.jpg)
Fie ca lumina Invierii sa va umple sufletul de speranta, liniste, bucurie si iubire!As vrea sa petrecem Pastele impreuna. Desi stiu ca nu e posibil, iti voi fi alaturi cu sufletul.
Un Paste Fericit alaturi de cei dragi !
-____$$___________________
____$ $__________________
___$ $________________
__$__€€__$_________
___$_$$_$_____$$_____
_____$$_______$ $______
__$$$$$$$$$__$ $____
__$___$$__$_$__€€__$_______
__$____$__$__$_$$_$________
__$_______$____$$______
__$_______$_$$$$$$$$____$$
__$_______$_$_____$$____$ $
__$_______$_$_____$$___$ $
__$_______$$______$$__$__€€__$
__$______$ $______$$___$_$$_$
__$_____$ $.___$$_____$$
__$____$__€€__$___$$__$$$$$$$$
__$_____$_$$_$____$$__$______$
__$_______$$______$$__$__de__$
__$____$$$$$$$$___$$__$__la __$
__$____$______$___$$__$_Cori_ $
__$____$______$___$$__$__cu__$
__$____$______$___$$__$_drag _$
__$____$______$___$$__$______$
__$____$______$___$$__$______$
Cand Cina Hristos la Masa _ Bogdan Curta
Hristos a inviat! Cantare de Paste - 2010 (Compozitor: Ovidiu Komornyik) -nterpreteaza: Ovidiu Komornyik, Nico, Dida Dragan, Gabriel Cotabita, Marcel Pavel, Carmen Radulescu si Corina Chiriac, acompaniati de orchestra lui Ovidiu K. -" O.K Band".
Margareta Pâslaru-
“Tatăl nostru”
Hristos a inviat! Fie ca lumina Invierii sa iti umple sufletul de speranta, liniste, bucurie si iubire!As vrea sa petrecem Pastele impreuna. Desi stiu ca nu e posibil, iti voi fi alaturi cu sufletul si sper ca speranta Invierii sa mi te aduca aproape in curand! Paste fericit!Anul acesta iepurasul sa vina la tine incarcat cu bunatati si sa nu uite sa iti dea si plicul cu cei o suta de pupici de la mine.
HRISTOS A ÎNVIAT!
autor Mihai LEONTE
A venit şi ziua Învierii
Îngerul spre lume a strigat,
În mijlocul primăverii
Să ştiţi, HRISTOS a Înviat!
Coşurile pline sunt de ouă roşii
Cu alese bunătăţi şi cozonac,
Zâmbesc copiii, chiar şi moşii
Îţi spun, HRISTOS a Înviat!
Merge lumea-n cimitire
Unde are un neam apropiat,
E frumos, în unduirea de zefire,
Da azi, HRISTOS a Înviat!
Tu eşti aici în stânga mea
Şi sunt atât de încântat,
Nu-ţi pot spune altceva
Decât HRISTOS a Înviat!
Cu drag de voi,Corina
Bat clopote melodioase-n miez de noapte
Si la biserica pe toti crestinii-i cheama,
Se-aud, din ceruri, ale ingerilor soapte,
Ca sa luam LUMINA ne indeamna !
ADRIAN PAUNESCU - HRISTOS A INVIAT DIN MORTI
E cineva ce reinvata
Sa puna liliac la porti,
Inca de noapte-i dimineata,
Treziti-va si voi la viata,
Hristos a inviat din morti.
Cu el au re-nviat stramosii
Si pedepsitii cruntei sorti,
Ce cantec au cantat cocosii,
Cu cozonac si oua rosii
Hristos a inviat din morti.
Mereu primesti o alta nota
Decat pe felul cum te porti,
Si nedreptatea ce denota?
Mereu urmeaza o Golgota,
Hristos a inviat din morti.
Au putrezit pamant si stele
Si apele la contraforti,
Dar de sub lespezile grele,
Ce nu-i ating celesta piele
Hristos a inviat din morti.
A inviat sa ne arate
Ca toti avem mai multe morti,
Ca peste tot si peste toate
E-un Dumnezeu fara pacate,
Hristos a inviat din morti.
Aceasta-i cea mai buna veste
Care m-ajunge pe la porti,
Ca peste lacrimi si proteste
Ceva de necuprins mai este,
Hristos a inviat din morti.
Paste fericit si lumina sfanta sa avem!
HRISTOS A INVIAT-TATIANA STEPA
SAPTAMANA PATIMILOR ! SEMNIFICATIE FIECAREI ZILE DIN ACEASTA SAPTAMANA
HRISTOS A INVIAT-TATIANA STEPA
Iatã-ne ajunsi la ultima treaptã a urcusului duhovnicesc pe care Postul ne-o pune în fatã: Sãptãmâna Patimilor sau Sãptãmâna cea Mare. În timpul ei ne reamintim si retrãim ultimele zile din viaþa Mântuitorului, cu întreaga lor tensiune si dramã lãuntricã, într-o stare de sobrietate si mãretie în acelasi timp, de tristete, dar si de bucurie, de pocãintã, dar si de nãdejde.
Fiecare zi are un înteles si un mesaj foarte clar si adânc.
Primele trei zile se numesc mari si sfinte pentru cã reamintesc sensul eshatologic al Paºtelui. A patra zi, joi, marcheazã cea din urmã Cinã a Domnului cu ucenicii Sãi si trãdarea lui Iuda. A cincea zi, vineri, numitã si “Pastile Crucii”, este cu adevãrat începutul Pastelui (Trecere), iar sâmbãtã este ziua în care tristetea este transformatã în bucurie prin omorârea mortii.
Cristian Pomohaci-Jos sub crucea rasturnata
Jos sub crucea rasturnata dintr-un sat
Am vazut un om odata
Stand cu fata-n maini lasata
Si cu fruntea-nsangerata
Si cu fruntea-nsangerata
Si plangea, plangea de parca
Toata lumea l-a lasat.
M-am oprit atunci din cale langa el
Lacrimile-i curgeau vale
Printre degete in poale
De-ti venea sa-i plangi de jale
De-ti venea sa-i plangi de jale
Calator pornit pe cale
Singurel.
Fata-i era alba toata ca de crin
Dar albeata ei curata
Sangele-o brazdase toata
Si-a lui frunte-nsangerata
Si-a lui frunte-nsangerata
O cununa era roata
Numai spini.
Cand i-am spus sa nu mai planga m-a privit duios
A pus fruntea-n mana stanga
Si-a-nceput din nou sa planga
Ca si cum ar vrea sa franga
Ca si cand ar vrea sa franga
Lacrima ce-i curgea langa
Cruce jos.
Iar in palme si-n picioare - rani de cui
Si atunci plin de mirare
Mi-am adus aminte care
E strainul din carare
Cand ma-ntorc minune mare
Nu-l vazui.
Azi cand trec prin multe sate si prin lunci
Cand vad crucile uitate
Mie-mi pare ca pe toate
Sta un Iisus care plange
Sta un Iisus care plange
Plin de rani si plin de sange
Ca atunci.
Lunea cea mare
“Iatã Mirele vine în miezul noptii si fericitã este sluga pe care o va afla priveghind; iar nevrednicã este iarãsi cea pe care o va afla lenevindu-se. Vezi, dar, suflete al meu, cu somnul sã nu te îngreunezi, ca sã nu te dai mortii si afarã de Împãrãtie sã te încui; ci te desteptã strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt esti Dumnezeule, pentru rugãciunile Nãscãtoarei de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi”.
(Troparul zilei)
În aceastã zi, se face pomenire de fericitul Iosif, cel preafrumos, si de smochinul ce s-a uscat prin blestemul Domnului.
De astãzi încep Sfintele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos. Iosif cel prefrumos – fiul cel mai mic al patriarhului Iacov, nãscut din Rahila – este icoanã a lui Hristos, pentru cã, asemenea lui, si Domnul nostru a fost invidiat de iudei, a fost vândut de ucenicul sãu cu treizeci de arginti, a fost închis în groapa întunecoasã a mormântului. Sculându-Se de acolo prin El însusi, împãrãteste peste Egipt, adicã peste tot pãcatul, îl învinge cu putere si, ca un iubitor de oameni, ne rãscumpãrã prin darea hranei celei de tainã, dându-Se pe El însusi pentru noi si ne hrãneste cu pâine cereascã.
Tot în aceeasi zi facem pomenire de smochinul cel neroditor care s-a uscat prin blestemul Domnului (Matei 21, 17-19). Ca sã convingã poporul nerecunoscãtor cã are putere îndestulãtoare si spre a pedepsi, ca un Bun nu vrea sã-si arate puterea Sa de a pedepsi fatã de om, ci fatã de ceva care are o fire neînsufletitã si nesimtitoare.
Istoria smochinului a fost asezatã aici spre a îndemna la umilintã, dupã cum istoria lui Iosif a fost asezatã spre a ne înfãtisa pe Hristos. Fiecare suflet lipsit de orice roadã duhovniceascã este un smochin. Dacã Domnul nu gãseste în el odihnã, a doua zi, adicã dupã viata aceasta de acum, îl usucã prin blestem si-l trimite în focul vesnic.
“Cãmara Ta, Mântuitorule, o vãd împodobitã si îmbrãcãminte nu am ca sã intru într-însa. Lumineazã-mi haina sufletului meu, Dãtãtorule de luminã si mã mântuieste”. (Condacul zilei)
Martea cea Mare
Aceastã zi ne pregãteste pentru intrarea în cãmara Mântuitorului, cu douã parabole strict eshatologice – parabola celor zece fecioare (Matei 25, 1-13) si parabola talantilor (Matei 25, 14-30; Luca 19, 12-27).
Când Domnul se suia la Ierusalim si se ducea la Patimã, a spus ucenicilor Sãi si aceste douã parabole, pentru ca nu cumva cineva trãind în feciorie sã nu se îngrijeascã si de celelalte virtuti si mai ales de milostenie, prin care se vãdeste strãlucirea fecioriei.
Pe cinci dintre fecioare le numeste întelepte cãci împreunã cu fecioria au avut si minunatul si îmbelsugatul undelemn al milostivirii. Pe celelalte cinci le numeste nebune pentru cã, desi si ele aveau virtutea fecioriei, nu aveau în aceeasi mãsurã milostenie. Pe când se scurgea noaptea acestei vieþi au adormit toate fecioarele, adicã au murit. Cu adevãrat moartea se numeste somn. Pe când dormeau ele, strigãt mare s-a fãcut la miezul noptii; cele care au avut undelemn din belsug au intrat cu mirele la deschiderea usilor, iar cele nebune, pentru cã nu aveau undelemn din destul îl cãutau dupã ce s-au sculat din somn.
Pentru aceasta deci, au rânduit dumnezeiestii Pãrinti pilda celor zece fecioare, împreunã cu cea a talantilor, ca sã ne îndemne sã veghem necontenit si sã fim gata sã iesim în întâmpinarea adevãratului Mire prin fapte bune, dar mai cu seama prin milostenie, pentru cã nestiutã este ziua si ceasul sfârsitului vietii.
Dacã vom sãvârsi o singurã virtute, cea mai mare chiar, si nu ne vom îngriji de celelalte, si mai cu seamã de milostenie, nu vom intra cu Hristos în odihna vesnicã, ci vom fi întorsi rusinati. Si într-adevãr nu-i lucru mai rusinos ca fecioria sã fie biruitã de bani.
“La ceasul sfârsitului, suflete, gândind si de tãierea smochinului temându-te, cu iubire de ostenealã lucreazã-l, ticãloase, priveghind si strigând: Sã nu rãmânem afarã de cãmara lui Hristos”. (Condacul zilei)
Miercurea cea Mare
În aceastã zi, se face pomenire de femeia cea pãcãtoasã (Matei 25, 17-13; Luca 7, 37-50), care a uns cu mir pe Domnul pentru cã lucrul acesta s-a întâmplat putin înainte de mântuitoarea patimã.
Când Iisus s-a suit în Ierusalim si era în casa lui Simon cel lepros, o femeie pãcãtoasã s-a apropiat de El si a turnat pe capul Lui acel mir de mare pret. Pomenirea ei s-a pus în acea zi pentru ca, dupã cuvântul Mântuitorului, sã se predice pretutindeni si tuturor fapta ei cea cu multã cãldurã. Ce-a îndemnat-o oare la asta? Dragostea pe care ea a vãzut cã o are Hristos pentru toti, dar mai cu seamã faptul de acum, când L-a vãzut cã intrã în casa unui lepros. Se gândea deci femeia cã îi va vindeca boala dupã cum l-a vindecat si pe acela. Si într-adevãr Hristos a tãmãduit-o dându-i iertare de pãcate.
“Doamne femeia ce cãzuse în pãcate multe, simtind dumnezeirea Ta, luând rânduiala de mironositã si tânguindu-se, a adus tie mir mai înainte de îngropare…” (Casiana monahia)
Joia Cinei celei de Tainã
“Când mãritii ucenici la spãlarea Cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rãu credincios, cu iubirea de arginti bolnãvindu-se, s-a întunecat … Vezi, iubitorule de avutii, cel ce pentru acestea spânzurare si-a agonisit. Fugi de sufletul nesãtios care a îndrãznit unele ca acestea asupra Împãratului. Cel ce esti peste toti bun, Doamne, slavã Tie”. (Tropar)
Patru lucruri mai prãznuim în aceastã zi: spãlarea picioarelor, Cina cea de tainã, Rugãciunea din grãdina Ghetsimani si vânzarea si prinderea Domnului.
Înainte de a începe Cina, Hristos S-a sculat, Si-a dezbrãcat hainele si El singur a spãlat picioarele tuturor. Prin aceasta a vrut sã îl facã pe Iuda sã se rusineze, iar celorlalti sã le aducã aminte sã nu umble dupã întâietãti: “Cel care vrea sã fie întâiul sã fie slujitorul tuturor” (Marcu 9, 35), dându-Se El însusi pildã. La sfârsitul mesei aduce vorbã si despre vânzarea Lui. Dupã putin timp, luând pâinea a zis: “Luati mâncati”; la fel si paharul, zicând: “Beti dintru acesta toti, acesta este Sângele Meu, al Legii celei Noi. Aceasta sã o faceti întru pomenirea Mea” (Matei 26, 26-28).
Dupã aceea, arãtându-Se om, spune ucenicilor: “Întristat este sufletul meu pânã la moarte” (Matei 26, 38) si S-a rugat în Grãdina Ghetsimani cu sudoare de sânge (Luca 22, 44). Iuda cunostea locul si, luând câtiva soldati, a venit sã-L prindã. A fost prins si dus la Ana, la Caiafa, si în cele din urmã la Pilat. Acum Petru se va lepãda de trei ori de Hristos, tãgãduind cã-L cunoaste.
Pentru a ne reaminti de toate acestea, seara se scoate în mijlocul bisericii Sfânta Cruce.
Vinerea Patimilor
În aceasta zi, se pomenesc sfintele si mântuitoarele si înfricosãtoarele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos pe care le-a primit de bunãvoie pentru noi. Se mai face încã pomenire de mãrturisirea mântuitoare fãcutã de tâlharul recunoscãtor care a fost împreunã cu El.
Biserica numeste Patimile Domnului: sfinte – pentru cã Cel ce le-a rãbdat este Sfântul Sfintilor, sfintenia însãsi; mântuitoare – pentru cã ele sunt pretul cu care Domnul a rãscumpãrat neamul omenesc din robia pãcatului; înfricosãtoare pentru cã nu poate fi ceva mai înfricosãtor decât ocara pe care Fãcãtorul a rãbdat-o de la fãptura Sa.
În aceastã zi nu se sãvârseste Liturghia pentru cã însusi Mielul lui Dumnezeu este jertfit acum; este vreme de post total, pentru cã Mirele s-a luat de la noi. (Matei 9, 15). Se fac numai ceasurile împãrãtesti care ne pun înainte nemãrginita smerenie a Domnului, Crucea cea dãtãtoare de viatã si credinta tâlharului.
Seara sãvârsim denia prohodului Domnului, care este ultima treaptã a tânguirii pentru Hristos, înainte de Învierea Sa. Se înconjoarã de trei ori biserica cu Sfântul Epitaf – semn al celor trei zile petrecute în mormânt.
“În mormânt, Viatã, pus ai fost, Hristoase, si s-au spãimântat ostirile îngeresti, smerirea Ta cea multã preamãrind”. (Starea întâi – Prohod)
Sâmbãta Mare
În aceastã sfântã zi, prãznuim îngroparea dumnezeiascã a Mântuitorului nostru Iisus Hristos si pogorârea în iad, prin care neamul nostru, fiind chemat din stricãciune, a fost mutat spre viatã vesnicã.
Iosif cel din Arimateea, coborând de pe cruce Sfântul trup al Domnului, l-a îngropat în mormânt nou, punând o piatrã mare la intrarea lui:
“Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând prea curat trupul Tãu, cu giulgiu curat înfãsurându-l si cu miresme, în mormânt nou îngropându-l, l-a pus”. (Tropar)
Cuvântul lui Dumnezeu a stat cu trupul în mormânt iar cu sufletul lui curat si dumnezeiesc Se pogoarã în iad. Sufletul a fost despãrtit prin moarte de trup si l-a dat în mâinile Tatãlui. Si-a dat si propriul Sãu sânge, pretde rãscumpãrare pentru noi. Trupul Domnului a suferit si despãrtirea sufletului de trup, dar nicidecum stricãciunea în întelesul unei putreziri a trupului.
Dupã-amiazã sãvârsim Liturghia Sfântului Vasile unitã cu vecernia.
“Sã tacã tot trupul omenesc si sã stea cu fricã si cu cutremur si nimic pãmântesc întru sine sã nu gândeascã, cã Împãratul împãratilor si Domnul domnilor merge sã se junghie si sã se dea spre mâncare credinciosilor. Si merg înaintea lui cetele îngeresti cu toatã cãpetenia si puterea , heruvimii cei cu ochi multi si serafimii cei cu câte sase aripi, fetele acoperindu-si si cântând cântare: Aliluia, Aliluia, Aliluia”. (Heruvic)
Pr. Sabin Voda
Traditii si obiceiuri de Pasti
In societatile moderne, discutiile privind religia sunt un subiect personal, care priveste fiecare persoana in parte.
Insa un lucru care se discuta din ce in ce mai des, este pastrarea identitatii culturale, a traditiilor, necesitate aparuta odata cu procesul de globalizare, din ce in ce mai accentuat.
De aceea, acum nu vom vorbi de Sarbatoarea Pastelui ca semnificatie divina, lasandu-va pe voi sa le explicati celor mici ce se intampla din acest punct de vedere. Insa noi vom incerca sa prezentam cateva din obiceiurile si traditiile folclorice romanesti legate de aceasta mare sarbatoare: Sarbatoarea de Paste. Pastele.
De Sfintele Sarbatori de Pasti, apare "floarea Pastelui", o floare mica, alba care seamana putin cu Margareta. Creste in locurile cu umiditate peste medie. Apare cu o saptamana, poate doua inainte de Paste. Multi copii, o culegeau si o duceau in Vinerea Mare la biserica, unde o puneau pe masa speciala, sarutau icoana si treceau pe sub aceasta masa incarcata cu flori, de trei ori. Astfel ei deveneau imuni bolilor si relelor, si isi puneau trei dorinte, cate una la fiecare trecere. Florile aduse in Vinerea Mare sunt date dupa Denia Prohodului, catre toti credinciosii care au inconjurat biserica de trei ori. Ele sunt puse la Icoane, sa aduca bucurie si bunastare, sa apere de rele.
Saptamana Mare, numita Saptamana Patimilor, este saptamana in care seara de seara, la biserica, se tin slujbe, numite Denii.
Una dintre cele mai mari bucurii ale copilariei de alta data, era mersul la denie, unde, de ce sa nu recunoastem cinstit, mergeam si pentru socializare. Un detaliu care si acum ma face sa zambesc, si il spun tuturor, sunt prastiile cu care trageau baietii, mai pe langa sau mai la tinta, in grupul de fete asezate sfios in strana lor din biserica. Dar dincolo de asta, Denia de joi, cand stam in genunchi si ne rugam de douasprezece ori, si facem noduri unui jur, este un prilej de bucurie. Nodurile fie sunt dorinte, fie le facem pentru ca suntem prevazatori si pentru a le putea desface cand avem o problema in care ii cerem ajutorul lui Dumnezeu.
Toate acestea ne umplu sufletul de bucurie. Sfintele Pasti, cea mai mare sarbatoare a crestinatatii este mult mai vasta atat in semnificatii cat si in obiceiuri. Sa nu uitam cata bucurie poate fi in sufletul unui copil in clipa in care ciocneste un ou rosu! Christos a Inviat! Adevarat a Inviat! Si jocul cu cine are cel mai tare ou rosu starneste competitia si pastrarea traditiei.
Apoi, forma covrigului facut special de Paste in unele zone ale tarii, Pasca, produs care se face tot doar la Paste, impartasania, pregatirea pe care o fac gospodinele, totul sa fie curat, aranjat, ne fac sa ne bucuram ca lumea serbeaza si ca exista lucruri care ne fac mai buni si mai frumosi.
Si daca stam sa ne gandim la ritualuri, avem o bogata traditie in retete culinare. De Pasti facem drob de miel, inrosim ouale, serbam cu sarmale, si suntem bucurosi ca impreuna cu familia, la ceas de sarbatoare, ciocnim si ne bucuram, alaturi de copii, gata sa preia traditiile si folclorul stramosesc.
Iata si poezia "La Pasti" scrisa de George Toparceanu:
Astazi in sufragerie
Dormitau pe-o farfurie
Necajite si manjite
Zece oua inrosite.
Un ou alb abia ouat
Cu mirare le-antrebat
"- Ce va este fratioare
Ce va doare?
Nu va ninge
Nu va ploua
Stati gatite-n haina noua
Parca, Dumnezeu ma ierte
N-ati fi oua..."
"- Suntem fierte!"
Zise-un ou rotund si frez
Langa pasca cu orez.
Si schimbandu-si brusc alura,
Toate-au inceput cu gura:
"- Pan' la urma tot nu scap"
"- Ne gateste de parada"
"- Ne ciocneste cap in cap
Si ne zvarle coaja-n strada"
"- Ce rusine! Ce dezastru!
Preferam sa fiu omlet"
"- Eu, de m-ar fi dat la closca,
As fi scos un pui albastru"
"- Si eu unul violet"
"- Eu mai bine-ar fi sa tac
Asa galben sunt, ca-mi vine
Sa-mi inchipui ca pe mine
M-a ouat un cozonac!"
----PASTE FERICIT---
Hristos a Inviat! Ce vorba Sfanta!
Iti simti de lacrimi calde ochii uzi
Si-n suflet parca serafimii-ti canta
De cate ori crestine o auzi.
Hristos a Inviat in firul ierbii,
A inviat Hristos in Adevar;
In poienita-n care zburda cerbii,
In florile de piersec si de mar.
In stupii de albina fara gres,
In vantul care sufla mangaios
In ramura-nflorita de cires
Dar vai, in suflet ti-nviat Hristos?
Ai cantarit cu mintea ta crestine
Cat bine ai facut sub cer umbland,
Te simti macar acum pornit spre bine
Macar acum te simti mai bun, mai bland?
Simti tu topita-n suflet vecea ura?
Mai vrei pieirea celui plin de Har?
Ti-ai pus zavor pe barfitoarea-ti gura?
Iubirea pentru semeni o simti jar?
O, daca-aceste legi de-a pururi sfinte
In aur macar azi te-au imbracat
Cu serafimii-n suflet imn fierbinte
Ai drept sa canti: Hristos a Inviat!
Cântece
George Coşbuc
Era în noaptea Învierii,
Îngenuncheatului popor
I se cânta legenda sfântă
A marelui Mântuitor.
Nepăsător eu stam de-alături
Privind modernii cărturari
O copiliţă-ngenuncheată
Mă tot privea cu ochii mari.
Văzând că singur în picioare
Aşa nepăsător rămân,
Mi-a zis naiv şi cu mustrare:
Da ce? matale eşti păgân?
A fost un fulger mititica
Şi în genunchi eu am căzut
Ca un fricos în faţa morţii;
Şi-n clipa asta am crezut!
Pastele-Autor nespecificat
S-aude-al clopotelor cant
Prin firea, care se renaste
Si falnic iese din mormant,
Cu biruinta Domnul Sfant,
Ai azi e Paste.
Si dupa slujba ies la rand
Batrani, cu spatele-aplecat,
Barbati cu chipul luminat,
Si-n urma ies copii cantand:
"Hristos a inviat!".
In jur pe margini, stau cei mari,
Privind la falnicii feciori,
Din mandrul sir al falnicei hori;
Si-n mijloc canta lautarii,
Din cobze si viori.
Sunt veseli toti si bucurosi,
Si toti cu suflet-naltat;
Oriunde se-ntalnesc in sat,
Isi zic cum zis-au mosi stramosi:
"Hristos a inviat!"
Isus din Nazareth-prima parte
Vezi mai multe din Cinema, movie trailers pe 220.ro
Isus din Nazareth-partea a doua
Vezi mai multe din Cinema, movie trailers pe 220.ro
Vezi mai multe din Cinema, movie trailers pe 220.ro
Paula Seling-Hristos a inviat din morti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu