Astăzi e ziua ta: Delia Budeanu

Numele său nu are nevoie de nici un fel de prezentare. Pur şi simplu... Delia Budeanu. Astăzi mai adaugă un an în buchetul vieţii. Îi urăm "La mulţi ani!".

"Pentru prima dată în viaţă, de ziua mea, nu voi fi în ţară. Sunt invitată la Versailles, la Gala Cercului Montherlant. Doina Levintza îmi face o rochie frumoasă şi detaliile ţinutei îmi iau timp, nu glumă. Pregătirile pentru o asemenea seară sunt tot atât de palpitante ca evenimentul propriu-zis. De fapt, pentru mine, Gala a început din ziua în care am decis să particip. Acelaşi mecanism îl am când mă hotărăsc să plec într-o vacanţă.

Ea începe în clipa aceea. Filmul meu imaginar depăşeşte uneori realitatea. De data aceasta sigur nu va fi aşa. Un bal la Versailles nu e exact imaginarul meu cu toate filmele pe care le-am văzut...
Privind cariera mea în două sisteme politice constat că are o coerenţă perfectă în devotamentul şi responsabilitatea faţă de public. Împlinirile profesionale vin de la sine când eşti onest în profesie. Nu se poate rezista în afara dedicării totale. Regimul de viaţă include, în cazul meu, rigorile profesiei. Ore de somn, ore de sport, documentare, îngrijire.

Întoarcerea mea la Televiziune după cei zece ani de doliu e una dintre marile reuşite ale mele. Am învins cea mai mare cădere în viaţă - pierderea partenerului de viaţă. În clipa aceea cazi, te rostogoleşti în vid. Să revii intact de acolo e stupefiant chiar pentru mine!! Uluitor este că publicul emisiunii «Oamenii timpului nostru» pe care o realizez la Antena 2 a legat momentul dispariţiei mele de pe ecran cu momentul întoarcerii. Sincopa odată depăşită, azi mă pot bucura de normalitatea acestei benefice relaţii.

Publicarea cărţii mele, LIVE, în 2008 la Editura Vremea a însemnat enorm în evoluţia mea. Trebuia să mă explic după 20 de ani de tăcere impusă. În plan personal, căsătoria cu Radu Budeanu a însemnat 19 ani de armonie şi echilibru. Naşterea fiului nostru, Radu Ioan, e o binecuvântare pentru mine. Zilnică.

Cariera de televiziune de la debut până azi şi întâlnirea cu soţul meu, Radu Budeanu, sunt marile mele împliniri. Despre dezamăgiri prefer să... tac. Sunt atât de multe, încât risc să depăşesc spaţiul alocat acestui interviu. Totuşi cea mai cruntă esta ţara în care trăiesc. Oamenii ei. În anii '90 participam la mitingurile în care se cerea primenirea climatului social politic cu măsuri naturale de îndepărtare de la conducerea ţării a nomenclaturii de partid comunist.

Regret implicarea de atunci. M-am îmbolnăvit grav în 1993 şi m-am vindecat printr-un miracol. Mi-am făcut datoria civică cu prisosinţă. Cândva, totul va ieşi la lumină. Încă e prea aproape momentul 1990. Încă sunt interese care înăbuşă revelarea adevărului. Criza actuală aruncă la rându-i o ceaţă densă peste trecutul recent, unde dorm cauzele căderii generalizate pe care o trăim. Criza mondială e un alibi pentru criza noastră.

Dacă aştept ceva miraculos e o Românie demnă. Aştept ziua în care un român să fie tratat în afara ţării cu respect. Mi-au plăcut întotdeauna himerele. Asta e cea mai mare, nu?

Privind în urmă, văd mai multe încercări decât pasaje fericite, dar acestea din urmă au fost atât de strălucite, încât bilanţul e optimist. Privind înainte, văd emisiunile mele cucerind un public tot mai larg, văd cărţile care aşteaptă să le scriu şi mă întreb cum să le împac, de vreme ce tot timpul prezent îl consacru realizării emisiunii de la Antena 2. Vârsta mea biologică este 47 ani. Un aparat inteligent mi-a dat această informaţie care nu m-a mirat. Mă simt chiar de 42 uneori... sau mai puţin după cei 6 km pe care-i parcurg dimineţile în parc.

Cele mai frumoase amintiri se leagă de copilăria în care mama şi bunica erau în jurul meu cu dragostea lor şi mâinile lor dragi, de întâlnirea cu Radu Budeanu, soţul meu şi tatăl băiatului nostru, Radu, şi de trandafirii roşii pe care mi-i dăruieşte fiul meu de ziua mea, an de an."