FESTIVALUL "TATIANA STEPA" - 21 APRILIE 2010-IM MEMORIAM

MULTUMIRI PENTRU ACESTE POZE PRIETENEI MELE ,CRISTINA MORARU!!!

21 aprilie...LA MULTI ANI TATIANA STEPA!



Să n-o uităm pe Tatiana Stepa!






Ar fi împlinit astăzi, 21 aprilie 47 de ani, dar viaţa a fost mult prea crudă cu ea. Tatiana Stepa a plecat dincolo de lumea pământeană anul trecut dar ne-a lăsat ai săi “copaci fără pădure” sau şi mai celebra “galbenă gutuie”. Dramtismul cântecelor sale nu poate fi uitat. Lacrimile care curg în suflet ascultând durerea exprimată pe portativ şi corzile sensibile ale chitării sunt inevitabile. Tatiana Stepa s-a născut pentru a naşte vibraţii, poezie, cântec, muzică. Viaţa i-a fost muzica şi datorită muzicii şi-a înfruntat de multe ori Destinul. Trăieşte fiecare vers iar fiecare melodie pe care a interpretat-o o descrie ca fiind cea mai pură emoţie… Tatiana Stepa e unul (şi nu greşim să vorbim la prezent!) din Artiştii care şi-a apăsat amprenta în istoria muzicii româneşti. A Folkului! N-ai cum s-o uiţi. Ar însemna să nu recunoşti multe din piesele pe care le cauţi pentru că-ţi stârnesc fiorii unor amintiri pe care niciodată n-ai să le stingi. În memoria ei, semn că e Artistul condamnat la Nemurire prin neuitare, la Ploieşti se va desfăşura Festivalul Naţional de Muzică Folk “Tatiana Stepa” organizat de Victor Socaciu şi Brânduşa Simion. Preţul unui bilet: 30 de lei.
Echipa Top Românesc, 21 aprilie 2010


Sursa:
http://slagartop.wordpress.com/

21 aprilie...LA MULTI ANI TATIANA STEPA!




Spune-mi ceva. Poate o ruga la Marea Neagra.
Vom vedea astfel ochii albastri ai lui Dumnezeu.
Pe patul parasit visez la valsul zilelor pustii
Cand ne-aminteam de cina oamenilor singuri.
Durerea femeiasca, si astazi cantec in noapte, tipa:
Ce departe esti! Si tu-mi raspunzi, neauzindu-te:
Si totusi exista iubire…
Mihaela Fulgeanu Matei

Inca o data mi se confirma ca Dumnezeu ia la El oamenii buni si calzi, pentru ca de astfel de oameni are, din pacate, si El nevoie. Pierzandu-i pe cei dragi, murim putin cate putin. Si asa s-a intamplat si cu Tatiana. Mai cu seama cand iti pierzi parintii simti ca-ti pierzi identitatea. Daca Dumnezeu iti mai ia si un frate, simti ca nimic nu mai are sens pe lume. Dar in mersul firii este sa trecem peste toate si sa ne tinem drumul cat se poate de drept.
Tatiana a avut drumul ei asemeni unei stele. Care a stiut sa se nasca, sa lumineze si sa arda pana la incandescenta. Si a plecat la fel de frumos precum a luminat. De fapt, Tatiana nu a murit, ci a plecat sa se odihneasca putin. (Marin Sorescu). Nicolae Iorga spunea: „Pe morti nu-i cautati in mormant, ci in inimile voastre”. Si in inima celor pentru care folkul inseamna ceva Tatiana va avea camaruta ei. Nepangarita de nimeni si de nimic. A plecat sa sustina un concert alaturi de Florian Pittis, Vali Sterian, Gil Ionita, Valeriu Penisoara si ceilalti. Va dati seama cum suna! Folkul a-nceput sa se mute intr-o stea. Stele printre stele! Si o stea va sa fie si festivalul „Tatiana Stepa”, pe care artistii care au cunoscut-o si au iubit-o pot sa il faca. Tatiana merita din plin asa ceva. Mai cu seama ca vocile feminine ale folkului nu abunda. Tatiana va avea insa steaua ei in constelatia muzicii folk. Si-n amintirea ei am scris la repezeala cateva versuri din cantecele ei. Mi-a fost si-mi va ramane draga. Dumnezeu s-o odihneasca!


Adrian Păunescu - Teatru mort (17 septembrie 2008)



Sfios‚ înspăimântat şi idolatru,
Din toţi actorii morţi
Voi face-un teatru.


Şi-i voi ruga, de parcă ar trăi,
Să joace roluri ca de oameni vii.
Şi ei cu simţuri înc-o dată treze
Aşa precum mureau, să învieze.


Şi tragedia fără de păcate
Să se transforme în maternitate.
Regizorului mort nu-i va fi greu
Căci tragedia o voi scrie eu.



NU UITAŢI...
Sufletul Tatianei nu-i de vânzare!

"Vă las gândul de pe urmă,/ Să vă apere mereu,/ Vă las iarba, cerul, marea,/ Vă las tot ce am fost eu"... Îţi mulţumim, Tatiana!
Morţii cu morţii, viii cu viii. Iar viii se cred Dumnezeu! Nu toţi, slavă Domnului! Unii îşi îngraşă imaginea devorând valoarea celor trecuţi în lumea celor drepţi. Pe principiu că cei morţi nu mai au cum să se apere, să protesteze. Aceşti "creştini" uită că sunt oameni şi mai devreme sau mai târziu Doamna cu coasa îi va înghiţi cu tot cu cuvinte... Şi Moartea nu iartă pe nimeni!
de Dana Andronie
21/04/2010Astăzi, Tatiana Stepa ar fi împlinit 47 de ani pământeni. Nu mai este pe pământ cu trupul, dar cu sufletul trăieşte alături de noi, zi de zi. Ne-a lăsat cântecele sale, ne-a dat partea sa de cer, stelele ei, ne-a lăsat sufletul în palme... "Azvârliţi-l printre fragi/ Şi iertaţi-mi voi povara,/ Toţi cei care mi-aţi fost dragi", ne-a zis Tatiana. A avut încredere în noi, în cei dragi, că ştim ce trebuie să facem cu sufletul ei. Niciodată n-am rostit că aş face parte din rândul celor dragi Tatianei. N-am îndrăznit.

Am preferat să sufăr în tăcere pierderea ei, să-mi adun doar eu lacrimile izvorâte din dorul de a o îmbrăţişa, de a-i vedea zâmbetul, lacrimile izvorâte din regretul că nu o mai pot auzi cum îmi spune în momentele de cumpănă ce frumoasă e viaţa, că nu-i mai simt mirosul fiinţei ei, că nu mai putem cânta împreună la o agapă cu prietenii, că în fiecare dimineaţă mă uit la o felicitare în care îmi ura la mulţi ani şi să ne vedem şi-n în 2018, şi-n 2028, şi în 2038...

Suntem în 2010, 21 aprilie, iar la Casa de Cultură a Sindicatelor din Ploieşti are loc Festivalul naţional "Tatiana Stepa". Victor Socaciu, George Nicolescu, Emeric Imre, Maria Gheorghiu, Andrei Păunescu şi Gigi Smădoi (câştigătorul premiului "Tatiana Stepa" la Festivalul Naţional Om Bun 2009) sunt capete de afiş. Şi acum mă întreb, în calitate de jurnalist, dar şi în calitate de om drag al Tatianei: de ce la Ploieşti un festival care să-i poarte numele, şi nu la Petroşani, unde ea s-a născut?

Oamenii de acolo, din consiliul judeţean, consideră că ar fi o onoare să organizeze un asemenea eveniment. Mai ales că în februarie 2010 Tatiana Stepa a fost numită, post-mortem, cetăţean de onoare. Altă întrebare: de ce se percepe bilet dacă artiştii nu au nici o pretenţie pecuniară, vin doar de dragul amintirii Tatianei? Încă o întrebare: de ce nu se regăseşte în distribuţia acestui festival (atenţie, numit naţional!) şi Magda Puşcaş cu care Tatiana a împărţit scena mulţi ani?

Răspuns: "Am aflat despre acest festival de la radio, când eram în direct cu Maria Gheorghiu - spune Magda. Eu îi cânt piesele Tatianei, pentru ca publicul să nu o uite niciodată. O viaţă întreagă am fost împreună pe scenă şi asta nu o poate şterge nimeni!". Înainte ca un organizator să găsească, eventual, scuza că în ziua de astăzi mai greu vine cineva să cânte fără să fie plătit, ar trebui mai întâi să nu perceapă bilet - dacă tot organizează un festival in memoriam, şi nu pentru a avea el vreun câştig. Apoi, ar trebui să-i şi invite pe aceia care pot contribui la perpetuarea amintirii Tatianei Stepa şi a cântecelor sale. Acolo, sus, se ştie foarte bine cine este Tatiana Stepa. Ar fi bine să nu uităm că suntem muritori şi că sufletul Tatianei nu este de vânzare! E adevărat, ea ni l-a dăruit, dar nu pentru a-l scoate la mezat!
P.S. Festivalul naţional "Tatiana Stepa" de la Ploieşti este organizat de Victor Socaciu şi Brânduşa Simion. Preţul unui bilet: 30 de lei.







Cred că cei care se duc dintre noi, de fapt nu pleacă, ci devin… invizibili. Rămân în continuare în jurul nostru şi uneori [ne] devin Îngeri. Nu pot decât să-mi imaginez ce-ar putea să simtă aceşti Îngeri de-acolo dintr-un colţ de cameră sau de pe banchetele din spate ale maşinilor, urmărindu-ne mai departe cum trăim.

De cele mai multe ori, la dispariţia cuiva drag, ni se taie respiraţia. Ne oprim în loc şi clipim rar. Privim în gol şi încercăm să facem să nu ne doară. Alteori promitem solemn că de mâine o să preţuim mai mult viaţa, o să strângem prieteniile ori o să vizităm vreo rudă uitată. C-o să fim mai buni şi-o să iertăm mai mult.




Îngropăciunea trece şi noi redevenim aceiași de c-o zi înainte. Reci, seci, cruzi cu cei de lângă noi şi mereu în căutarea ţapilor ispăşitori pentru nefericirea sau obscurantismul nostru. Cred că mai presus de comemorările în grup (care nu întotdeauna sunt suspecte de interese ascunse, ci doar uneori), putem cinsti memoria unui om om prin a-ncepe să facem în noi schimbarea pe care vrem s-o vedem în lume. Vorbe mari -- zise de-un OM.

Astăzi, Tatiana Stepa ar fi împlinit 47 de ani. Tot azi, nişte oameni au organizat în cinstea ei un eveniment de muzică folk, numit Festivalul folk “Tatiana Stepa”. Acest spectacol este găzduit de Casa de Cultură a Studenţilor din Ploieşti, iar pe scenă vor urca artiştii: Victor Socaciu, George Nicolescu, Maria Gheorghiu, Emeric Imre, Andrei Păunescu, Gigi Smădoi şi actiţa Maria Ploae.

Un prieten de-al Tatianei mi-a spus că ei îi plăcea mult piesa asta. Poftiți, așadar, la un pic din sufletul ei.
Chris De Burgh – Natasha Dance

De Lucia Marginean la data April 21, 2010 in Rubrica PIESA ZILEI
Sursa:
http://folkblog.ro/
Adrian Păunescu 21.04.2010
Ce trist şi ce descurajant: să fie ziua de naştere a unei fiinţe care nu mai există! 21 aprilie este ziua în care s-a născut Tatiana Stepa. Comit un pleonasm, notând aici, într-o ţară în care nu se poate păstra niciun secret, că Tatiana Stepa a fost şi rămâne o mare cântăreaţă. A murit în vara lui 2009, încă tânără şi frumoasă, şi pregătită pentru viaţă. Ceea ce trăise până în clipa morţii nici nu-i ajungea şi nici nu răsplătea cu nimic sâmburele ei de geniu. Ar mai fi avut dreptul la cel puţin încă o viaţă.

Am descoperit-o în 1982, într-un Făgăraş de toamnă, mică şi neînsemnată, dar purtând în fibrele sufletului ei o voce mare şi un destin dramatic. Ceva mă descuraja totuşi la ea: neputinţa de a transmite suferinţa. Dorea să ne emoţioneze, dar teama de artă o făcea rece şi necomunicativă. Cel mai dificil lucru pe care am simţit nevoia să-l fac pentru ea a fost tocmai acesta: s-o învăţ să comunice. Vocea ei incredibilă avea nevoie de acest ingredient totuşi decisiv: puterea de a comunica. Şi, pentru asta, am îndemnat-o şi am încurajat-o să participe la toate momentele scenei. Nu ştiu cui nu i-a făcut voci, la nevoie, Tatiana. Ascult, împreună cu copiii mei, Ioana, Ana şi Andrei, înregistrări din acea vreme. De undeva, de departe, din viaţă, cu un mic ocol cinic prin moarte, se aude venind vocea Tatianei. În acest fel, ea a şi învăţat foarte multe cântece ale Cenaclului. Aproape nici nu se simţea absenţa vreunuia dintre autori atunci când Tatiana era prezentă. De exemplu, ea cânta “Rugă pentru părinţi” la fel de bine ca şi Hruşcă.

Devora cărţile şi lua în posesie muzicile şi versurile care îi plăceau. Muncea cu îndărătnicie şi nobleţe, după cum îi fusese ursita. Căci în 1985, când Cenaclul Flacăra a fost interzis, Tatiana a pătimit mult pentru cei trei ani în care lucrase în Cenaclu şi câştigase nişte bani cu care reuşise să acopere toată sărăcia de până atunci a sa şi a familiei sale. A fost trimisă în mină la descărcat vagoneţi. A îndurat nedreptele pedepse cu o demnitate de erou din antichitate.

În 1994, m-a vizitat fostul ministru de interne şi şef al Securităţii Tudor Postelnicu, să-mi ceară un sprijin omenesc în nenorocirea în care se afla, abia ieşit din puşcărie. L-am rugat să aştepte până ajung la un oficial să-i expun situaţia şi l-am lăsat în compania Tatianei Stepa şi a lui Cristian Buică, tocmai aflaţi în vizită la mine, într-o scurtă perioadă de creaţie. Când m-am întors, Tudor Postelnicu avea faţa scăldată în lacrimi. Abia reuşea să articuleze cuvintele unei emoţii pe care n-o mai cunoscuse.

Voi vorbi pe larg altădată despre acestea toate, acum rezumându-mă să reproduc vreo câteva cuvinte din cele pe care i le-am spus domnului Postelnicu: „Vezi dumneata, domnule Postelnicu, pe cine aţi distrus voi în 1985, distrugând Cenaclul? Aceşti oameni ar fi făcut lumea mai bună. Pe ei i-aţi trimis la muncă grea, să nu cumva să li se mai audă cântecul care emoţiona un popor întreg.”

Acum, când Tatiana ar fi trebuit să împlinească 47 de ani, mă întreb: câţi ani de viaţă i-au mâncat, de exemplu, primarii de Bucureşti, care n-au vrut să-i dea o locuinţă cu chirie în Capitală, cu cât i-au scurtat viaţa vagoneţii cu cărbune la care a fost condamnată, şi când se va instala o minimă ordine în cultura română, în aşa fel încât moştenirea lăsată de ea să se audă cu claritate şi să mai înlăcrimeze generaţii?
Sursa:
http://www.ziarulring.ro/index.php
R.I.P. Tatiana Stepa (1963 - 2009)

Vezi mai multe video din Muzica


"Ne cuprinde-n golu-i stepa
Şi pustiu-o să ne fure,
C-am rămas, fără de Stepa,
Trişti copaci fără pădure..."!
Azi, de ziua Tatianei Stepa, va asteptam la Casa de cultura a sindicatelor din Ploiesti, de la ora 19,un Festival care il merita...Iti multumim Tatiana ca ai existat pentru noi!...din pacate ai plecat mult prea devreme....si noi te-am ascultat mult prea putin... Plang, dar stiu ca acum, undeva, canti printre copacii fara padure....muzica ta va fi mereu langa mine in momentele de tristete sau de bucurie, de pierdere sau implinire...Sa ne amintim de ea prin cantec....!!!
Tatiana Stepa, cetatean de onoare post-mortem

Vezi mai multe video din Evenimente





TATIANA STEPA - NU STIU NICIODATA

In Memoriam Tatiana Stepa - Va las cantecele mele






Dragii mei, vin cu informatii despre FESTIVALUL "TATIANA STEPA".Spectacolul va avea loc pe data de 21 aprilie, de ziua Tatianei, in PLOIESTI, la CASA DE CULTURA A SINDICATELOR (in centru).Ii vor aduce un omagiu Tatianei atat prieteni dragi cat si oameni care nu au cunoscut-o,dar care asa au simtit ca treb...uie sa participe.Asadar, vor fi prezenti: VICTOR SOCACIU, GEORGE NICOLESCU, MARIA GHEORGHIU, EMERIC IMRE, ANDREI PAUNESCU, GIGI SMADOI (castigator al premiului "Tatiana Stepa", in decembrie, la Om bun), iar actrita MARIA PLOAE va sustine un autentic moment poetic.Biletele se gasesc la Casa de Cultura a Sindicatelor din Ploiesti sau la adresa de email: cantec_pentru_prieteni@yahoo.com , pretul unui bilet fiind de 30 lei.
Sper sa ne strangem cat mai multi la acest spectacol si sa aratam tuturor ca Tatiana Stepa va ramane mereu in inimile noastre si ca nu o vom uita niciodata.

Asculta mai multe audio Muzica
Doina mea de dor - Tatiana Stepa-Piesa de debut, 1982 la Cenaclul Flacara
R.I.P

Partaj - Iubeste-mi mainile si ochii

Partaj - Fantani

Partaj - Marea Neagra

Ofranda - Tatiana Stepa si Magda Puskas (Partaj Group)

Fiecare cantec al Tatianei este frumos...datorita vocii ei minunate.. ..
Creion/Bistrita - Partaj (Tatiana Stepa si Magda Puskas)-unul din cele mai frumoase cantece ale lor. greu de interpretat

1. Sa stam candva de vorba iubitul meu in doi
Sa cheltuim o noapte pe tot ce suntem noi.
Sa ne apuce ziua ca un frison tarziu
Eu sa detest cafeaua, tu un batran rachiu.

2. Sa arda pe-ndelete in soba pentru gaz
Carbunii, economic, din tot ce a mai ramas
Sa fie cald in casa ni randuiala in lucruri
Sa fim intaia data noi singuri, sa te bucuri

3. De noaptea care trece, de ziua care vine
Atat cat se mai poate, cat ni se mai cuvine
Sa stam ca unul singur de vorba amandoi
Si sapam in urma pana vom da de noi


Partaj - Partaj, Tatiana Stepa,Magda Puskas


Copaci fara padure - Tatiana Stepa,Magda Puskas,Partaj

La o cana cu vin - Grupul Partaj, Magda Puskas,Tatiana Stepa

Spune-mi ceva - Tatiana Stepa, Magda Puskas,Partaj

Partaj - Partaj, Tatiana Stepa,Magda Puskas

Partaj Galbena Gutuie Folk You 2008

Partaj - Totusi iubirea

Cintec in noapte - Partaj, Tatiana Stepa, Magda Puskas

Teama - Tatiana Stepa,Magda Puskas, Partaj,

Totusi,vine toamna:Partaj group,Tatiana Stepa,Magda Puskas


Partaj - Desculti in zapada

Tatiana Stepa Partaj - "Creion" cantec pe versuri Ion Brad

PARTAJ MAGDA PUSKAS TATIANA STEPA - ELEGIE ATLANTA-Partaj: un inger a ramas, un inger a plecat... Nu te vom uita, Tatiana.

IMAGINI DE LA CIMITIRUL BELLU DIN BUCURESTI,PE ALLEA ARTISTILOR,UNDE ACUM TATIANA STEPA CANTA PENTRU STELE SI MULTUMESC DELIEI PENTRU ACESTE IMAGINI!

Vezi mai multe video Diverse

Disperarea de a iubi
2006 09 04| de Dana Andronie

PARTAJ CU ETERNITATEA
Exista putine lucruri pe lumea asta care sporesc cu cat se consuma mai mult. Muzica si imaginea ei fac parte dintre acestea.

In loc sa-si menajeze trupul si sa-si dramuiasca efortul ca sa lupte cu boala, cantareata cu nume de stepa se azvarle cu toata fiinta ei in nebunia muzicii folk. Fiecare cantec rostit pe scena e o victorie impotriva bolii. Nu stim cine va castiga din aceasta lupta, dar infrangerea este o stare de constiinta. Poti fi batut, dar nu invins. Tatiana Stepa nu poate fi invinsa.

COPACI FARA PADURE. Este un exemplu aproape suprauman de luptator pana la capat. Pentru ea muzica folk nu e alint, cochetarie sau – Doamne fereste! – o sursa de castig. Este singura ratiune de a fi. Daca putin din aceasta atitudine s-ar rasfrange si asupra colegilor ei, folkul ar fi cu siguranta mai frumos. Dar asta este o alta poveste... Tatiana Stepa iubeste "Copacii fara padure" pentru ca ea insasi este un copac fara padure: o prezenta absoluta si singulara intr-o lume confiscata de alcool si globalizare.

In vara aceasta, la "Folk you!", Tatiana a facut "partaj" o data cu Magdalena Puscas si a doua oara cu Vasile Seicaru.

PARADOX. "Antiprimavara" i-a unit la 2 Mai pe Tatiana si Vale intr-o singura durere cantata: "Ce daca vine primavara/Atata iarna e in noi/Ca martie se poate duce/ Cu toti cocorii inapoi/In noi e loc numai de iarna/Vom ingheta sub ultim ger/Orbecaind pe copci de gheata/Ca un stingher spre alt stingher/Primavara, care-ai fost/ Nu veni, n-ai nici un rost/Poti sa pleci, suntem reci,/Iarna ni-i pe veci". Tatiana Stepa isi traieste fiecare clipa ca si cum ar fi ultima. O permanenta frustrare a fermentat in cantecele ei, facandu-le mai triste si mai penetrante. A iubit intens si iresponsabil, a cantat cu disperare tot ceea ce a iubit. Si totusi, paradoxal, a fost permanent lucida si constienta pana la lacrimi de tot ceea ce i se intampla: "O umbra lasi, o umbra ai/Si sus si jos, in Iad sau Rai/O umbra lasi, o umbra ai/Si sus si jos, in Iad sau Rai".

"La mine-n suflet este vifor/Si vin nebuni sa faca schi... Un dans de oameni de zapada/Ce-mbratisarea n-o mai pot/La noi e iarna pe vecie/Doi fosti nefericiti amanti/Ia-ti inflorirea, primavara/ Si toti cocorii emigranti" - Vasile Seicaru

"ANTIPRIMAVARA"
"Cand te-am vazut ca pleci tarziu in iarna grea/Pe loc in ochi m-as fi facut zavor/Din lacrimile seci, obrazul inghetat/Sa nu devii fantana tuturor/O umbra lasi, o umbra ai/Si sus si jos, in Iad sau Rai/O umbra lasi, o umbra ai/Si sus si jos, in Iad sau Rai" - Tatiana Stepa, "Pe patul parasit"

Tatiana Stepa: „Fiecare iubire mi-a schimbat destinul”
S-au scris atatea despre folkista Tatiana Stepa, dar uneori cuvintele sunt sarace, iar cliseele abunda. De aceea, am vrut sa fac cu ea un interviu mai putin conventional


Posesoarea ochilor de culoarea „copacilor fara padure” din cel mai cunoscut cantec al ei si a vocii izvorate parca din adancurile marii si din trilurile pasarii maiastre a fost de acord sa-mi vorbeasca despre ea. Dar, mai intai, inca o descriere a ei, in vorbe mestesugite, cum numai omul de cultura Romulus Vulpescu poate emite: „Tatiana, sunetul in forma de suflet”...

Un cantec, mai mult decat toate cuvintele
„Cea mai frumoasa si dureroasa voce a folk-ului românesc, femeia nefericita care a infruntat greutatile vietii cu indrazneala de barbat, crescandu-si singura copilul ajuns astazi la 25 de ani, Tatiana Stepa trece - la o varsta inca tanara - prin cele mai grele zile ale vietii. O cunosc de mult pe Tatiana, o consider una dintre cele mai bune si inspirate eleve ale mele, asa cum imi e acum si o buna colega, ne-am inteles extraordinar si ne-am certat, de cateva ori, pe viata, dar ne-am impacat la momentele de cumpana care nu au lipsit. Ce dulce narcotic e puterea, ce gaza pare o fiinta trudita, lovita de toate bolile si pericolele intre rotile mari si cinice ale politicii si intereselor egoiste! Si, totusi, cand se va vorbi despre anii nostri, nu vor fi citate zgomotele de cutit pe piatra si nici de derapaj de motocicleta, in viraj periculos, ci vocea corului de ingeri care s-a ascuns definitiv in fiinta Tatianei Stepa, cantand si pentru cei buni, si pentru cei rai, si pentru cei care-i aud durerea, si pentru cei care-i sfideaza nenorocirea, spune-mi padure cu frunza rara, unde-i iubirea de asta-vara, nu stie toamna sa se indure de noi, copacii fara padure”. Asa scria despre femeia si artista Tatiana Stepa poetul Adrian Paunescu in vara anului acesta.
Dupa asemenea descriere, ce-ai mai putea afla despre Tatiana Stepa? Poate cate ceva de la inceputurile ei, ca fiinta dedicata muzicii. Cum a descoperit ca are voce? „Mai intai au descoperit parintii mei, care, in tinerete, au cantat amandoi. De fapt, asa s-au si cunoscut. In casa noastra se canta mereu. Mai tarziu am constientizat si eu ca-mi place sunetul muzicii. Si mai tarziu am inteles ca muzica ma poate bucura, ma poate intrista, ma poate alina. Pentru mine, de cele mai multe ori un cantec poate face mai mult decat toate cuvintele”. Parintii au incurajat-o. Cand pleca in turnee cu lunile, n-au mai fost atat de incantati, dar nu i-au cerut niciodata sa renunte. Uneori au fost ingrijorati ca n-are un loc sigur, ca are prea putin timp pentru familie, dar s-au bucurat pentru reusitele sale si au inteles ca asta-i place sa faca si ca in muzica isi gaseste linistea si implinirea.

„Am iubit cu patima, cu disperare”
Iubirile ei? Tatiana spune ca au fost... ca toate iubirile. Cu clipe de fericire, cu despartiri, cu suferinta, au fost minuni si dezastre, au fost lacrimi, de bucurie si de disperare. In fiecare a intrat cu speranta ca va fi ultima, cea mai mare, si ca va muri odata cu ea... „N-a fost sa fie decat ultima. Cred ca atunci cand am gasit-o a fost prea tarziu. Fiecare lucru are timpul sau. Am iubit cu patima, cu disperare, am crezut ca am sa mor de durere si, nici acum, dupa ani buni de la despartire, nu-mi revin, si acum imi plange sufletul numai cand ii aud vocea si ma revolta gandul ca altcineva imi imparte iubirea. Imi amintesc ca am scris atunci, impreuna cu Adrian Paunescu, cantecul (In noaptea despartirii dintre noi/Copacii cad pe drum din doi in doi/In ochi ma bate viscolul cainesc/Si am venit sa-ti spun ca te iubesc.”), cantec pe care nu l-am putut canta multa vreme in public. Pur si simplu ma transformam toata in lacrimi, ma coplesea durerea si nu puteam scoate niciun sunet. Pe de alta parte, a fost asa de frumos atat cat a fost, incat mi se umplu ochii si sufletul de lacrimi atunci cand imi aduc aminte si stiu ca toata viata ma voi hrani din acele zile, din acele trairi, din acea iubire”. Ai mai auzit o confesiune atat de sincera dupa o dragoste pierduta? Eu, nu...

Fiul ei, cel mai bun prieten
Cand povesteste despre fiul ei, Catalin, Tatiana se insenineaza. Isi aminteste ca, atunci cand era mic, spunea ca-l cheama Catanil. Acum ii mai zice, din cand in cand, Cope. De la copil. „Relatia cu fiul meu este exceptionala. Am avut si noi momente mai grele, atunci cand eram plecata de acasa, el era adolescent si poate ca avea mai multa nevoie de mine. Adolescenta fiind oricum o perioada dificila, relatiile noastre au fost destul de reci atunci. Cu timpul, ne-am apropiat si acum suntem, in primul rand, foarte buni prieteni. Cred ca lectia de viata cea mai importanta pe care i-am oferit-o este insasi viata mea. Indiferent ce i-as fi spus eu sa faca, daca eu as fi facut altfel n-ar fi avut niciun efect. El stie totul despre mine, despre valorile dupa care eu traiesc si stie si greselile pe care le-am facut. Nu i-am interzis niciodata nimic pentru ca n-a fost nevoie. A facut si el greselile lui, dar a invatat din ele, iar acum, cand are 25 de ani, nu cred ca as putea sa-l opresc sa faca altceva decat ceea ce vrea el. Din fericire, asa cum am mai spus, n-a fost si nu este cazul, pentru ca nu sare gardul, cum se zice”.
Drumul in viata e detetrminat de deciziile personale, dar si de intalniri cruciale. Exista-n viata momente, oameni si intamplari care-ti schimba destinul. Tatiana recunoaste ca fiecare iubire i-a schimbat destinul, pentru ca atunci cand iubesti te abandonezi cu totul celuilalt si tot ceea ce faci nu mai tine numai de tine.

Boala i-a schimbat viata in bine

Apoi a fost intalnirea cu Adrian Paunescu, care i-a schimbat definitiv viata, din foarte multe puncte de vedere. In „Cenaclul Flacara” a devenit artistul care e, a invatat tot ceea ce stie astazi. De cativa ani, lucreaza impreuna cu Ileana si Romulus Vulpescu, doua „minuni” pe care ea ii numeste „parintii mei de Bucuresti”. Crede ca a fost un om cu mult noroc in viata daca a cunoscut de aproape asemenea oameni. Apoi, paradoxal, si faptul ca s-a imbolnavit i-a schimbat viata in bine. Nu o mai afecteaza lucrurile marunte si a invatat din aceasta suferinta sa se bucure de lucrurile simple mai mult decat o facea pana acum. Cand analizele-ti ies cand bune, cand proaste si intre doua serii de citostatice mai dai un recital dupa care lumea ramane-n picioare si te-apaluda minute-n sir, parca suferinta ta nu mai e. Incearca sa faca din fiecare zi obisnuita una perfecta sau macar una speciala. Fericirea vine de unde nu te-astepti si poate dura o clipa... Ea are si norocul sa faca ceea ce ii place. Dimineata se duce la serviciu si intra in universul minunat al cartilor, al cuvintelor. Nu e zi in care sa nu afle ceva nou, nu e zi in care sa nu descopere ceva frumos. Ca sa intregeasca o zi perfecta, seara ar trebui sa se afle pe o scena si sa cante, adica sa fie in alt univers, cel al muzicii. Vorbeste zilnic cu parintii ei, cu baiatul ei, cu prietenii si, daca toate sunt bune, inseamna ca ziua n-a trecut degeaba. Suma acestor clipe inseamna fericirea.

Armonia este puterea de a nu renunta

Daca o zana buna sau pestisorul de aur i-ar putea indeplini trei dorinte (sau chiar mai multe) acestea ar fi sa fie sanatoasa si sa fie sanatosi toti cei dragi ei, sa poata canta si sa fie mai putina nefericire pe lume.
Tatiana nu crede ca exista drum drept in viata, daca traiesti cu adevarat tot ceea ce viata iti aduce in cale. Viata are si cumpene, si suferinta, si bucurie, si boala, si dezastre, si lacrimi, si nopti nedormite, si nedreptate si zile in care nu mai stii incotro s-o iei, si dezamagiri, si minuni. Ea si le-a asumat pe toate si le-a trait cu aceeasi intensitate pe toate.
Totusi, pentru un om care traieste totul la maximum, daruindu-se pe sine, ce inseamna, oare, armonia? „Armonia pentru mine este puterea de a merge mai departe si de a nu renunta. Atunci cand simt ca in balanta inclina mai mult disperarea decat speranta imi revin prin muzica, prin apropierea oamenilor care imi sunt dragi. Depinde cu cine compari disperarea ta si eu cred ca in suferinta trebuie sa te compari cu cei mai nefericiti ca tine. Intotdeauna exista nenorociri mai mari decat cea proprie”.
Trecand la lucruri mai femeiesti, incerc sa o ispitesc sa-si faca niste placeri... pamantene. Conditia e ca n-are bani (virtual) decat pentru unul dintre urmatoarele „mofturi”: o pereche de pantofi de firma, un parfum bun, o chitara performanta, un weekend intr-un loc superb. Ce alege si de ce?
„Pantofii de firma nu ma intereseaza, parfumul m-ar interesa, dar nu atat de mult incat sa renunt la o chitara performanta si as mai pune ceva si as face si un weekend. As alege ceea ce ar face bine sufletului meu, si nu picioarelor mele”.

Muzica, esenta vietii

Vorbind despre modelele din viata ei, Tatiana spune ca uneori poti invata lucruri nemaipomenite si de la oamenii de rand. Cat despre modelele ei, ca femeie, ezita... Se hotaraste totusi la toate cele care au devenit ceva prin ele insele, prin ceea ce au lasat in urma lor... Prea multe pentru a le numi.
Imi vine s-o intreb de doua notiuni pe care unii le confunda sau cred ca-s sinonime. Care-i diferenta intre umilinta si smerenie? Se gandeste un pic, apoi raspunde: „Umil poti fi si fata de seful de post, daca iti foloseste la ceva. Smerenia cred ca tine de alte zone, de alte limite. Nu-mi place umilinta si daca amutesc in fata unui apus de soare, in fata unui artist, in fata iubirii, in fata unei poezii sau in fata unei manastiri poate ca asta e smerenie”.
Ma uit la ea pe scena cum arde cu toata fiinta,,. Ma gandesc ca n-ar fi putut face o alta meserie. Sigur, toti avem oarece fobii pe care nu le-am putea sublima in profesii, orice-ar fi. Tatiana admite ca n-ar putea face nicio meserie in care trebuie sa te umilesti sau in care esti umilit. N-ar putea face o meserie care sa nu se lege, intr-un fel sau in altul, de partea umana a vietii. N-ar putea fi matematician, fizician, chimist, medic, ospatar si cred ca mai sunt destul de multe.
Muzica... iata esenta vietii ei. Nu-i atat de orgolioasa sa spuna ca s-ar asculta pe ea insasi la nesfarsit. Asculta si ar asculta la nesfarsit muzica buna, indiferent din ce zona este ea. Ii iubeste pe Chopin, pe Beethoven, pe Mozart, pe Verdi, pe Maria Tanase, pe Sting, pe Edith Piaf, o innebuneste folclorul maramuresean, ii plac aproape toti colegii ei folkisti, inca ii mai place ABBA...

Viata merita traita

Cu aceasta ocazie, imi vine-n minte meloterapia. Si nu ma pot abtine sa n-o intreb daca a apelat vreodata la terapii complementare (bioenergie, acupunctura etc.). Zice ca da, mai ales la diete, si rezultatele au fost exceptionale. Considera ca trebuie sa crezi in terapiile complementare ca sa ai rezultate, pentru ca altfel e degeaba. Asa cum trebuie sa crezi in fiecare lucru pe care-l faci daca vrei sa-ti iasa si daca vrei sa dureze.
Oare cand i-ar fi placut sa traiasca, mai mult si mai mult, acestei fiinte diafane, cu picioarele bine-nfipte in pamant? Surpriza: i-ar fi placut sa traiasca in epoca valsului, a rochiilor lungi si vaporoase, a scrisorilor scrise de mana, a iubirilor din priviri. Iar daca va mai avea o viata, i-ar placea sa fie in epoca... teleportarii! A avut cumva experiente ciudate sau senzatii de deja-vu? Da, de foarte multe ori si recunoaste ca nu si le-a putut explica.
O rog, spre sfarsitul convorbirii, sa-mi spuna, in cuvinte putine, ce a insemnat pentru ea „Cenaculul Flacara”? „A fost scoala cea mai importanta pe care am absolvit-o. Si cea mai completa. S-a terminat ca orice lucru care e prea frumos ca sa dureze. Uneori, ca intr-o mare iubire, e mai bine sa se termine inainte de a se transforma in ceva mai putin frumos. A fost greu si inca mai este. Dar viata continua si nimic nu poate schimba si nici nu poate anula ceea ce am trait si am simtit atunci”.
Ce ar face-o pe aceasta femeie minunata, daca n-ar avea parinti (pe pamant, nu in gand...) si copil, sa mearga inainte? „Muzica. Si oamenii. Si poezia. Si iarba. Si florile. Si toamna. Si Craciunul. Si Marea. Tot ceea ce tine de viata. Nu numai ca trebuie, dar merita traita”.
Articol scris de Corina Oancea
Festivalul Concurs folk "Ziua de maine" 13-15 noiembrie 2009- Moment in memoriam Tatiana Stepa

In Memoriam Tatiana Stepa - Va las cantecele mele-5. März 2010

Tatiana Stepa - Cântec pentru prieteni


Vezi mai multe video din Muzica
Vasile Leva, Tatiana Stepa, Magda Puscas 2007

Vezi mai multe video din Muzica
1. Si totusi vine toamna 2. Pietre 3. Spune-mi ceva 4. Copaci fara padure Folk you 2006

Vezi mai multe video din Muzica
Cojoacele n-au coborat din poduri
Iubirile n-au coborat din vis
Se coc gutui in foarte multe moduri
A le musca e inca interzis.

In clai de fan miroase a foc de floare
Cerboaicele nu cauta mascul
In aburii de vifor cerul moare
Mai este pana la nunta timp destul.

Si totusi vine toamna,si totusi vine toamna
Si tu o stii si o ingani
Si totusi vine toamna, si totusi vine toamna
Si vai: suntem batrani.


Pietre
pietre-n cale, mereu pietre
nimeni-n beznă nu mă-ndreaptă
pân' la tine nici o piatră
nu mai vrea sa-mi fie treaptă

pietre sunt şi iarăşi pietre
pe poteca mea de dor
greu se lasă, greu se lasă
dumnezeul pietrelor ...

lung e drumul, lung ceasul
rogu-mă, mă rog întruna
noaptea să m-ajute luna
pân' la tine sa ajung ...

Spune-mi ceva
In noaptea despartirii dintre noi
Copacii cad pe drum din doi in doi
In ochi ma bate viscolul cainesc
Si am venit sa-ti spun ca te iubesc
Probabil drumul meu va duce-n iad
Ma-mpiedic de o lacrima si cad
Si iara dorm si iar mi-e dat un vis
Ca biata cifra doi s-a sinucis

R: Dac-am sa te pierd
Da-mi macar un semn
Fie si-un blestem
Din partea ta
Totusi nu stiu cum
Pentru-atata drum
Ce-a-nceput acum
Spune-mi ceva
Tatiana Stepa - Pe patul parasit

Vezi mai multe video din Muzica
Tatiana SteparnPreluat de la Folk 4me

Vezi mai multe video din Muzica
TATIANA STEPA- REFRENE

Vezi mai multe video din Muzica
TATIANA STEPA-LA O CANA DE VIN


Vezi mai multe video din Muzica


"Din toate orasele tarii, as alege Clujul!"

De peste 25 de ani Tatiana Stepa cînta folk, o specie "underground" si înainte si dupa 1990. Nu s-a simtit tentata sa se reprofileze pe alte genuri, mai cautate. Sfertul de veac a însemnat si muzica facuta dupa placul inimii, dar si necazuri de toate felurile imaginabile. Dupa interdictia din 1985 a "Cenaclului Flacara" si a ei ca artista, a lucrat vreme de 11 ani în mina Lupeni, apoi, ca tehnoredactor de carte, la Bucuresti. Se considera ardeleanca: "tatal meu este din Moldova, mama din Oltenia, s-au cunoscut în Ardeal, unde m-am nascut eu. Atunci ce sa zic ca sînt?" spune Tatiana Stepa.

De ce un concert aniversar la Cluj?
Tatiana Stepa: Pentru ca daca ar fi sa aleg dintre toate orasele din tara, as alege Clujul. Sînt altfel de oameni, alte criterii de valori. E Ardeal. Aici n-am vazut pe nici un stîlp afise de manele, pe cînd la Bucuresti sînt lipite la fiecare 10 centimetri. Nu e vorba atît de oras, ca sa nu folosesc si eu formula "Hai Clujul, mînutele sus!" ci de clujeni, de oameni. Oamenii de aici sînt altceva, oamenii din Ardeal în general. Cum se spune, alta faina se macina aici.

FABRICI SI UZINE

Cum se ajunge în muzica folk din Valea Jiului?
Am învatat primii opt ani de scoala generala vioara si pianul. Oricît ar parea de incredibil, în Valea Jiului se faceau lectii foarte serioase de vioara, pian, balet si alte arte. Cînd am terminat scoala generala, mi-am dat seama ca nu voi fi o foarte mare violonista sau pianista. Am facut liceul de arhitectura în Bucuresti si acolo am cunoscut muzica folk. Era singura alternativa la muzica usoara foarte proasta care se difuza pe atunci. Auzeam numai cîntece despre fabrici si uzine. Sau asa zise cîntece de dragoste unde cîntaretul arata spre cer cînd cînta despre cer, sau înfigea degetul în pamînt daca vorbea despre pamînt. Aveai o revelatie auzind "Ulciorul" de Omar Khayam, sau "Ultima scrisoare" a lui Beniuc. Asa am învatat sa facem deosebirea între acestea si tîmpenii în care "brînza" rimeaza cu "nasture" ca amîndoua contin litera "r". Ca la orice "microb" vrei sa stii mai mult. Auzeam o poezie de Esenin si ne trezeam ca voiam sa stim ce e cu Esenin asta, ce a mai scris. Asa era generatia noastra.

NUMAI CU FLORI DE IRIS

Ce înseamna momentul 1982?
Atunci am debutat în Cenaclul Flacara. La un spectacol pe stadionul din Fagaras. Nu era greu de intrat, ci de ramas, pentru ca turneele erau riguroase, concurenta mare. Admiterea se facea cam asa: se mergea în spatele scenei, unde doi, trei membri mai vechi ascultau candidatul. La mine au fost Seicaru, Ducu Bertzi si Costica Dragomir. Era ceva sa fii în Clenaclu, sa auzi în 1982 versuri de Grigore Vieru, sa-i vezi pe Ioan Alexandru sau Nichita Stanescu recitînd. Într-o vreme cînd singura formatie "rock" pe care o vedeai la televizor era Savoy, în "Flacara" cîntau Iris, imediat dupa ce fusesera interzisi pe restul scenelor, Holograf, în prima formula, cu Gabi Cotabita solist, Pro Muzica de la Timisoara, Metropol de la Oradea.

Cum ati trait declinul Cenaclului?
Destul de greu. Nu atît momentul 1985, cînd a fost interzis, odata cu cea mai mare parte a membrilor sai, între care si eu. Credeam pe atunci ca e o situatie temporara, pentru ca mai fusesera si alte trupe sau artisti interzisi, si se revenise asupra deviziei. Mult mai greu a fost momentul 1990. S-a schimbat totul. Pe drept, folkul a intrat într-un con de umbra, pentru ca erau multe alternative. Pe nedrept l-au scos cu totul din circuitul artistic. Ani de zile calitatea de folkist echivala cu carnetul de bolnav mintal. Aproape toata media a adoptat aceasta pozitie. Bucurestiul si Ardealul au mai încercat sa tina steagul sus în acei ani grei. În ultima vreme lucrurile s-au mai limpezit. Avem si noi locul nostru pe taraba, alaturi de celelalte genuri. Daca se cînta si dupa 30 de ani cîntece din Cenaclu, înseamna ca acolo n-am mintit, n-am tras chiulul. Întrebi pe cineva de vreun hit al trupei Genius si nu-ti raspunde nimeni. "Ruga pentru parinti" si alte piese se cînta si azi, fara sa fie difuzate, fara publicitate, ba chiar cu publicitate negativa.

De unde vin cîntecele dumneavoastra?
Cîntecele sînt scrise dupa întîmplari traite de mine sau de oameni din jurul meu, dupa povesti de iubire sfîrsite prost, dupa ce am vazut oameni nenorociti, fapte reale pe care le-am trecut în cîntec. Daca spectatorii au simtit ce am simtit eu scriindu-le, înseamna ca am primit înapoi extraordinar de mult. Altfel n-as putea. Daca nu realizezi legatura cu publicul, mai bine mergi în discoteca sa te buricaresti. Dupa cîte un spectacol sînt stoarsa ca o lamîie dar si plina de o energie extraordinara, venita din public.

Dupa 25 de ani, cu bune, cu rele, care e calitatea umana pe care o apreciati cel mai mult la un om?
Sa fie om.

A făcut Liceul de Arhitectură din Bucureşti, a stat în cămin - primul loc în care a auzit muzica folk. A fost momentul în care s-a îndrăgostit pe viaţă de acest fel de muzică "în care vii în faţa publicului cu un text, o voce şi o chitară şi trebuie să intri în sufletul omului"... Tatiana Stepa şi-a sărbătorit ieri ziua de naştere. Îi urăm "La mulţi ani!".
de Ramona Vintila
22/04/2009
"Am încercat să-mi fac părinţii mândri de mine şi să le împlinesc visele; cele pe care le-am putut împlini. Şi am încercat, mai ales în ultimii ani, în care le-a fost greu şi-au pătimit, să le fac suferinţa mai uşoară şi să simtă cât de mult îi iubesc.

O dată cu moartea lor, am murit şi eu puţin. Pentru că, dacă ei mi-au dat viaţă, prin plecarea lor mi-au şi luat o parte din ea. Pe lângă faptul că mi-au dat viaţă, dragoste, înţelegere şi ajutor, tot de la ei moştenesc şi patima pentru cântec şi mirajul scenei. Pentru că ei aşa s-au cunoscut: cântând romanţe, cântecele durerii.

Am cântat prima dată pe o scenă când eram la grădiniţă. Probabil că am avut emoţii, pentru că la jumătatea cântecului am uitat textul. Apoi, părinţii mei m-au dat la balet, la vioară şi la pian. Am făcut vioară opt ani, ca instrument principal. Mi-ar fi plăcut mai mult pianul, dar nu aveam bani nici de pianină. Am plecat câţiva ani din Valea Jiului, ca să-mi găsesc un drum, dar, paradoxal, acelaşi drum m-a adus înapoi...

Tatăl meu a fost miner, fraţii mei au fost mineri. Eu însămi am lucrat ani la rând la Mina Lupeni. N-am întâlnit în toată viaţa mea de până acum, şi am întâlnit multă lume, oameni mai frumoşi la suflet ca minerii. Sensibili, nefericiţi, cu nenorocul deasupra lor şi cu fatalitatea în destin. Pentru mine, şi ridurile pe care le scrie cărbunele pe chipurile minerilor sunt frumoase.

În septembrie 1982, pe stadionul din Făgăraş, în faţa a 30.000 de spectatori, am debutat în Cenaclul Flacăra cu un cântec numit «Şi-am să-mi fac o doină». Am debutat simplu, cum făceau cei mai mulţi, dar am rămas greu, cum rămâneau puţini. Până la desfiinţarea lui, în 1985, am avut, cred, în jur de 1.000 de spectacole, care nu se compară cu nimic din ceea ce am trăit şi am văzut ulterior.

A fost un miracol pentru mine şi poate momentul în care mi s-a pecetluit destinul. Cred că preţ de câteva luni nu mi-am revenit din uluire. Acolo am devenit, în cea mai mare măsură, cea care sunt astăzi. Acolo am învăţat istorie (Putna, Ţebea, Alba-Iulia, Rămeţi), am învăţat geografie (nu există oraş sau comună prin care să nu fi trecut), am învăţat poezie (de la poezia de dragoste a lui Mihai Beniuc până la poezia lui Zaharia Stancu, Rilke, Esenin, Vulpescu, Lorca, Constanţa Buzea, Omar Khayaam), am învăţat ce înseamnă scena şi dragostea pentru public, dar şi dragostea publicului, dar mai ales am învăţat să văd perlele în noroi."

(fragmente preluate din Ediţia de Colecţie dedicată Tatianei Stepa)
Sursa:
http://www.jurnalul.ro/
Partaj - Creion.FLV (multumesc xaliba)

TATIANA STEPA -GALBENA GUTUIE - Lehliu Gara.FLV

TATIANA STEPA - PE PATUL PARASIT

Tatiana Stepa - Femeia de lut

Dan Vana - prezentare Tatiana Stepa 2007-4

Gigi Smadoi - Luati-mi tot-21.04.2010 - Festivalul National Tatiana Stepa, Ploiesti

Gigi Smadoi - Dorinta (sau Te vreau un cantec)21.04.2010 - Festivalul National Tatiana Stepa, Ploiesti

Gigi Smadoi - Daca as putea-21.04.2010 - Festivalul National Tatiana Stepa, Ploiesti

Mihai Napu-Suntem pe mina unor nebuni-Festivalul"Tatiana Stepa, Ploiesti, 21.04.2010,Andrei Paunescu,Mihai Napu si Ione Tanase

Maria Gheorghiu - Aripi de drum-21.04.2010 - Festivalul National Tatiana Stepa, Ploiesti (clape - Radu Gratianu)

Maria Gheorghiu - Floare de vartej-21.04.2010 - Festivalul National Tatiana Stepa, Ploiesti (clape - Radu Gratianu)


Maria Gheorghiu - Pana la stele- 21.04.2010 - Festivalul National Tatiana Stepa, Ploiesti (clape - Radu Gratianu)