.jpg)
Pe unul dintre bulevardele largi ale capitalei elene, într-un pătrat de beton păzit de faţadele anoste ale blocurilor, câţiva copaci îşi întind braţele peste firma de lemn.
Literele sunt scrise cu majuscule: “Restaurant Dorna”, iar dinăuntru răzbate o muzică veche, cu acorduri muşcate de un fâşâit inconfundabil.
Aici, Ionel Galbeniţă a pornit în 2006 o afacere de familie, contând pe bucătăria românească şi pe apetitul unui oraş bătut în lung şi-n lat de turişti. Patru ani mai târziu, proprietarul este un om realizat, cu profituri anuale de peste 150.000 de euro şi cu perspective certe post-criză.
Pe Ionel Galbeniţă, recesiunea nici nu l-a afectat atât de tare, din moment ce bilanţul pe 2009 s-a încheiat cu aproximativ aceleaşi rezultate financiare din 2008.
Istoria unei aventuri
La început, acum 14 ani, când a ajuns în Grecia, bărbatul făcea ce făceau toţi românii plecaţi din ţară la mijlocul anilor ’90: suferea şi muncea pe rupte. Ordinea e aleatorie.
Anii au trecut, Ionel Galbeniţă recunoaşte că a avut talentul de a se lipi de greci, iar în 2005 a cunoscut-o pe actuala sa soţie, româncă. Au decis să părăsească Corfu pentru Atena şi au deschis un restaurant. Spaţiul îi costă lunar 1.500 de euro, iar conform unei legi elene chiria creşte anual cu doar 3%.
Un pericol mai mare decât criza: interlopii
Situaţia economică dificilă prin care trece Grecia nu-l miră foarte tare pe român, pentru că în anii petrecuţi aici a învăţat ceva: “Legile sunt făcute doar pentru a fi încălcate”.
Pur şi simplu, taxele sunt o noţiune cvasi-inexistentă pentru grecul de rând. Adevărul este că nici statul nu se prea omoară să-şi preseze cetăţenii. De când a deschis restaurantul, Galbeniţă n-a avut decât un control de rutină. “Aici, ştii când vin să te controleze, se anunţă la televizor cu o săptămână înainte. Ai timp să-ţi pui toate actele în regulă”, admite bărbatul.
Locurile de muncă sunt aproape inexistente
Afaceristul ştie că situaţia sa este mai degrabă singulară: “E foarte greu să găseşti de lucru în perioada asta. Sunt mulţi români fără ocupaţie, pentru că majoritatea lucrau în construcţii. În plus, puţini au acte în regulă. Cei veniţi legal sunt mai norocoşi, pentru că beneficiază de ajutor de şomaj, adică 48% din salariu”.
Un pericol pândeşte totuşi restaurantele româneşti de aici: scandalurile interlope. Galbeniţă îşi selectează, din acest motiv, clientela, iar asta i-a asigurat supravieţuirea: din şapte restaurante româneşti aflate în Atena, în prezent mai funcţionează doar două.
href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEitBGr-JYZpAKOaOwyJmOakMuwpCjgvs31wtXpz07y1GoP-HofOaxvcybjDCFSmeuSLYDxefl7FlUx5V_OYbAloc9SWrW445bQC-F6x6okAMQfNf0aPqJ3cUq7oKn7vLlKyurGJQ2HQTb6K/s1600-h/p1040600.jpg">
CRIZĂ. Ionel Galbeniţă, unul dintre puţinii patroni de restaurante româneşti din Atena
Fotografii: Codrin Prisecaru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu