Duminică, 9 mai la Casa de Cultură a Studenţilor din Bucureşti va avea loc un spectacol dedicat Mihaelei Runceanu care pe data de 4 mai ar fi împlinit 55 de ani şi celor 20 de ani de la înfiinţarea Asociaţiei Fan-Club Mihaela Runceanu. Gabriel Cotabiţă, George Nicolescu, Carmen Trandafir, Maria Radu, Silvia Dumitrescu, Marina Florea, Andreea şi Xenti Runceanu, Miki, Viorela Filip şi elevii săi, Cristina Manoliu, Alexandru Tudor, soprana Madeleine Pascu, Cătălin Magdalinis, Aurel Toma, Marian Stere sunt artiştii care vor cânta duminică pentru Mihaela Runceanu. La spectacol au fost invitaţi să vorbească despre regretata interpretă Titus Andrei şi Dana Dorian. Spectacolul este organziat de Asociaţia Fanclub Mihaela Runceanu, Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului şi Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret.
Echipa Top Românesc, 5 mai 2010
Sursa:
http://slagartop.wordpress.com/


Despre Mihaela Runceanu anul trecut când s-au împlinit 20 de ani de la trecerea în nefiinţă s-a tot vorbit chiar dacă mai mult dintr-o latură pe care fanii ei nu o doresc. Cei care îi ascultă cântecele cu emoţie, elevii ei şi cei care i-au fost prieteni vor ca despre Mihaela Runceanu să se vorbească aşa cum era Ea ca Artist şi nu punându-se în evidenţă evenimentul tragic care a smuls-o cu atâta cruzime dintre noi. Într-o zi atât de specială când Mihaela ar fi împlinit 55 de ani aş vrea să ne reamintim de ea citind despre ea de la cei care au cunoscut-o. Sunt declaraţii pe care le-am primit cu ceva timp în urmă şi care sper să rămână peste timp ca amprente ale existenţei ei..
“Chiar eu am prezentat-o în ultimul ei spectacol..”
Titus Andrei: “Dovada faptului că înseamnă foarte mult este faptul că se vorbeşte în continuare despre ea, dar din nefericire festivalul de la Buzău nu mai e şi aş fi vrut să încep să vorbesc despre ea cu această nerealizare a ultimilor ani, nerealizare din partea celor din Buzău care ar fi trebuit să se ocupe să continue festivalul şi nu să-l întrerupă. Acest festival purtând numele Mihaelei Runceanu trebuia să fie mulţi, mulţi ani…
Pentru multe generaţii repertoriul Mihaelei Runceanu rămâne unul de referinţă şi unul al unei mai vedete. Multă lume încă ne scrie, ne întreabă..
A fost pasiunea ei de a forma tineri după ce a de-a cânta şi ar fi fost păcat ca Divinitatea să n-o trimită undeva în lumea cântecului să servească Arta. A avut această pasiune pentru copii care au devenit solisti mari formaţi de ea. Mi-aduc aminte că eu am prezentat-o în ultimul ei spectacol într-o zi de luni aici la Sala Radio şi marţi dimineaţă s-a întâmplat tragedia. Şi chiar pot să spun că m-am aflat acolo. Eram cu Marcel Dragomir, era 8 dimineaţa şi ne pregăteam să venim la radio, dar Marcel n-a avut tăria, am fost doar eu şi când am ajuns acolo nu mai era, fusese luată. Era familia şi am văzut primele reacţii în durere ale familiei, apoi tot ce s-a întâmplat. Dar eu am prezentat-o în ultimul ei spectacol şi asta n-am să uit niciodată. A primit imense buchete de flori ca nişte flori ale recunoştinţei. Cine putea şti! Mi-a cerut atunci chiar şi o maşină să o ducă acasă, iar şoferul mi-a povestit de o vizită foarte importantă pe care o aştepta şi era aşa importantă că n-a mai fost în viaţă…”
“Important a fost modul în care lucram cu Mihaela…”
Ionel Tudor: “Prin anul ’80 am terminat Cosnervatorul la secţia pian şi am fost trimis la Focşani la o şcoală de muzică, aşa era pe atunci dar am venit în Bucureşti, am cunoscut-o pe Mihaela Runceanu şi împreună am format o clasă, o clasă care timp de 10 ani a dat tot ce e mai bun în muzica românească. Mihaela Runceanu era un profesor foarte dur, foarte exigent. Ştia ce înseamnă o vocaliză, un ambitus, iar eu de la pian cântam cu ei şi simţeam în acele 2-3 minute cât dura cântecul, dacă omul acela mă convinge sau nu. În felul acesta împreună am descoperit foarte multe voci ale momentului: Silvia Dumitrescu, Marina Florea, grupul Forte din care făcea parte Nicola, Carmen Trandafir, Manuela Fedorca, Adrian Enache, etc. Important era modul în care eu lcuram cu Mihaela; aveam audiţii trimestriale în care chemam toţi compozitorii foarte actuali, era ca o şcoală de vedete, de formare de vedete. Veneau compozitorii, îşi alegeau cele mai bune voci, cele mai bune personalităţi, le dădeau piese şi apoi noi cu relaţiile pe care le aveam îi duceam pe copii la radio, televiziune… Mihaela Runceanu reprezintă un nume, o personalitate a muzicii uşoare româneşti despre care se va vorbi şi peste 2o-30 ani. Este model şi astăzi dar pentru cei care doresc s-o recunoască pentru că ce se întâmplă azi în muzica românească e foarte trecător. Azi sunt vedete şi peste două luni nu-i mai recunoaşte nimeni…”
“Mi-a fost nu numai profesoară ci şi prietenă…”
Adrian Enache: ” Mihaela Runceanu a fost pentru mine nu numai un profesor ci un om minunat care mi-a marcat viaţa artistică ce a urmat alături şi de Ionel Tudor. Auzisem de celebra Şcoală Populară de Artă şi de mai celebra clasă condusă de Mihaela Runceanu-Ionel Tudor care scotea vedete pe bandă aproape şi la un festival de Paşti, aşa cum se organiza pe atunci, la Galaţi, eu cântam cu trupa mea iar Mihaela Runceanu venise într-un recital. M-a urmărit, i-a plăcut şi mi-a zis: “Măi băieţaş, nu vrei tu să apari la televizor, să nu mai împarţi banii cu nimeni, să devii un rege?!” pentru că aşa erau vremurile atunci cu trupele, nu prea apăreai la televizor, banii erau puţini. Am ascultat-o şi bine am făcut că am venit la Bucureşti. Mi-a fost mai mult decât o profesoară, mi-a fost un prieten adevărat şi mare încredere a avut în talentul pe care îl am de la Dumnezeu, de la părinţi…Şi aşa cu pregătirile pe care le-am făcut alături de ea, am ajuns în ’89 la Festivalul de la Mamaia ca din cei 300 de înscrişi să fiu printre cei 10 finalişti. Dar pentru că nu mi-am uitat metehnele de rocker, nu mai conta cum am cântat pentru că m-am mişcat prea mult occidental pentru stilul optuz practicat de oamenii acelor vremuri care erau la conducere, am fost descalificat. După ce m-am lansat, Dumnezeu aşa a vrut, ca prima ediţie a Festivalului Mihaela Runceanu de la Buzău să fie prezentată de mine. Am avut ocazia să-i cunosc pe părinţii Mihaelei şi nu pot spune ce clipe de emoţie am avut. Voi purta mereu o mare recunoştinţă marii artiste Mihaela Runceanu…Profesionalismul şi calitatea piesleor interpretate de Mihaela îţi dă linia pe care trebuie s-o urmeze orice tânăr din viaţa muzicală din România. …”
“Puteam vorbi cu ea mai multe decât cu propria mamă…”
Carmen Trandafir: “Am urmat la Şcoala Populară de Artă un an de zile, atât am apucat, dar a fost extrem de important acel an şi omul Mihaela Runeanu pentru că a fost prima persoană care a mi-a dat încredere în mine după mama mea pe care însă o credeam subiectivă. Mihaela Runceanu a avut încredere în mine, a văzut în mine o speranţă. Eram foarte mică, aveam doar 14 ani şi a impresionat-o foarte mult curajul meu şi ambiţia mea. De atunci m-a luat sub aripa dumneai având parte de o pregătire excepţională şi dură dar rezultatele se vedeau. A fost un timp scurt dar de ajuns pentru mine… Durerea pe care ne-a lăsat-o prin dispariţia ei n-o pot descrie în cuvinte. A fost îngrozitor. Eram una din elevele ei favorite şi am simţit-o prietenă şi mama cu care puteam vorbi chiar mai mult decât cu propria mamă. Mi-amintesc de orele din afara clasei; făceam jogging, alergam pentru rezistenţă. Îşi dădea silinţa şi timpul liber pe care-l avea tot cu noi îl petrecea…Mihaela Runceanu a fost începutul carierei mele”
“Voce ca a ei nu cred că va mai exista…”
Ovidiu Komornyik: “Mihaela Runceanu înseamnă şi azi ce a însemnat atunci: o artistă desăvârşită, o artistă mare de valoare a României care din păcate a avut un destin tragic. Muzica ei e încă valabilă şi aşa va rămâne peste ani. Voce ca a ei, plină de căldură şi candoare, nu cred că va mai exista. Nu cred că se va mai naşte o altă Mihaela Runceanu. Era unică şi va rămâne UNICĂ!”
“Avea o intuiţie şi un fler profesional care nu cred că se vor mai întâlni…”
Marina Florea: “Mihaela Runceanu a însemnat omul care a intuit în mine calităţile vocale şi muzicale. Mi-a fost un profesor extraordinar şi o prietenă, un om pe care oricine şi-ar dori să-l întâlnească în viaţă. Mihaela Runceanu a fost primul om care m-a descoperit pe o scenă unde eu apăream la un concurs de amatori şi nici nu mă gândeam că voi păşi în această meserie, doar cochetam cu muzica uşoară. E a fost omul care a tras de mine, care m-a impulsionat şi mi-a demonstrat că pot să fac ceva în meseria asta prin muncă, dăruire şi iubire de semeni. Mihaela era un om sufletist. Se apropia de sufletul fiecărui elev, încerca să-l înţeleagă. Avea o intuiţie şi un fler profesional care nu cred că se vor mai întâlni…Când mi-e greu profesional şi acum îmi sună în urechi multe din sfaturile ei şi-mi dau seama că viaţa este o luptă…”
“Era fericită atunci când în jurul ei oamenii erau fericiţi…”
Silvia Dumitrescu: “Mihaela Runceanu n-a fost o simplă profesoară. Mi-a fost şi prietenă şi mamă pentru că ea îşi iubea elevii ca pe copiii ei. Noi toţi ţineam la Mihaela Runceanu care a fost un exemplu de artist, de profesor, de om…A fost şocată plăcut de felul cum eram eu îmbrăcată având stilul acela mai nonconformist şi i-a plăcut mult asta. Primul lucru care m-a întrebat a fost ce zodie sunt, ea fiind atrasă de energiile dintre oameni, de astre, de zodii. Şi când i-am zis că sunt balanţă s-a bucurat pentru că ştia că balanţa are foarte multe legături cu Arta. Am devenit foarte bune prietene pentru că de foarte multe ori leciile de muzică deveneau adevărate lecţii de viaţă. Ne învăţa cum să dăm mâna cu cineva, cum să privim în ochi pe cineva când vorbim, să avem încredere în noi, să ne punem în valoare calităţile, să mergem pe stradă cu o ţinută demnă. O interesa nu numai aspectul muzical ci şi comportamentul pe care trebuia să-l aibă un artist. Era fericită atunci când cei din jurul ei oamenii erau fericiţi. Era altruistă şi foarte generoasă…”
Autor: Ioana Matfeev, 4 mai 2010
Sursa:http//slagartop.wordpress.com/
Mihaela Runceanu - De-ar fi să vii (Live Melodii'86)
Mihaela Runceanu-Colaj
Asculta mai multe audio diverse



.jpg)




















Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu