.jpg)
ARMINDENI-FELICIA FELDIOREAN
În orice colţ de lume aş fi fost
Cu prieteni mulţi,dar mai ales cu nimeni
Eu m-am întors mereu cu-acelaşi rost
Să fiu acasă-n ziua de armindeni.
Când eram tânără,cât aşteptam
Şi cum spuneam la toţi şi pretutindeni
Că vor veni spre seară,cum doream
Băieţii c-o pereche de armindeni.
Şi când la poartă îi lăsau grăbiţi
Şi alergau spre alte porţi şi sate,
Ieşeam mereu cu ochii fericiţi
Şi miroseam pădurea-adusă-n rate.
Cu fiecare an ce se scurgea
Ca într-un joc ce n-are nici un nume
Pădurea,ca şi mine,se-ntrista,
Căci toţi armindenii plecau în lume.
Atât de mult mi-aş mai dori şi-acum
Să-mi umplu nările de primăvară,
Să-mi iasă toţi armindenii în drum
Şi să ne-aducă-acasă dinspre gară.
16/17 IUNIE 1992 – ARINI
Sarbatoarea Armindenului la Feldioara
Armindenul este o sarbatoare a inceputului de vara, cand feciorii impodobesc portile fetelor de maritat cu crengi verzi aduse din padure. Creanga verde este un insemn al fertilitatii si e pastrata la poarta pana in momentul secerisului. Cu aceasta ocazie, este organizata o parada a portului popular si un spectacol folcloric, sustinut de artisti populari din judetul Brasov si de fanfara Caminului Cultural Feldioara. Dimineata oamenii se spala cu roua (pentru sanatate). Traditia spune ca acum se pun ramuri verzi la porti, pentru noroc si belsug; la casele cu fete de maritat se pun puieti de mesteceni in fata portii. Armindenul simbolizeaza vechiul zeu al vegetatiei care proteja recoltele si animalele. Se spune ca in ajunul acestei zile, pentru ca viforul si grindina sa nu se abata asupra satului, femeile nu lucreaza nici in casa, nici pe camp. Armindenul se pune la casele oamenilor harnici si ale fetelor de maritat. Creanga verde o aseaza feciorii noaptea, fara sa fie vazuti. Cei la casa carora s-a pus Arminden trebuie sa ii caute pe feciorii care l-au pus si sa le dea de baut. Rolul Armindenului este apotropaic (superstitia apararii impotriva duhurilor rele), dar ne aminteste si de prigonirea lui Iisus, crezandu-se ca atunci cand Irod omora copiii, a pus cate o ramura verde la poarta de unde ar fi inceput macelul in ziua urmatoare. Insa, a doua zi, au aparut ramuri verzi la toate casele, iar Irod n-a mai stiut unde sa-l caute pe Iisus. In ziua de Armindeni, tinerii, dupa ce au impodobit portile fetelor cu mesteceni organizeaza petreceri cu lautari la padure, la care se frige miel, se bea pelin sau vin rosu, pentru schimbarea sangelui si apararea de boli.
Doamne mai vreau Rusalii
Tradiţie reînviată după 15 ani la Cristian: Balul Mestecenilor
Mai mulţi tineri din Cristian au reuşit să readucă la lumină o tradiţie „adormită” în urmă cu 15 ani. Zeci de locuitori s-au adunat sâmbătă noapte, la Căminul Cultural din comună, pentru a fi părtaşi la Balul Mestecenilor. Tinerii din Cristian au aflat de la bătrâni ce înseamnă acest obicei şi l-au pus în practică imediat cum acest lucru a fost posibil. Băieţii din comună, îmbrăcaţi în costume populare, au format grupul Zoritorilor. Aceştia s-au dus cu o zi înainte de bal pe la casele fetelor nemăritate, le-au agăţat la poartă câte o creangă de mesteacăn, fiind astfel oficial invitate la bal. Aici fetele au fost prezentate întregii comunităţi şi cea mai frumoasă dintre ele a fost aleasă Prinţesa Balului. Conform tradiţiei, fetele au la dispoziţie un an, până la următorul bal, pentru a-şi găsi un soţ. Obiceiul readus la lumină a fost organizat în mare parte de tinerii din comună cu sprijinul primăriei. Aceştia au promis că vor încerca să organizeze Balul Mestecenilor în fiecare an. Petrecerea de la Cristian s-a încheiat abia în zorii zilei.
Autor: Andrei CONSTANTIN
SURSA:
ZIARUL BUNA ZIUA BRASOV
Rusaliile, o sarbatoare complexa
Rusaliile, praznuite de crestini duminica, 15 iunie, sunt o sarbatoare importanta si foarte complexa. Sarbatoarea dureaza trei zile, iar prima dintre ele coincide cu sarbatoarea religioasa numita Pogorarea Duhului Sfant. In calendarul ortodox, de la aceasta zi, care poarta si numele de Duminica Mare, se numara celelalte duminici. A doua zi de Rusalii coincide cu sarbatorirea Sfintei Treimi si cu Martea Rusaliilor, sarbatoarea se incheie. In sate, oamenii aduc de la biserica frunze de nuc. Daca nucii lipsesc, oamenii folosesc frunze de tei, la care se recurge peste vara pentru a preintampina grindina. Sunt locuri in care femeile spala de Rusalii picioarele trecatorilor. Se asaza la raspantii cu sapun, stergare si vase mari cu apa in care pun frunze de nuc.
De Rusalii este ultimul moment cand femeile mai pot sa faca Pasca, asa cum de Inaltare este ultima oara cand mai pot vopsi oua rosii.
Tot la aceasta sarbatoare are loc sfintirea hotarelor, holdele sunt stropite cu agheasma iar fetele impletesc din flori si spice de grau cununi, care sunt pastrate in biserica, la icoane. Bineinteles, nimeni nu lucreaza si, desi sarbatoarea surprinde satul intr-o perioada in care sunt multe de facut, oamenii se odihnesc pentru ca primejdia este prea mare. Daca ar incalca legea, ar fi pedepsiti de zane, care sunt rele si neiertatoare.
Sambata Rusaliilor sau Sambata Mosilor
Caracterul funerar al sarbatorii Rusaliilor, manifestat in intreg complexul de festivitati (Todorusalele, Ispasul, Lunea Ratacita) este sustinut de Sambata Mosilor. Oamenii continua sa se fereasca de duhurile necurate prin impodobirea locuintelor cu leustean, tei, usturoi s.a. precum si prin imbunarea acestora si a mortilor cu ofrandele specifice. Pentru a grabi plecarea de pe pamant a demonilor, in aceasta zi se desfasuta obiceiul intitulat Goana Rusaliilor, care avea ca tema principala alungarea Rusaliilor de pe pamant.
Credinte populare
Mosii se zice ca au fost noua unchesi batrani, care, pe unde mergeau, numai bine si minuni faceau. In aceste zile se desteapta toti mortii si se duc pe Valea cu Dor. Acolo gasesc tot ce li s-a dat de pomana in cursului anului. Cine nu gaseste nimic ia tarana in poala si se intoarce mahnit. Oalele se impart, pentru ca cei morti sa aiba cu ce bea apa pe lumea cealalta. In zilele de Mosi se lucreaza orice, dar nu se toarce, caci se crede ca se intorc colacii de la morti indarat. Acum nu se dau laturile afara, ca bietii morti stau cu gurile cascate in aceasta zi, asteptand colaci, si laturile le dau in gura lor. Nu se matura, ca se da praf in ochii mortilor, care stau dupa usa, pana a doua zi, cad, dupa terminarea liturghiei, isi iau zborul catre cer.
Ca sa fii ferit de furtisaguri si pierderi peste an, este bine ca cea dintai palcinta pe care o faci sambata, pentru a doua zi, s-o dai de pomana ori s-o manaci in casa, sa o pui la cuptor intai si s-o scoti pe urma, sa o rupi in trei parti si s-o imparti la saraci.
Se da de pomana pentru morti, preparata din porumb rasnit (pasat) fiert in apa sau in lapte, amestecat cu untura incinsa sau branza. Se fac colaci si se dau cu lapte, de pomana pentru morti, cu ceapa si usturoi verde. Aceasta o fac ca sa fie feriti de boale din apucate si a merge bine la zarzavaturi in gradina.
La Mosii de vara se aseaza masa, pe care se pun gramezi de cirese, flori si colacei, apoi se impart la oameni si copii ce sunt chemati inadins. Ca cineva sa imparta trebuie ca mai intai sa nu fi gustat cirese pana in momentul acela.
E o zi in care femeile gospodine fac bucate bune cu carne de miel, placinte, alivenci, lapte cu tocmagi etc. si dau de poaman in blide noi, linguri noi si vase noi, cu apa de la fantana lor proprie sau cumparata cu parale, daca nu au fantana. Dau de pomana parintii la fii si nepoti, nasii finilor, cumatrii, rudele si prietenii unii altora. Pomana o duce o fata sau femeie imbracata in straie de sarbatoare. Blidul cu mancare si vasul cu vin sau cu apa e impodobit cu trandafiri, minta si calapar, si colac si lumanare. Intra in casa, pune pomana pe masa, aprind lumanarea si o da celui in drept zicand: 'Tine de sufletul lui...'. Cel in drept o ia si spune 'Bodaproste' (sau Bogdaproste).
Goana Rusaliilor
Ceata fecioarelor, in varsta de opt-paisprezece ani, intotdeauna in numar fara sot, se constituia sub juramant solemn: 'Am sa implinesc Goana Rusaliilor pana voi iesi la hora si nimeni decat mine si ai mei sa nu stie, altfel Rusaliile sa ma pedepseasca!'. In dimineata zilei de vineri dinaintea Rusaliilor se intalneau si mergeau in taina in padure sau pe camp pentru a strange flori, confectionau din ele cununite, cingatori si buchete si tineau post negru pana a doua zi. In noaptea de sambata, dupa cantatul cocosilor de miezul noptii, fetele se sculau, se imbracau in alb, mergeau fara sa vorbeasca, in camp, in locul unde confectionasera cu o zi inainte cununile. Primele cuvinte se pronunta in momentul sosirii ultimei surate: 'Buna dimineata, surata! - Buna dimineata, fete curate! Sa pornim goana Rusaliilor'. Cea mai mare surata incheie dialogul cu cuvintele: 'Gonim lucrurile necurate, sa ne ramana vetrele curate ca roadele de roua din cer picate!'. Dupa impodobirea cu cununile si cingatorile de flori aduse de acasa, fetele deveneau foarte vesele, incepeau sa cante, se prindeau intr-o hora navalnica si inconjurau vatra satului; apoi fetele se intorceau acasa, mancau si beau apa, incheind postul negru. (sursa: www.traditii.ro).
Rusaliile – simboluri si traditii
La 50 de zile dupa Sarbatorile de Paste, crestinii serbeaza Rusaliile, o sarbatoare populara care se suprapune si cu un moment religios – Pogorirea Sfintului Duh.
Rusaliile, fiicele lui Rusalim Imparat
Numele popular al Rusaliilor vine din tracicul “Ursolia” “ale Soarelui; insoritele”. In mitologia si folclorul romanesc, Rusaliile sint numite si Dansele, Ielele, Paraidele, Sfintele, Soimanele sau Zinele.
In credinta populara, Rusaliile, reprezentari mitice feminine, sunt femei fabuloase, fiicele lui Rusalim Imparat, si spirite malefice. Ielele, asa cum li se mai spune, sint spirite rebele ale mortilor, care, dupa ce au parasit mormintele in Joia Mare si au petrecut Pastele cu cei vii, refuza sa se mai intoarca in lacasurile lor pamintene si incep sa faca necazuri oamenilor. Spre deosebire de strigoii mortii, care apar si fac necazuri oamenilor in anotimpul frigoros, Ielele se intilnesc vara. Potrivit traditiei, Ielele sint fecioare frumoase, imbracate in alb, fecioare batrine, spirite sau duhuri rele si locuiesc prin paduri neumblate si neatinse de om, prin vazduh ori prin ostroave pustii.
„Luat de Rusalii”
Rusaliile sint mereu insotite de lautari, danseaza mereu si intind mese pe iarba. Petrec si danseaza mirific, insa muritorii nu au voie sa le vada. Daca sint zarite de un muritor sau daca, din greseala, cineva calca pe locul pe care au dansat (unde iarba ramine arsa), acesta se imbolnaveste foarte grav de o boala numita, in limbaj popular, 'luat de Rusalii'. Iar de boala Ielelor se poate scapa doar prin descintec ori prin intrare in hora Calusarilor. In unele zone se spune ca Ielele ursesc copiii la nastere si prezic moartea oamenilor. Ca sa se fereasca de duhurile rele, oamenii isi impodobesc locuintele cu leustean, tei, usturoi, dar incearca si sa imbuneze spiritele mortilor cu ofrandele specifice, pe care le ofera in Simbata Mosilor, ce precede sarbatoarea Rusaliilor.
Traditii
De ziua acestor zine, oamenii poarta pelin la brau sau in san, spre a fi feriti de mania lor. In Duminica Rusaliilor nu e bine sa te urci in arbori sau in locuri inalte si nici sa calatoresti departe de casa. La poarta si in casa se pun flori, frunze de tei sau de nuc.
Femeile duc la biserica frunze de nuc si de tei. De la Duminica Rusaliilor, timp de noua saptamani, nu se mai culeg ierburi de leac.
In Saptamina Rusaliilor, ce incepe in Duminica Rusaliilor, nu se munceste deloc, caci atunci ele zboara prin vazduh, cinta si joaca pe la raspintii, prin poieni, pe la fintini, pe la cruci si biserici parasite, iar pe cine lucreaza il schilodesc, scotindu-i ochii, asurzindu-l sau innebunindu-l.
De Rusalii, tinerii taie crengute de tei, cu care impodobesc gospodaria. In popor exista credinta ca Teiul de Rusalii este foarte util: cind ploua vara cu piatra, se arunca afara cite o crenguta de tei uscat, crezind ca astfel ploaia va inceta. Se mai spune ca in noaptea de Rusalii infloreste feriga si cine o are in casa ii va aduce noroc.
Rusaliile
Se mai numeste Duminica Cincizecimii sau a Pogorarii Sfantului Duh, numita in popor si Duminica mare. Ea cade totdeauna la 10 zile dupa Inaltare sau la 50 de zile dupa Pasti. Rusaliile sunt cea mai veche sarbatoare crestina impreuna cu cea a Pastilor, fiind praznuita inca din vremea Sfintilor Apostoli, ca o increstinare a sarbatorii iudaice corespunzatoare. Nu numai ca vechime, ci si ca importanta, sarbatoarea Rusaliilor vine indata dupa Pasti.
Se impodobesc casele, in semn de bucurie, cu flori si ramuri verzi, indeosebi de nuc sau de tei.
In biserici se aduc si azi frunze verzi de tei sau de nuc, care se binecuvinteaza si se impart credinciosilor, simbolizand limbile de foc ale puterii Sfantului Duh, Care S-a pogorat peste Sfintii Apostoli.
De Rusalii aniversam importanta venirii Duhului Sfant pentru formarea Bisericii, pentru nasterea noastra din nou si pentru imputernicirea noastra sa vestim Evanghelia. Ca sa se fereasca de duhurile rele, oamenii isi impodobesc locuintele cu leustean, frunze de nuc, tei, usturoi, dar incearca si sa imbuneze spiritele mortilor cu ofrandele specifice, pe care le ofera in Sambata Mosilor, nimita si Mosii de vara, ce precede sarbatoarea Rusaliilor.
La Mosii de Vara, femeile dau de pomana vase din lemn sau de lut, odinioara, astazi farvurii pline cu vin, apa, lapte, cu mancare gatita, alaturi de care se pun paine, flori si lumanari aprinse. Vasele se impodobesc cu flori si cirese, asa ca Mosii de Vara mai sînt cunoscuti si ca Mosii Cireselor. In vechime, cofele care se dadeau de pomana erau umplute cu apa de la fantana sau de izvor. Cand cofele erau umplute cu apa, pe ghizdurile fantanii ori langa izvor se lasa cate un ban, ca plata pentru apa si pentru ca pomana sa fie primita.
M.P.
Săptămâna Rusaliilor; Săptămâna Mare
Numită şi ea Săptămâna Mare, prin implicaţiile deosebite pe care le are în curgerea calendarului popular, este cel de-al doilea prag temporal ce poate fi identificat în calendarul mobil, semnificând trecerea la anotimpul verii. Caracterul liminal al lui a fost întruchipat de reprezentările demonice specifice, cunoscute mai ales sub numele de Rusalii (dar, cu mici variaţii, şi iele, şoimane), care îi pedepsesc frecvent pe oamenii care, prin lucru sau neglijenţă, le încalcă prescripţiile. Adesea reprezentate ca suflete neliniştite, nemulţumite, ale morţilor (s-au făcut nenumărate analogii cu Rosaliile romane), constituie o imagine specifică a unui patronaj ad-hoc al acestei perioade a anului. Un argument în acest sens îl constituie şi apropierea de Sântoaderi (reprezentanţi, după cum am văzut, ai primăverii), cu care stabilesc împreună capetele intervalului luat în posesie.
Tradiţii: Rusaliile sunt nişte babe urâte, gârbovite de bătrâneţe. Sunt în număr de trei sau şapte şi umblă numai în Săptămâna Rusaliilor şi în ziua de Todorusale, sau de Strat de Rusalii, sau Sfredelul Rusaliilor, care cade într-o miercuri, la douăzeci şi patru de zile înainte de Rusalii. Zboară şi ele prin văzduh, ca şi Ielele, cântă şi joacă pe la puţuri, fântâni, cruci, răspântii, prin poieni etc., dar numai în zilele consacrate lor. În aceste zile nimeni nu trebuie să lucreze, căci fiinţele acestea răutăcioase se răzbună atunci şi ologesc, schilodesc, scot ochii, asurzesc sau înnebunesc pe cei ce nu le ţin zilele. Alteori îl ridică pe om în sus, îl saltă şi-i dau drumul, de-şi frânge oasele. Se zice că au în mâini nişte unelte tăioase şi frigări ascuţite, cu care schilodesc lumea. Se povesteşte că un om s-a apucat să lucreze în lunea Rusaliilor. Culcându-se la amiază, l-au apucat în vis Rusaliile. I se părea că sunt trei femei, îmbrăcate în alb, care-l luară la joc, apoi se apucară să-l întindă şi să-l trântească. Aşa l-au muncit până s-a trezit
Miercuri; Todorusele; Todorusale; Strat de Rusale; Strat de Rusalii; Strodul Rusalelor; Sfredelul Rusaliilor; Buciumul Rusaliilor
Prima zi importantă a sărbătorii Rusaliilor o constituie Todorusele sau Todorusalele, ziua în care acestea iau în primire de la Caii Sântoaderului, patronii primăverii, prerogativele puterii pentru anotimpul care vine (interesantă este de asemenea plasarea în timp a acestui moment, cu douăzeci şi patru de zile înainte de Rusalii, „ca să ştie oamenii că vin Rusalele, spre a se feri de ele“). Asemeni celorlalte momente calendaristice în care se vorbeşte de o concentrare de sacralitate, impactul asupra naturii şi oamenilor este deosebit de puternic: oamenii pot fi ologiţi dacă duhurile trec în zbor deasupra lor, iar plantele de leac sunt afectate. În special în cazul celor care sunt considerate apotropaice, adică folosite în lupta împotriva acestor demoni (pelin, frăsinică, dumbravnic), se recomanda, înainte de răsăritul soarelui, culesul ritual, pentru ca oamenii să-şi asigure rezerva necesară de luptă. Din punct de vedere ritual, cel mai important moment al sărbătorii îl reprezenta constituirea cetei căluşarilor – singurii agenţi colectivi, specializaţi în lupta împotriva demonicului.
Tradiţii: Se fac la jumătatea timpului dintre Paşti şi Rusalii. Todorusele sunt semnătura Rusaliilor aruncate cu douăzeci şi patru de zile înainte de Rusale, ca să ştie oamenii că vin Rusalele, spre a se feri de ele. Îl buciumă Rusaliile pe cel care lucrează. Despre această sărbătoare povestesc oamenii bătrâni că unui sătean care a arat în această zi i-a crăpat boul pe brazdă. Unii oameni au ţinut această sărbătoare, cu credinţa că vor fi feriţi de multe întâmplări rele. Rusaliile sunt şapte fete curate şi nemăritate, pe care Dumnezeu le-a prefăcut în zâne. Sunt nemuritoare, umblă ziua şi noaptea printre oameni, însă lumea nu le vede, pentru că e prea stricată şi încărcată cu tot felul de păcate şi fărădelegi. În această zi, Rusaliile se întâlnesc şi petrec cinci săptămâni cu Sântoaderii, până la Rusitori. În semn de bucurie că s-au întâlnit cu fraţii lor, le dăruiesc câte un buchet făcut din vârf de dumbravnic (Melittis melissophyllum), aşa că din această zi planta nu mai are vârf, nici miros. Până în ziua aceasta buruienile nu-s sfredelite sau găurite; şi din ceasul ce s-au sfredelit nu mai sunt bune de leac. Rusaliile sunt bune, dar se supără când cineva trece peste jocul lor, când le tulbură masa, apele, sau când se lucrează în ziua lor. Pedeapsa cuvenită este durerea de mâini şi de picioare, nebunia. Cine lucrează o păţeşte rău: poate să orbească, să înnebunească sau să ologească. Se întâmplă să dea de o boală pentru care nu mai e în lumea asta mijloc de tămăduire. Omul care e bun vede când ies Rusaliile, cum zbor şi cum chiuiesc pe sus. Strat de Rusalii se ţine pentru a nu-i lua Rusaliile, care este un vânt puternic, care ia pe cel ce lucrează şi-l ridică în sus, îl lasă jos, lovindu-l de tot ce întâlneşte în drumul lui.
Obiceiuri: Se constituia ceata căluşarilor, care activa până la Rusalii (ceata era aleasă pe unul-nouă ani). În ziua de Strat de Rusalii se adună într-o casă treisprezece tineri. Este ales un vătaf (conducător) şi mutul. Apoi se face legământul între ei sau legătura steagului: se ia o prăjină de alun, iar în vârful ei se leagă un batic şi usturoi verde, câte trei fire pentru fiecare căluşar. Acesta este steagul căluşarilor, care este păzit bine; dacă cineva le fură steagul, căluşarii înnebunesc. Uneori steagul, precum şi întreaga ceată a căluşarilor, erau binecuvântaţi de o vrăjitoare. Steagul este ţinut mereu drept, nu aplecat, căci altfel toţi căluşarii vor muri. Înainte de joc, stegarul îl atinge pe fiecare tânăr cu steagul de nas, ca să-i dea putere de joc. Noaptea steagul stă înfipt în pământ, fiind păzit de unul dintre căluşari. La sfârşitul căluşului, la şase săptămâni după Rusalii, steagul, casca mutului, sabia şi iepurele sunt sfărâmate în bucăţi şi îngropate adânc. Sfredelul Rusaliilor: se sfredelesc urechile fetiţelor. Atunci Rusaliile încep a sfredeli cu răutăţi. Se împarte vin, pâine, ceapă şi usturoi.
(Olteanu, Antoaneta - CALENDARELE POPORULUI ROMÂN)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu