.jpg)
CELOR FARA VINA
Intr-un veac pustiu
Ca un trist decor
Drumu-i cenusiu
Iubirile mor.
Ard si lumanari
Chiar si-un felinar
Se sfarsesc carari
Pe acest hotar.
Numaram tacuti
Clipele ce pier
Si ca niste muti
Plangem langa cer.
Am uitat demult
Sa iubim frumos
Ni se cere mult
Si e caraghios.
Au plecat pareri
Catre alte zari
Noi pornim spre ieri
Dinspre departari.
Noi nu mai avem
Nici chiar amintiri
Si pe rand scadem
Vise din priviri.
Nu vrem simfonii
Ni-i de-ajuns un leac
Ni se cer copii
La sfarsit de veac.
Si ca-ntr-un concert
Ce s-a terminat
Totul e incert
Stim ca s-a trisat.
Multumim frumos
Ca ne-ati gazduit
Si pornim pe jos
Catre infinit.
17/18 IUNIE 1989,ARINI
Editura “Anamarol” din Bucureşti are plăcerea de a anunţa lansarea cărţii de poezii „CELOR FĂRĂ VINĂ” sub semnatura autoarei FELICIA FELDIOREAN, carte care reprezintă debutul poetei în lumea literară.
FELICIA FELDIOREAN este de profesie medic psihiatru şi trăieşte de 9 ani în Germania. S-a născut la Braşov la 8 iulie 1968, a absolvit şcoala primară în satul Arini şi apoi din cls. a-V-a a învăţat la Şcoala Generală nr.22 din Braşov. Încă din timpul şcolii primare recita la serbările şcolare poezii de George Coşbuc, Vasile Alecsandri, etc. De atunci se remarca prin sensibilitatea deosebită şi memoria excepţională, învăţând pe de rost poezii foarte lungi ca „ Moartea lui Fulger”, „ Moartea lui Gelu”, „Rugămintea din urmă”, „Mama”, „ Peneş Curcanul” cu care a încântat şi uluit întotdeauna învăţătoarea şi profesorul de franceză, precum şi pe cei prezenţi la serbari. A avut norocul ca în clasele V-VIII să aibă o profesoară de limba şi literatura română care i-a văzut talentul şi i-a dat curaj. La o teză unde se cerea un comentariu la „Neamul şoimăreştilor”, Felicia a avut cel mai bun comentariu. A urmat liceul de Ştiinţe ale Naturii, Felicia îndreptându-se din păcate nu spre cariera literară, ci spre Medicină. În timpul liceului a fost activă pe plan artistic, făcând parte din brigada liceului, cum era pe acea vreme. Era vremea Cenaclului “Flacăra”. Felicia împreună cu două colege erau nelipsite de la manifestările Cenaclului “Flacăra”, stând cu urechea lipită de radio în fiecare joi seara. Felicia a şi cântat la un spectacol la Braşov pe stadion cântecul „Totuşi iubirea”. Era total fascinată şi îndrăgostită de poeziile lui Adrian Păunescu, care i-au şi marcat stilul de a scrie.
A terminat liceul în 1986 şi au urmat anii foarte grei ai luptei cu examenele de admitere la medicină, unde concurenţa era foarte mare, între 10 şi 13 concurenţi pe un loc. A reuşit să intre în 1990, dupa ce Ceauşescu nu mai era la putere. În sfârşit era loc şi pentru ea... Până atunci nu s-a putut din cauza celor cu „pile”. În aceşti 4 ani, Felicia a scris cele mai multe poezii, locuind la Arini, sătucul ei natal şi învăţând pentru facultate. Printre cărţi de Biologie, Fizică şi Chimie mai scria câte o poezie. Aşa a reuşit să treacă peste tot şi să meargă mai departe. Singura care mai credea în ea era mama ei. Şi a reuşit!! A absolvit Facultatea de Medicină din Cluj-Napoca, a lucrat ca medic într-un sat superb de munte, Zăbala din jud. Covasna, unde a întâlnit prieteni şi oameni minunaţi care i-au marcat existenţa. După câţiva ani a părăsit postul, din cauza salariilor derizorii, lucrând pentru firma „Pfizer”,o firmă de medicamente, ca apoi să plece în august 2000 în Germania unde se căsătoreşte. În octombrie 2002 s-a născut fetiţa ei Anna Elisabeth. Actualmente trăieşte în oraşul Münster din Germania împreună cu fiica ei. După o pauză de 7 ani a reuşit să lucreze iar in domeniul medical, ceea ce puţini au mai crezut că se va întâmpla. Lucrează ca medic psihiatru la o clinică de Psihiatrie din Münster. Locuieşte într-un sătuc la marginea oraşului, unde poate simţi libertatea,unde poate respira, unde poate vedea stelele şi asculta păsările, unde şi caii umblă pe stradă fără oprelişti, nefiind multe maşini. Anna Elisabeth va merge la şcoală în toamnă.
Felicia n-a vrut să publice niciodată pentru că poeziile ei i s-au părut prea triste şi credea că n-o să le citească nimeni. Eu le-am găsit şi le-am trimis unor posturi de radio on-line. Felicia a primit multe feed-backuri pozitive aşa încât s-a hotărât să-şi publice poemele ei. Atunci când a spus unui prieten că poeziile ei sunt prea triste ca să le citească cineva, acesta i-a spus:”- De ce nu? Poeziile tale sunt ca si viaţa, sigur vor fi citite!”. Acest prieten a şi ajutat-o să finalizeze dorinţa. El a susţinut-o şi i-a dat curaj. Este solistul de muzică folk Săndel Spînu, care a compus câteva melodii folk superbe pe versurile Feliciei şi a căror colaborare este de bun augur. El va fi prezent şi la lansarea cărţii alături de poetă. Totul a decurs uluitor de repede, doamna Rodica Elena Lupu,directoarea Editurii”Anamarol”,a avut amabilitatea să preia acest proiect şi în câteva zile cartea a ieşit la lumină.
Pe data de 23 mai la Casa Sperantei din Brasov va avea loc lansarea acestei cărţi care întruchipează viaţa, frământările, dezamăgirile, speranţele Feliciei Feldiorean, o fată plecată dintr-un mic sătuc din Ardeal şi ajunsă numai prin propriile sale forţe acolo unde este acum.
Vă invităm să o cunoaşteţi şi D-voastră şi mai ales cititorii, ascultătorii şi telespectatorii. O asemenea poveste merită cunoscută, ea nu poate decât să dea curaj celorlalţi de a merge mai departe, de a nu renunţa niciodată la visurile pe care le au, chiar dacă totul pare de nerezolvat. Există întotdeauna o cale. Şi calea e în noi si in puterile noastre.
Poeta scrie pe coperta cărţii: ”De ce scriem poezii?...E o formă de exprimare, de comunicare, poate fi un manifest, poate fi un zbor sau o sinucidere...poate fi totul. Am scris şi voi scrie din dorinţa de a fi inţeleasă, iubită şi crezută pentru ceea ce sunt şi pentru ceea ce fac. Poezia pentru mine este o formă de reînviere, de retrăire a iubirii pierdute, moarte sau regăsite. Ea poate fi lumina sau întuneric, viaţă sau moarte. Poezia e iubire şi speranţă...e zbor şi cădere...şi eu mă identific cu ele..”
Poeta Mariana Eftimie Kabbout,din Galaţi scrie în prefaţă :”În volumul de poezii „ Celor fără vină”, apărut la editura”Anamarol” în anul 2009, Felicia Feldiorean converteşte realitatea într-un amestesc tulburător de sentimente, şlefuite cu măiestrie de nimic altceva decât de propria sa identitate......
Dacă ar fi să aleg numai două cuvinte pentru a caracteriza versurile poetei Felicia Feldiorean, atunci aş spune: acurateţe şi muzicalitate.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu