.jpg)
IUBIREA PIERDUTĂ ÎN PLOI
În vara aceasta noi doi ne-am pierdut
Uitând de iubirea ce-a ars şi-a durut
Curând o să fie şi munţi între noi
Frumoasele clipe pier duse de ploi.
Am fost fericiţi,dar rămânem tăcuţi
Şi-n noaptea aceasta vom merge desculţi
Prin iarba culcată de ploile reci
Pierzându-ne unul de altul pe veci.
Şi cât ne-am iubit şi-am sperat amândoi
Şi cât am fi vrut să rămânem în doi
Dar rănile dor şi nu poţi să le-opreşti
Şi sapă adânc şi te miri că trăieşti.
Ne pierdem încet duşi de alte chemări
Opriţi la-ntâmplare în mari depărtări
Iubirea-i o piatră-aruncată în drum
Din flacăra ei n-a rămas decât scrum.
De ce ţi-ai ales clipa asta să pleci?
Când tristă eram şi simţeam lacrimi reci
Ce greu e când eşti rătăcit prin ninsori
Şi nimeni nu ştie cărarea spre zori.
Durerea e mută şi totul e stins
Şi dragostea moare în sufletu-nvins
Căci viaţa-i făcută să doară mereu
În noi ea loveşte şi-atunci când ni-e greu.
Să rupem în două iubirea din noi
Ce-a fost mai frumos să-mpartem la doi
Şi-apoi să păşim fiecare pe-alt drum
Căci dragostea noastră apune acum.
Privindu-ne-n ochi ca-ntr-o mare de dor
Ne luăm rămas bun cu un tremur uşor
Ne spunem adio,adio şi-atât
Şi totul se stinge-ntr-un ultim sărut.
Dar ploaia va cade pe buzele moi
Şi lacrimi fierbinţi se vor pierde în noi
Şi trişti lângă-un ultim şi vechi felinar
Vom plânge,căci totul a fost în zadar.
Dar poate vreodată vei crede-n sfârşit
Ce mult am sperat şi ce mult te-am iubit
Dar va fi prea târziu să mai ardă în noi
Iubirea pierdută în tristele ploi.
3/4 SEPTEMBRIE 1989 – ARINI
Daca fiecare picatura de ploaie si-ar spune povestea lumea ar fi eclipsata- nu ar mai avea povesti. Dar ploaia vorbeste limba ei, necunoscuta de catre voi, si isi spune povestea.
Cateodata, cand e suparata, loveste cu putere in geamul camerei mele si ma cheama la povesti.
Iroseste stropii pentru lucruri marunte, dar ii sacrifica pentru voi.Ploua! Ridicati-va privirea! Ascultati!
Stropii va cauta...
Ana Blandiana
--------------------------------------------------------------------------------
Descântec de ploaie
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi,
Să ameţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui "Sunt cea mai frumoasă femeie",
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă "Sunt cea mai frumoasă femeie".
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii -
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei...
Cargo - Daca Ploaia S'ar Opri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu