel Brockman Richie s-a nascut pe 20 iunie 1949 in Tuskegee si a crescut in campusul Institutului Tuskegee, unde cea mai mare parte a familiei lui a lucrat timp de doua generatii.
In timp ce urma colegiul aici, Richie s-a alaturat grupului Commodores, care a devenit trupa cea mai de succes a studioului Motown spre sfarsitul anilor `70. Lionel a avut in aceasta formatie rolul de saxofonist, uneori vocalist si compozitor, compunand balade precum `Easy`, `Three Times a Lady` si `Still` (ultimele doua ajungand pe primele locuri in topuri).


In 1980, el compune si produce pentru solistul country-pop Kenny Rogers, iar in anii urmatorii canta in duet cu Diana Ross. Melodia `Endless Love` devine cel mai de succes single din istoria Motown, fiind in varful topurilor pentru 9 saptamani consecutiv.

Cu atentia mass media concentrata asupra lui, tensiunile dintre el si grupul The Commodores incep sa creasca si inainte de sfarsitul lui 1981 decide sa-si construiasca o cariera solo. In scurt timp pregateste lansarea primului disc solo cu Motown. Intitulat pur si simplu `Lionel Richie`, LP-ul a fost lansat in 1982 si a avut mare succes, ajungand pe locul 3 in topurile pop si inregistrand vanzari de peste 4 milioane de copii.

Daca materialul `Lionel Richie` l-a facut pe compozitorul si interpretul sau star, urmatorul album `Can't Slow Down` l-a facut superstar. Acesta din urma cuprinde cinci piese care au ajuns in Top 10, intre care `All Night Long (All Night)` si `Hello`, melodii care au fost chiar number one. Discul `Can't Slow Down` a devenit si el number one, s-a vandut in mai bine de 10 milioane de copii si a primit Grammy-ul pentru `Albumul Anului` in 1984.
In 1985, Richie si statutul sau de superstar s-au pus la treaba intr-un scop nobil, artistul alaturandu-se lui Michael Jackson in compunerea single-ului caritabil de la USA pentru Africa - `We Are the World`. Inregistrarea all-star a ajutat la strangerea a milioane de dolari pentru persoanele infometate. Pana la sfarsitul anului, Lionel a ajuns din nou in fruntea clasamentelor cu `Say You, Say Me`, o balada inregistrata pentru pentru filmul White Nights, dar care nu a fost inclusa pe albumul cu piesele de pe coloana sonora a productiei.


Initial `Say You, Say Me` fusese ales pentru a da numele noii aparitii discografice a lui Richie, dar pe parcursul inregistrarilor, titlul discului a fost schimbat in `Dancing on the Ceiling` in scopul de a promova urmatorul single al artistului.
`Dancing on the Ceiling` nu a atins succesul inregistrat de `Can't Slow Down`, dar a vandut totusi un numar impresionant de 4 milioane.
In 1987 Lionel Richie dispare din industria muzicala, luandu-si o perioada de respiro dupa aproape doua decenii de inregistrari si concerte. El rupe tacerea abia in 1992, cand Motown lanseaza o compilatie intitulata `Back to Front`. Aceasta cuprindea o parte din hit-urile artistului din cariera solo, cateva melodii ale trupei Commodores, dar si trei cantece noi, printre care hit-ul R&B `Do It to Me`.


Pana in 1996, Lionel Richie nu mai inregistreaza nimic, in aceast decurs indurand mai multe pierderi in plan personal: tatal sau a decedat, iar casatoria cu Brenda – muza din spatele unor dintre cele mai de succes balade ale artistului, s-a destramat.


Discul `Louder Than Words` a avut un succes moderat, dar a intrat totusi in Top 30 si a primit Discul de Aur pentru vanzari. Albumul n-a dat nastere insa unor single-uri majore, iar incercarile lui Richie de a se apropia de swing si hip-hop au fost criticate, ele fiind calificate drept stangace.
Lansarea albumului `Renaissance` in 2000 in Europa a fost primita bine, ea fiind urmata si de lansarea pe piata din US in 2001.
Trei ani mai tarziu, in iadul creat de trecerea printr-un nou divort, extrem de mediatizat, de cea de-a doua sa sotie, Lionel a lansat `Just for You`.
Albumul din 2006 `Coming Home` reuneste colaborari cu mai multe staruri ale muzicii Jermaine Dupri, Raphael Saadiq, Sean Garrett si Dallas Austin.bestmusic.ro

Maria Cioncan

Maria Cioncan (n. 19 iunie 1977, satul Maieru, judeţul Bistriţa-Năsăud - d. 21 ianuarie 2007, lângă Plevna, Bulgaria) a fost o atletă româncă, laureată a medaliei de bronz la proba de 1500 m de la Jocurile Olimpice de vară din 2004 de la Atena. A murit la 29 de ani, în urma unui accident de maşină când se întorcea din Bulgaria.


S-a născut la 19 iunie 1977 în satul Maieru, judeţul Bistriţa-Năsăud, situat la 55 km de Bistriţa, într-o familie cu patru copii, ea fiind al doilea copil al familiei. A urmat şcoala generală în comuna natală, între anii 1983 şi 1991. Părinţii ei doreau ca ea să urmeze un liceu cu profil economic, sanitar sau pedagogic. Fără ştirea lor, Maria s-a antrenat săptămîni în şir, alergând de una singură pe uliţele satului. Maria Cioncan a urmat apoi Liceul cu program sportiv din Bistriţa (1991-1995).

Între anii 1999 şi 2003 a urmat cursurile Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport din Cluj, cu media generală 9,50, iar în februarie 2004 a obţinut licenţa. În anul 2004, a fost admisă la masterat, la specializarea Ştiinţa sportului.
A început să practice atletismul întâmplator la Bistriţa, în anul 1991, cu antrenorul Zsolt Gyongyossy la CSS Bistriţa, cel care o antrena şi pe campioana Gabriela Szabo. În anul 1993 devine pentru prima dată campioană de cros junioare II la proba de 3.000 m şi vicecampioană de pistă la 1.500 m. În acelaşi an, dintr-un motiv necunoscut, Zsolt Gyongyossy a renunţat s-o mai pregătească.

Timp de doi ani, Maria Cioncan nu a mai participat la nici o competiţie. În anul 1996, îl roagă pe Zsolt Gyongyossy să-i găsească un antrenor experimentat care s-o pregătească. Din anul 1996 s-a transferat la C.S. Siderurgica Hunedoara, având dublă legitimare şi la Universitatea Cluj (între 1999-2004) şi se antrenează cu prof. Ştefan Beregszaszi.
A obţinut de trei ori titlul de campioană balcanică la 800 m şi 1.500 m, de asemenea a cucerit două titluri de campioană naţională de tineret la 800 m şi 1.500 m, cinci titluri de campioană naţională de senioare la 800 m, 1.500 m şi 3.000 m. A câştigat numeroase concursuri de Grand Prix 1 şi Super Grand Prix.

În anul 1998, Maria Cioncan a suferit o fractură de peroneu care a necesitat o perioadă lungă de refacere. La vârsta de 22 de ani, în anul 1999, obţine titlul de Maestră a Sportului. În primăvara anului 2000 Maria Cioncan a participat la patru concursuri din care a câştigat trei, devenind şi campioană balcanică în proba de 1.500 m. Însă, în ciuda timpilor buni care erau sub baremul de participare la Olimpiadă, nu a fost selectată în lotul de atleţi care au reprezentat România la Jocurile Olimpice de la Sydney din anul 2000.
Din anul 2001 a început să participe la competiţii internaţionale şi a debutat cu locul trei la Stockholm, apoi s-a clasat pe primul loc la Budapesta. Tot în anul 2001 a câştigat patru medalii de aur la Campionatele Naţionale de sală şi în aer liber.

În anul 2002 concurează la Supercupa Europei de la Anecsy (locul 1 - 1.500 m) şi concursurile desfăşurate în cadrul circuitului mondial Golden League - Oslo (locul 1 - 1.500 m) şi Paris (locul 1 - 1.500 m). La Campionatele Mondiale de la Paris din anul 2003, s-a clasat pe locul 9 la proba de 1.500 m. În acelaşi an, obţine locul II la proba de 800 m de la Supercupa Europei desfăşurată în oraşul Florenţa, Italia.
Medaliată la Atena STI-2004

Maria Cioncan a reprezentat România la Jocurile Olimpice de vară din 2004 de la Atena, concurând în probele de alergări 800 m şi 1500 m feminin. A obţinut medalia de bronz la proba de 1500 m feminin (cu un timp de 3:58,39), fiind devansată de britanica Kelly Holmes (3:57,90) şi de rusoaica Tatiana Tomashova (3:58,12). De asemenea, s-a clasat pe locul 7 la proba de 800 m feminin (cu un timp de 1:59,44).
Ca o recunoaştere a performanţei sale, în anul 2004 a devenit Maestră Emerită a Sportului. În septembrie 2004, prin Decret al Preşedintelui României, atletei Mariei Cioncan i s-a decernat Ordinul Meritul Sportiv clasa a III-a cu două barete.
La Cupa Europei din anul 2005 a obţinut locul 1 la proba de 800 m şi locul 2 la 1.500 m. În martie 2006 a devenit cetăţean de onoare al municipiului Cluj-Napoca [1]. De asemenea, Maria Cioncan este şi cetăţean de onoare al comunei Maieru şi al municipiului Hunedoara.
După Olimpiada din 2004, a fost mai tot timpul accidentată, ratând concursurile care i-ar fi putut aduce bani din prime de start şi din premiile puse la bătaie. A ratat Campionatele Mondiale de la Helsinki, din cauza unei rupturi musculare la gambă. După tratamente îndelungate, Maria se pusese din nou pe picioare şi începea să revină la forma din anul 2004.


În noiembrie 2006, Maria Cioncan a plecat împreună cu antrenorul său, Ştefan Beregszaszi la un stagiu de pregătire la Ifran (Maroc). Au hotărât ca ultimele trei săptămâni de antrenament să le efectueze în Grecia. Din Grecia se întorceau spre casă la 21 ianuarie 2007 cu maşinile personale. Maşina condusă de Maria Cioncan (o Skoda Fabia) a pierdut direcţia într-un viraj la stânga şi s-a izbit violent de un copac, la 20 km de oraşul Plevna (Bulgaria). Cauza accidentului a fost o dublă explozie la cauciucul faţă dreapta, maşina neavând mai mult de 90 km/h.
Atleta Maria Cioncan a decedat la data de 21 ianuarie 2007, într-un accident de maşină în Bulgaria.

Rezultate

2002 Campionatul European de Atletism Indoor Viena, Austria loc 11 3.000 m
2003 Campionatul Mondial de Atletism Paris, Franţa loc 9 1.500 m
2004 Jocurile Olimpice Atena, Grecia loc 7 800 m si locul 3 1.500 m
Finala mondială Atletism de Monte Carlo, Monaco 8 800 Loc Loc este 10 m 1500 m

Paul McCartney

1942: Paul McCartney, Muzician englez (Beatles)



Sir James Paul McCartney, MBE (născut la 18 iunie 1942) este un cântăreţ şi compozitor englez, care s-a remarcat iniţial ca membru component al formaţiei The Beatles.


Recunoscut ca un simbol al secolului 20, McCartney este menţionat în The Guinness Book Of Records ca fiind compozitorul cu cel mai mare succes din istoria muzicii. El a înregistrat 29 de single-uri clasate pe locul întâi în clasamentele din Statele Unite, dintre care 20 interpretate de The Beatles, iar restul interpretate fie de formaţia Wings sau de el ca artist solo.

Paul McCartnei a produs şi coprodus – nu mai puţin – de 50 de piese de top 10 – mai multe decât oricare alt producător – şi este recunoscut şi ca – pianist, chitarist, toboşar – şi bineînţeles – ca interpret. Piesele scrise împreună cu John Lenon – rămân şi astăzi printre cele mai bune din muzica pop şi rock. De altfel, cele mai cunoscute cântece ale formaţiei The Beatles au fost scrise de Paul. Printre acestea se numără - "Can't Buy Me Love", "Yesterday", "Hello Goodbye", "Hey Jude", şi "Let It Be". Îl cunoaşte pe – John Lennon pe 6 iulie 1957 – la un picnic al bisericii – şi a fost invitat să cânte în trupa acestuia – The Quarrymen – ca chitarist. În 1962, cu unele schimbări, ia naştere formaţia The Beatles.


Una din cele mai celebre piese compuse de Paul, care a fost interpretată de peste 3.000 de artişti, este “Yesterday”. McCartney a afirmat că melodia i-a apărut în vis şi că nu este sigur că este creaţia lui.

Cu toate că Ringo Starr şi George Harrison au părăsit pentru o scurtă perioadă trupa – în 1968 şi respectiv 1969 – John Lenon a fost cel care a plecat definitiv din trupa la finele lui 1969. Pe 10 aprilie 1970 s-a anunţat public despărţirea trupei Beatles – cu o săptămâna înainte ca Paul McCartney să scoată primul sau album solo.

În acea perioadă – prietenia dintre John Lenon şi Paul McCartey – era erodată – după ani de rivalitate – însă cei doi s-au împăcat cu puţin timp înainte de uciderea lui Lenon pe 8 decembrie 1980. Paul McCartney – pe lângă cele enumerate până acum – mai este deţinătorul unor recorduri mondiale – peste 184 de mii de oameni au plătit bilet pentru al vedea în Rio de Janeiro – în aprilie 1990, a vândut peste 20.000 de bilete la concertul din Sydney în 1993 – în doar 8 minute, împreună cu cei de la U2 – a cântat piesa - "Sgt. Pepper's Lonely Hearts Club Band" – în cadrul concertului Live 8 din 2005 – aceasta va fi lansată la doar 45 de minute după ce a fost cântată – şi în câteva ore va ajunge pe locul 6 în topul Billboard. Paul McCartney a compus cea mai celebră piesă din toate timpurile – este vorba despre – “Yesterday” – piesa a avut pana in prezent mai mult de 6 milioane de difuzări la radiouri – doar un Statele Unite. Nici pe plan financiar nu sta prea rău – este cel mai bogat cântăreţ din istorie – cu o avere estimată la un miliard de dolari. În 1997 a primit distincţia de – cavaler – şi partea Coroanei Britanice – iar în 1999 a fost inclus în Rock and Roll Hall of Fame – ca artist solo.

S-a născut Paul Young, solist vocal (* 17. Juni 1947 in Benchill in Manchester, England; † 15. Juli 2000 in Wythenshawe in Manchester)

1946 - S-a născut Cornel Penu, fost jucător de handbal

Cel mai bun portar al Romaniei - Cornel Penu

Cornel Penu
Performanţe sportive:
Şi Loculi CM 1970 la Paris
Şi Loculi CM 1974 Berlin
Număr jocuri internaţionale: 282; Goluri marcate: 3

Cornel Penu (n. 16 iunie 1946) este un fost handbalist român, dublu campion mondial în 1970 şi 1974. A făcut parte din lotul echipei naţionale de handbal a României, care a fost medaliată cu argint olimpic la Montreal 1976 şi cu bronz olimpic la München 1972.



Echip de handbal

Olimpice

Bronz München 1972 ECHIP
Argint Montreal 1976 echipe

Campionatul Mondial

Bronz Suedia 1967 Echipe
Aur Franţa 1970 echipe
Gold RDG 1974 Echipe

Deşi a participat la doar 13 ediţii din totalul de 21 de ediţii ale Campionatului Mondial de Handbal masculin, România se clasează pe primul loc la medalii de aur cucerite, alături de Suedia, ambele încununându-se de câte patru ori campioane mondiale.



România a câştigat toate cele patru titluri între 1961 şi 1974, când a existat cu adevărat o generaţie de aur în handbalul românesc, din care au făcut parte, printre alţii, Gheorghe Gruia, Cornel Penu, Ştefan Birtalan, Cristian Gaţu sau Radu Voina.

Naţionala masculină a României a câştigat aurul în anii 1961, 1964, 1970, 1974, dar şi bronzul în 1967 şi 1990.

Cornel Penu, Gheorghe Gruia şi Cornel Oţelea prezentând trofeele câştigate

A făcut parte din prima echipă şcolară buzoiană la handbal în "7" înfiinţată de prof. Căpăţînă. Fratele său Mihai, care cocheta cu handbalul, dar care nu era la fel de valoros, l-a adus şi pe Cornel la SSE Buzău în 1958. "L-am pus în poartă la un antrenament într-o doară. Patru ani mai tîrziu, la turneul final al CN Şcolar de la Buzău echipa pe care o antrenam, cu Penu în poartă a cucerit locul 1", îşi aminteşte cu plăcere fostul mare arbitru. Pe perioada facultăţii a activat la Ştiinţa Galaţi în prima divizie, iar după aceea, datorită marelui său talent, ajunge la Dinamo în 1967, care i l-a "suflat" Stelei. În decembrie 1980, îşi încheie activitatea de jucător, dar rămîne ca antrenor de portari, timp de 2 ani, la echipa naţională, apoi trece pe banca tehnică a clubului care l-a consacrat. Revine la Buzău, ca antrenor la echipa ASA Buzău, unde va activa vreme de 3 ani.
Cornel Penu a fost pentru un an, în 1993, antrenor al ASA Buzău, echipa de handbal a oraşului. "Am lăsat Constanţa, cu echipă de prima ligă, pentru Buzău, cu formaţie abia în campionatul regional. Am vrut să fac ceva pentru Buzău, dar mai ales să fiu alături de tatăl meu. Mama deja murise, dar el încă mai trăia, avea casă aici. Am promovat echipa în divizia B, nu uit că la barajul de la Brăila a venit inclusiv generalul Guşă, iar jucătorii, militari pe atunci, erau încîntaţi. Aveam condiţii foarte bune, cu sponsorizări de la fabrica de carne şi de lapte. L-am adus pe Daniel Mocanu de la Dinamo, încă un jucător bun de la Vaslui. Dar a trebuit să plec în Maroc, altfel aş fi promovat Buzăul în prima ligă de băieţi".


După Revoluţie pleacă alături de soţie în Africa.
"Soţia handbalistului primise o ofertă avantajoasă de muncă imediat. Văzîndu-l abătut şi resemnat l-am îndemnat să-şi însoţească soţia în Maroc. După o săptămînă, se hotărîse. Nu-i spusesem decît că e un nume mare în handbalul mondial şi că va răzbi ca antrenor şi în străinătate. A început cu o echipă mică, dar graţie pregătirii sale profesionale a ajuns în scurt timp antrenorul reprezentativei naţionalei africane." Odată ajunsă şi partenera sa de viaţă la vîrsta pensionării, soţii Penu s-au stabilit în Franţa, unde locuiesc actualmente.

Antrenează viitoarele vedete ale naţionalei Franţei
"Acum sînt antrenor la un centru regional de pregătire al tinerilor handbalişti. Aici vin cei mai talentaţi handbalişti de la 15 pînă la 18 ani din întreaga regiune şi primesc bazele marii performanţe. Subvenţiile vin de la Ministerul sportului şi de la Federaţia franceză. Pentru fiecare regiune există un astfel de centru. Aici sînt formaţi marii handbalişti ai Franţei, cei care alcătuiesc acum cea mai puternică naţională din lume".

"Federate ma uitat toate"
"Federaţia de handbal mi-a uitat numărul de telefon. Nu mai exist pentru ei. Asta deşi cine vrea mă găseşte imediat. Inclusiv pe internet, e o pagină cu performanţele mele, dar şi cu actuala adresă şi numărul de telefon. Uite voi de la ziar, de exemplu, cum de mi-aţi găsit numărul ?" spune Penu, care ne dă totuşi un indiciu vizavi de indiferenţa federală. "Anul trecut mi-am depus candidatura la funcţia de preşedinte. Fără să stau aici şi fără să am relaţii, bineînţeles că n-am fost votat. Dar un mic cutremur cred că s-a produs".

"N-am posesiunile, Singur şi afachie mea handbalul"


"N-am averi, n-am avut niciodată. Au fost unii care jucau mai puţin, dar au ştiut să facă afaceri. Bravo lor, eu n-am fost în stare. M-am ocupat exclusiv de handbal, am fost profesionist, deşi pe cînd jucam eu nu se inventase termenul ăsta. Pe atunci nu erau banii de acum, eram un simplu angajat la clubul Dinamo. Singurul avantaj, nu munceam, făceam doar sport. Dar niciodată n-am fost un bun apărător al drepturilor mele financiare".
sansabuzoiana.ro

Amintiţi-vă 15.06.1996: Ella Fitzgerald, cântăreaţă americană de jazz (n. 1920)

Ray Charles

2004: A murit Ray Charles, cântăreţ şi pianist american (n. 1930)
Ray Charles (pe numele său întreg Ray Charles Robinson) (n. 23 septembrie 1930 în Albany, Georgia – d. 10 iunie 2004 în Beverly Hills, California) a fost un pianist şi un cântăreţ american de jazz şi soul.