SOAREnDAR !

Cauta-ma acolo in inima ta si de ma vei gasi, atunci vei gasi si drumul catre mine si vei reusi sa intelegi cat valoreaza prietenia ta, pentru sufletul meu

                                            
Pentru Tine, fiinţă cu suflet de dor , am darul Frumosului !
                                   Nu ştiu să fiu  nici clipă,  nici veşnicie , nici apă, nici uscat , nici Cer, nici Pământ , nici                                                 multe altele , dar am învăţat de la voi să fiu OM ! 
                                                    Să iubesc  şi să mă dăruiesc iubire ! 
                                                             Întindeţi mâinile pentru a primi 
                                                                      Dragostea mea!
  M-am regasit in poezia ta 
                                                                             Mariana Stratulat Rogoz


Nu conteaza ce gandesc altii despre tine...conteaza ceea ce sti tu ca esti !Daca m-ai întreba vreodată ce-mi doresc din toată inima, ţi-aş răspunde - fără să stau mult pe gânduri - că-mi doresc sănătate pentru cei pe care-i iubesc!


Eu sunt romanca, deoarece asa imi spune inima, eu simt cine sunt, iar patria ma cheama spunandu-mi numele cand sunt departe de ea.Trebuie cu toti sa ne mandrim ca suntem romani, deoarece nicaieri în alta parte nu ne vom simti asa ca acasa !

Cea mai frumoasa mamica sa-ti de -a Dumnezeu multa sanatate si sa ne mai astepti sa venim acasa! Cele mai frumoase mâini sunt mâinile mamei. Mâinile cu care şi-a mângâiat cu mândrie şi iubire burtica, atunci când erai încă în pântecele ei. Mâinile cu care te-a ţinut în braţe, cu care te-a mângâiat, te-a spălat, te-a îngrijit şi ţi-a pregătit hrana. Mâinile de care te-ai sprijinit când ai făcut primii paşi din viaţa ta. Mâinile cu care şi-a şters lacrimile atunci când a fost îngrijorată, când i-a fost teamă, când s-a bucurat de succesele tale, când ţi-a simţit lipsa,... când ai rănit-o cu vreo privire rece sau cu vreo vorbă nemeritată... Mâinile cu care ţi-a alinat durerile, temerile şi cu care ţi-a dat curaj şi forţă să mergi mai departe. Mâinile cu care ţi-a dăruit tot ceea ce a avut mai bun. Mâinile cu care a muncit neobosită pentru tine, cărând greutăţi, îndurând asprimea gerului, răni şi dureri. Mâinile cu care ţi-a deschis uşa de mii de ori. Mâinile pe care şi le împreunează într-o rugăciune trimisă cerului pentru tine... poezie de Irina Binder..... Dor de mica mea draga ....

Cand sunt plecata am un dor nebun de casa. Memoria pastreaza intotdeauna doar cele mai frumoase momente si ai impresia ca acolo unde nu esti tu, acolo e …acasa!


Acasa - radacina sfanta de Mariana Rogoz Stratulat mp3-ady

Asculta mai multe audio traditionala
Caldura si mult zambet in suflet...

Nu ar trebui sa ne cautam trecutul in viitor......clipa nu seamana cu cea din trecut si nici cu ce vom trai. Nu spune ca fericirea a murit doar pentru ca tu o visasei altfel.....doresteti mai mult.....fii tu insuti , viseaza mai mult.....crede in visele din realitate....zambeste mai mult!

Poezii Felicia Feldiorean - Colaj

Bun venit in blogul meu.....Va multumesc tuturor celor care veniti in vizita, chiar daca veniti in tacere si plecati la fel, si sper ca macar ceva din "casa" mea sa va aduca lumina in privire si sa va faca sa reveniti. Va doresc tuturor doar BINE SI FRUMOS in viata ..Tot binele Universului sa fie cu voi si cu cei dragi voua!

sâmbătă, 22 mai 2010

Un an de la Lansare de carte "Celor fara vina" Felicia Feldiorean....23.05.2009 Brasov-23.05.2010Germania








CELOR FARA VINA

Intr-un veac pustiu
Ca un trist decor
Drumu-i cenusiu
Iubirile mor.

Ard si lumanari
Chiar si-un felinar
Se sfarsesc carari
Pe acest hotar.

Numaram tacuti
Clipele ce pier
Si ca niste muti
Plangem langa cer.

Am uitat demult
Sa iubim frumos
Ni se cere mult
Si e caraghios.

Au plecat pareri
Catre alte zari
Noi pornim spre ieri
Dinspre departari.

Noi nu mai avem
Nici chiar amintiri
Si pe rand scadem
Vise din priviri.

Nu vrem simfonii
Ni-i de-ajuns un leac
Ni se cer copii
La sfarsit de veac.

Si ca-ntr-un concert
Ce s-a terminat
Totul e incert
Stim ca s-a trisat.

Multumim frumos
Ca ne-ati gazduit
Si pornim pe jos
Catre infinit.

17/18 IUNIE 1989,ARINI






Editura “Anamarol” din Bucureşti are plăcerea de a anunţa lansarea cărţii de poezii „CELOR FĂRĂ VINĂ” sub semnatura autoarei FELICIA FELDIOREAN, carte care reprezintă debutul poetei în lumea literară.

FELICIA FELDIOREAN este de profesie medic psihiatru şi trăieşte de 9 ani în Germania. S-a născut la Braşov la 8 iulie 1968, a absolvit şcoala primară în satul Arini şi apoi din cls. a-V-a a învăţat la Şcoala Generală nr.22 din Braşov. Încă din timpul şcolii primare recita la serbările şcolare poezii de George Coşbuc, Vasile Alecsandri, etc. De atunci se remarca prin sensibilitatea deosebită şi memoria excepţională, învăţând pe de rost poezii foarte lungi ca „ Moartea lui Fulger”, „ Moartea lui Gelu”, „Rugămintea din urmă”, „Mama”, „ Peneş Curcanul” cu care a încântat şi uluit întotdeauna învăţătoarea şi profesorul de franceză, precum şi pe cei prezenţi la serbari. A avut norocul ca în clasele V-VIII să aibă o profesoară de limba şi literatura română care i-a văzut talentul şi i-a dat curaj. La o teză unde se cerea un comentariu la „Neamul şoimăreştilor”, Felicia a avut cel mai bun comentariu. A urmat liceul de Ştiinţe ale Naturii, Felicia îndreptându-se din păcate nu spre cariera literară, ci spre Medicină. În timpul liceului a fost activă pe plan artistic, făcând parte din brigada liceului, cum era pe acea vreme. Era vremea Cenaclului “Flacăra”. Felicia împreună cu două colege erau nelipsite de la manifestările Cenaclului “Flacăra”, stând cu urechea lipită de radio în fiecare joi seara. Felicia a şi cântat la un spectacol la Braşov pe stadion cântecul „Totuşi iubirea”. Era total fascinată şi îndrăgostită de poeziile lui Adrian Păunescu, care i-au şi marcat stilul de a scrie.
A terminat liceul în 1986 şi au urmat anii foarte grei ai luptei cu examenele de admitere la medicină, unde concurenţa era foarte mare, între 10 şi 13 concurenţi pe un loc. A reuşit să intre în 1990, dupa ce Ceauşescu nu mai era la putere. În sfârşit era loc şi pentru ea... Până atunci nu s-a putut din cauza celor cu „pile”. În aceşti 4 ani, Felicia a scris cele mai multe poezii, locuind la Arini, sătucul ei natal şi învăţând pentru facultate. Printre cărţi de Biologie, Fizică şi Chimie mai scria câte o poezie. Aşa a reuşit să treacă peste tot şi să meargă mai departe. Singura care mai credea în ea era mama ei. Şi a reuşit!! A absolvit Facultatea de Medicină din Cluj-Napoca, a lucrat ca medic într-un sat superb de munte, Zăbala din jud. Covasna, unde a întâlnit prieteni şi oameni minunaţi care i-au marcat existenţa. După câţiva ani a părăsit postul, din cauza salariilor derizorii, lucrând pentru firma „Pfizer”,o firmă de medicamente, ca apoi să plece în august 2000 în Germania unde se căsătoreşte. În octombrie 2002 s-a născut fetiţa ei Anna Elisabeth. Actualmente trăieşte în oraşul Münster din Germania împreună cu fiica ei. După o pauză de 7 ani a reuşit să lucreze iar in domeniul medical, ceea ce puţini au mai crezut că se va întâmpla. Lucrează ca medic psihiatru la o clinică de Psihiatrie din Münster. Locuieşte într-un sătuc la marginea oraşului, unde poate simţi libertatea,unde poate respira, unde poate vedea stelele şi asculta păsările, unde şi caii umblă pe stradă fără oprelişti, nefiind multe maşini. Anna Elisabeth va merge la şcoală în toamnă.

Felicia n-a vrut să publice niciodată pentru că poeziile ei i s-au părut prea triste şi credea că n-o să le citească nimeni. Eu le-am găsit şi le-am trimis unor posturi de radio on-line. Felicia a primit multe feed-backuri pozitive aşa încât s-a hotărât să-şi publice poemele ei. Atunci când a spus unui prieten că poeziile ei sunt prea triste ca să le citească cineva, acesta i-a spus:”- De ce nu? Poeziile tale sunt ca si viaţa, sigur vor fi citite!”. Acest prieten a şi ajutat-o să finalizeze dorinţa. El a susţinut-o şi i-a dat curaj. Este solistul de muzică folk Săndel Spînu, care a compus câteva melodii folk superbe pe versurile Feliciei şi a căror colaborare este de bun augur. El va fi prezent şi la lansarea cărţii alături de poetă. Totul a decurs uluitor de repede, doamna Rodica Elena Lupu,directoarea Editurii”Anamarol”,a avut amabilitatea să preia acest proiect şi în câteva zile cartea a ieşit la lumină.

Pe data de 23 mai la Casa Sperantei din Brasov va avea loc lansarea acestei cărţi care întruchipează viaţa, frământările, dezamăgirile, speranţele Feliciei Feldiorean, o fată plecată dintr-un mic sătuc din Ardeal şi ajunsă numai prin propriile sale forţe acolo unde este acum.

Vă invităm să o cunoaşteţi şi D-voastră şi mai ales cititorii, ascultătorii şi telespectatorii. O asemenea poveste merită cunoscută, ea nu poate decât să dea curaj celorlalţi de a merge mai departe, de a nu renunţa niciodată la visurile pe care le au, chiar dacă totul pare de nerezolvat. Există întotdeauna o cale. Şi calea e în noi si in puterile noastre.

Poeta scrie pe coperta cărţii: ”De ce scriem poezii?...E o formă de exprimare, de comunicare, poate fi un manifest, poate fi un zbor sau o sinucidere...poate fi totul. Am scris şi voi scrie din dorinţa de a fi inţeleasă, iubită şi crezută pentru ceea ce sunt şi pentru ceea ce fac. Poezia pentru mine este o formă de reînviere, de retrăire a iubirii pierdute, moarte sau regăsite. Ea poate fi lumina sau întuneric, viaţă sau moarte. Poezia e iubire şi speranţă...e zbor şi cădere...şi eu mă identific cu ele..”

Poeta Mariana Eftimie Kabbout,din Galaţi scrie în prefaţă :”În volumul de poezii „ Celor fără vină”, apărut la editura”Anamarol” în anul 2009, Felicia Feldiorean converteşte realitatea într-un amestesc tulburător de sentimente, şlefuite cu măiestrie de nimic altceva decât de propria sa identitate......
Dacă ar fi să aleg numai două cuvinte pentru a caracteriza versurile poetei Felicia Feldiorean, atunci aş spune: acurateţe şi muzicalitate.”



video





CUPRINS


1. CELOR FARA VINA
2. S.O.S.
3. FLORI PENTRU IUBIRE
4. DESCULTI PRIN IUBIRE
5. DE LA O VREME
6. NOAPTE DE OCTOMBRIE
7. SCRISOARE PENTRU VIATA PLANETEI
8. CURAJUL DE-A EXISTA
9. IMENSITATE
10.ZBATERE
11.EU,TU SI TOAMNA...
12.TOAMNA IUBIRII
13.TE-AM IUBIT
14.VANT INTRE NOI
15.MAI LASA-MA,TE ROG,SA TE PRIVESC
16.RESPIRATIA VIETII...
17.DU-MA LA POLUL NORD,IUBIREA MEA
18.IUBIREA MEA DE GHEATA
19.INCURABILA BOALA
20.VIATA CA O LACRIMA
21.NEIERTATOR SFARSIT
22.NU VEI STI
23.DOINA PROMISA
24.INVINGATOARE VISURI
25.VINO
26.A MAI TRECUT O ZI
27.IUBIREA PIERDUTA IN PLOI
28.LACRIMILE
29.ARMINDENI
30.LA UN CEAI DE CRUSIN
31.DE ZIUA TA
32.CAND MOARE UN VIS
33.SE DA...IN TARA ROMANEASCA
34.SINGURATATE
35.AU INCEPUT SA CADA STELELE
36.LA MOARTEA TATALUI TAU
37.TREZIRE
38.NOAPTEA
39.DOAR TU...
40.FINAL SUBLIM
41.COLIND DE DOR.


CELOR FARA VINA

Intr-un veac pustiu
Ca un trist decor
Drumu-i cenusiu
Iubirile mor.

Ard si lumanari
Chiar si-un felinar
Se sfarsesc carari
Pe acest hotar.

Numaram tacuti
Clipele ce pier
Si ca niste muti
Plangem langa cer.

Am uitat demult
Sa iubim frumos
Ni se cere mult
Si e caraghios.

Au plecat pareri
Catre alte zari
Noi pornim spre ieri
Dinspre departari.

Noi nu mai avem
Nici chiar amintiri
Si pe rand scadem
Vise din priviri.

Nu vrem simfonii
Ni-i de-ajuns un leac
Ni se cer copii
La sfarsit de veac.

Si ca-ntr-un concert
Ce s-a terminat
Totul e incert
Stim ca s-a trisat.

Multumim frumos
Ca ne-ati gazduit
Si pornim pe jos
Catre infinit.

17/18 IUNIE 1989,ARINI



S.O.S

Se moare prea ades in acest veac
Si prea ades salvarea se aude,
Nu ne mai vindecam cu nici un leac
Caci bolile sunt parca tot mai crude.

Durerile apar din loc in loc
Si timpul tot e parca obosit,
Si ne simtim cuprinsi de-un mare foc
Ce mistuie un chin nemarginit.

Iubirile-au batut orice record
Traim iubind si tot iubind murim
Si-n fiecare-acord e-un dezacord
Si nu e greu de loc sa ne mintim.

Adrese nu mai stim sa descifram
Retete pentru viata nu mai sunt
In toate galaxiile zburam,
Dar nu vedem ce trist e pe pamant.

Salvati-va,voi oameni,cat e timp
Sa mai traiti frumos si sa iubiti,
Si bucurati-va de anotimp
Si fiti nemuritori si fericiti!

6 APRILIE 1989 -
Intr-un veac instabil



FLORI PENTRU IUBIRE

Iubite,este primavara iar
Si ochii mei iti spun bine-ai venit,
Si toate florile le-as da in dar
Sa lumineze timpul obosit.

Si iarba a-ncoltit de al tau dor
Si soarele si muntii ne vorbesc,
Privighetorile cu glasul lor
Ne spun un adevar nepamantesc.

Ciresul care-atunci ne-a despartit
In toamna grea de lacrimi si dureri,
Acum,in primavara,a-nflorit
Si ne recheama sa mai fim ca ieri.

Ciresul nostru e un dar sublim.
Ce plange cu flori albe ca de nea
Si-ar vrea din nou acum sa ne iubim
Si impreuna sa ne vada-ar vrea.

Iubite,nu mai suntem doi straini
Sa ne iubim mereu,sa fim uniti,
Si trandafiri sa curatam de spini
Sa fim mai mult de-o viata fericiti.

6 APRILIE 1989

"Daca am sti fiecare din noi sa iubim cu-adevarat,atunci am fi sigur cea mai mare putere a Universului"!



DESCULTI PRIN IUBIRE

Alearga iubirea spre noi
Cu brate de flori s-o primim,
S-asternem racoarea din ploi
Pe viata ce-atat o iubim.

Pe buzele noastre de foc
Sa arda iubirea mereu,
Si flori de cires si de soc
S-apese pamantul cel greu.

Cuvintele nu mai au loc
E-atata iubire acum,
Si toate s-au stins intr-un joc
Potrivnic,amar si nebun.

Desculti prin ploaia de flori
Petale de crin ne vorbesc,
Si toate se-aduna in zori
Sa cante in zbor pamantesc.

Iubirea valseaza si ea
C-o floare de colt prinsa-n par,
Iar rochia cea alba de nea
E toata din floare de mar.

Da-mi mana,iubite,usor
Si hai sa fugim prin paduri,
Sa mergem desculti printre flori
Pe-un tarm plin de fragi si de muri.

In ochi avem mare de flori
Ce cad pe pamant cu alai,
Iar noi alergam pana-n zori
Desculti cu iubirea in mai.

28 MAI 1987



DE LA O VREME

De la o vreme totul s-a schimbat,
De la o vreme eu sunt tot mai trista,
Si parca totul e neterminat
Si parca oamenii nu mai exista.

De la o vreme noaptea s-a schimbat,
M-am cufundat in bezna ei adanca,
Si am simtit ca totu-i devastat
Si m-am izbit de cer ca de o stanca.

De la o vreme lumea nu mai e,
Asa precum ar trebui sa fie,
E rea,e cruda si ma-ntreb:de ce?
Cand ar putea trai in bucurie.

De la o vreme focul arde greu,
Si veacul e din ce in ce mai trist,
Si vreau sa stiu dac-o sa-ntreb mereu
Pe oricine-ntalnesc,daca exist.

De la o vreme suntem doar papusi,
Ce dam reprezentatii in culise,
Si asteptam in dosul unor usi
Sa capatam raspuns la manuscrise.

De la o vreme am rams orfani,
De tot ce este bun pe-acest pamant,
Si dragii nostri prea umili tarani
Ar vrea sa ne mai spuna un cuvant.

De la o vreme iernile isi cer,
Si dreptul la zapada si la gheata,
Si noi ne-am cufundat cu totu-n ger
Si nu mai stim pasi din nou spre viata.

De la o vreme fluviile cresc,
Si jalea e din ce in ce mai multa,
De la o vreme florile vorbesc
Si cu tristete mare ne asculta.

De la o vreme viata-i tot mai grea,
Durerea noastra e-o durere muta,
As vrea sa am in mana mea o stea,
Si sa va dau belsug si viata multa.

De la o vreme vreau sa fiu asa,
Precum n-am fost nicicand si nu voi fi.
Sa am un cal si sa m-arunc in sa
Si vreau sa zbor spre alte galaxii.

1 APRILIE 1989,BUCURESTI -
Intr-o zi fara nici o culoare



NOAPTE DE OCTOMBRIE

E ora cand pleoape cazute adorm
Se-nchid peste ochii invinsi de nesomn,
E timpul cand luna pe cer s-a ivit
Regina-ntre stele pe cer si zenit.

E noaptea cand vise danseaza cu noi
Si stelele cad pe copaci tristi si goi,
E toamna in suflet si toamna-n cuvant
Si frunzele cad peste tristul pamant.

Si noaptea tristetea apasa mai grea
Un fluture alb a murit pe perdea
Si totul in jur e amar si meschin
Si toate durerile-n ganduri imi vin.

Ea,noaptea desparte lumina din noi
Tacuta visez cum speram amandoi
Si cat anotimp a trecut prin taceri
Si cate iubiri au apus pana ieri.

Se leagana noaptea pe aripi de vant
E toamna in inimi si iarna-n cuvant
Si-n gara uitata de mult ma visez
Stateam amandoi luminati de amiezi.

De-acuma e noapte si ziua e grea
Iar gara uitata va piere si ea,
Nu-i timp de iubire,nici de amintiri
E vremea apusa cu vechi intalniri.

E noapte si zilei platim azi tribut
Uitam si de viata,uitam de trecut
Si-n linistea toamnei ce trece mai greu
Ne spunem de-acum:noapte buna mereu.



SCRISOARE PENTRU VIATA PLANETEI

Salut,prieteni!
De ce ranjiti?
Ce vi se pare caraghios?
A!Faptul ca nu m-ati vazut
Sau poate ca v-am vorbit.
Sau insusi faptul ca existati.
Absurditatile pe care le dezbateti
Nu pot fi percepute de nimeni
Fiindca voi aveti un cod personal,
Codul vostru secret.
Limba in care vorbiti e oribila,
e infectata,contaminata
de virusi,de microbi.
E limba raului,a razboaielor,
e limba mortii.
Va bantuie idei primejdioase
de a distruge viata ,iubirea,speranta.
Dar va veni o zi
cand ranjetul vostru cinic se va transorma in plans.
Atunci toti copiii acestei planete va vor calca
pe suflete cu flori si jucarii.
Milioane si milioane de petale vor inunda Universul.
Si-atunci aceasta planeta va fi o imensa floare
care-si va strange corola pentru a adaposti viata ,iubirea,speranta.
Cu bine prieteni!
Si nu uitati din cand in cand sa va mai priviti in ochi!

30 NOIEMBRIE 1989,BRASOV



CURAJUL DE-A EXISTA

Exist in fiecare fir de iarba rasarit primavara,
In fiecare colt de stea polara,
In mugurii fiecarui copac deszapezit,
In strigatul de bucurie al copiilor.

Exist in fiecare piatra,in fiecare rau
Ma contopesc cu razele de soare,
Exist in fiecare primavara
In orice rau adanc si nesfarsit.

Exist intr-un triunghi de pasari calatoare,
In florile de nufar de pe lac,
Iubesc oamenii,desi stiu ca ma mint,
Iubesc viata,desi e mult prea cruda.

Exist in primaverile venite prea tarziu,
In fiecare brazda de pamant prea greu,
In plansul fiecarui pui de randunica
Pe care-l acopar cu caldura soaptei mele.

Exist atat cat va mai exista lumina,
Cat va mai exista iubire si speranta,
Exist atat cat vei mai exista si tu
Pentru ca impreuna sa avem curajul de-a iubi.

IMENSITATE

Imensitate...sageti de intuneric,
Fulgi de zapada ingemanati,
Inmanuncheati,nedespartiti.
O mare de zapada
Noapte de iarna...
Seara bolnava,
Seara soptita,
Seara pustie...

Pe dealuri o umbra
Si inca una si inca alta
Si inca multe altele...
O clipa de incordare...
Melodie a mortii apropiate
Miros de haita si de stirv...

O urma pe zapada...
Si inca una si inca alta
Si inca multe altele...

Crevase ale vietii...
Prapastii fara fund...
Cer topit in noapte
Case care nu se mai vad,
Case care nu mai apar...
In sfarsit, o casa,
Si inca una,si inca alta
Si inca multe altele...

Durere ascutita,
Senzatie de viata haituita de fiare...
Si focuri si inimi batand nebuneste
Lumina...lumina...lumina...
Flacari pana la cer
Pana pe munti,pana pe dealuri
Totul in flacari...si viata
Si haita,zapada si moarte.

Adio,adio,adio...
Stele reci murind sub pasi...
O clipa de liniste.
Si stele urcand din zapada spre cer.
Simfonie a stelelor moarte...

Imensitate...sageti de intuneric
Fulgi de zapada...
Noapte de iarna...
Seara bolnava...
Seara soptita...
Seara pustie...
Adio,adio,adio...

ARINI



ZBATERE

Cateodata ma uit in ochii oamenilor
Si vad nepasarea ascunsa in ei,
Cateodata ma uit in sufletul florilor
Si vad ca din ele izvorasc scantei.

Cateodata ma uit la chipul oamenilor
Si vad doar o panza de paianjel pe el,
Cateodata ma uit la frunzele arborilor
Si cad in genunchi,fiindca ele-s altfel.

Cateodata ascult uneltirilor oamenilor
Si le vad ochii plini de ura si goi,
Cateodata ascult cantecul pasarilor
Cantat pentru cei ingropati de nevoi.

Cateodata imi vine sa urlu de groaza
Sa fiu arbore,floare sau pasare-as vrea,
Sa scap de uratul din aceasta oaza,
Sa plec de-aici pe un alt colt de stea.

Cateodata imi vine sa strig catre noapte
Sa chem munti si ape si cerul-nstelat
Sa vina si-un viscol sa ma duca departe
Sa uit toate relele ce le-am indurat.



EU,TU SI TOAMNA...

Cu flori si cu frunze de aur
Septembrie-alearga grabit
Si-al serilor dulce tezaur
De pasari si zbor s-a golit.

Am vrea sa intram intr-o toamna
Cu multe comori si iubiri,
Dar tot ce e-n jur ne-indeamna
S-asternem in cale-amintiri.

Sa punem pe suflete-un lacat
Si-n inimi s-asternem furtuni,
Doar frunzele galbene-n treacat
Ne spuna un vis din genuni.

Corabii cu albe catarge
De noi se despart prea firesc
Si prin stralucirea de alge
Ne-aduc un salut tineresc.

Si valuri uitate pe mare
Ucise pe tarmuri de dor
Ne pun cate-un semn de-ntrebare
In toamna cu ceruri de zbor.

Prin nopti cu luceferi si luna
Cu flori si iubiri ce n-apun
Doar frunzele-acestea ramana
Un semn de iubire postum.

13 SEPTEMBRIE 1987,ARINI



TOAMNA IUBIRII

Prin labirintul de vise
In toamna cu lacrimi de dor
Sa luam toate frunzele-ucise
Si sa le-ngropam printre flori.

E toamna ce-n veci ne desparte
Cu lacrimi pe frunze cazand
Si vremea ce trece de toate
Asteapta un semn prea curand.

Si-n toamna ce-n veci ne desparte
Cu lacrimi pe frunze cazand
Si vremea ce trece de toate
Asteapta un semn prea curand.

Si-n toamna aceasta prea cruda
Cu frunze udate de ploi
Ne luam ramas bun inc-o data
De viata ne-ascundem,de noi.

Acum cand e toamna pe ape,
Acum cand e toamna-n amurg
Ne spunem cuvinte uitate
Al caror ecou e prelung.

E ultimul semn ce ramane
In sufletul nostru cu ploi
O frunza pierduta ne spune
Ca-i ultima toamna in doi.

13 SEPTEMBRIE 1987 -
Intr-o toamna colosal de trista.



TE-AM IUBIT

Te-am cu tot ce ma-nconjoara,
Te-am iubit in fiece minut,
Te-am iubit in fiecare vara,
Te-am iubit mereu ca la-nceput.

Te-am iubit cu fiece suflare,
Te-am iubit ca roua de pe flori,
Si te-am regasit intr-o ninsoare
Si te-am asteptat de-atatea ori.

Te-am iubit in fiecare seara,
Te-am iubit in clipele de dor,
Si te-am suspinat adanc in vara
Cu povara fiecarui nor.

Dimineata te-am iubit si seara,
La apus eu te-am iubit deplin
Si te-am mangait cu inserarea
Te-am iubit prea mult sau prea putin.

Te-am iubit cu fiecare clipa,
Te-am iubit cu visele de mai,
Si te-am flluturat ca pe-o aripa
Si te-am mangaiat precum visai.

Te-am iubit ca ciutele padurea,
Te-am iubit ca pasarea-al ei zbor
Si-am fi vrut sa fim poate-aiurea
Sa uitam de tot ce-nseamna dor.

Te-am iubit si-n clipa despartirii,
Ti-am iubit si lacrimile reci,
Tot ce-am daruit atunci iubirii
Sa ramana-n suflete pe veci.

Ne-am iubit si ne-am ascuns de toate,
Ne-am ranit prea mult pentru-acest vis
Si-am ucis mai mult decat se poate
Insusi visul nostru l-am ucis.

21 AUGUST 1987
VANT INTRE NOI

Motto:"Numai digurile care rezista sunt mereu batute de furtuni"!

Ma simt pasind prin alta lume
Cand vad atata frig si vant
Venite parca sa adune
Zapada multa pe pamant.

Ce vad?O luminita-n zare
Mai palpaie spre nesfarsit
Eu ma intorc din nou la mare,
Dar ea-i pierduta-n infinit.

Parc-as calca nisipul moale...
Dar ce nisip?Nu vad nimic
Doar vant amar si tarmuri goale
Si-un cer ce parca e prea mic.

E-o noapte cum n-a fost vreodata
Cu ceasuri multe,somn putin,
De te-as vedea venind odata
Nu as putea sa nu ma-nchin.

In zare vantul vuie,zbiara,
Nu se mai poate,e un chin,
E iarna si o primavara
Pentru noi doi e prea putin.

Macar acum sa vad ca-i bine,
Ca nu e vant ,ca nu e ger,
Ca tu din nou esti langa mine,
Ca-i primavara si mult cer.

Sa vad seninul ca ne-ngroapa
Si marea ca e langa noi
Sa fie bine si pe-o apa
Sa fie-o barca si noi doi.

Un fel de barca oarecare
Pe-o apa fara de sfarsit
Si sa plutim intr-o visare
Spre plus sau minus infinit.

Va fi sau nu va fi mai bine?
Vom mai putea noi doi iubi?
As vrea sa ma gandesc la tine
Dar cred ca nu vei mai veni.

Odata poate-mi vei raspunde,
Dar cand si unde? - as vrea sa stiu,
Tu nu mai esti spre a te-ascunde
Si-mi spun ca este prea tarziu.

Te-ai dus cu tot ce-a fost al nostru
Si nici macar nu mi-ai lasat
O bucatica de hartie
Cu litere de descifrat:

"Ramai,eu plec spre nu stiu unde
Si nu stiu,mai vin inapoi...
Tu mai iubit?Nu,nu-mi raspunde,
De vina suntem amandoi.

Iti spun adio-n prag de seara
Cand ne priveam nedeslusit
Pe-obraji ivitu-s-a-ntr-o gara
O lacrima cat un sfarsit"

30 DECEMBRIE 1986



MAI LASA-MA,TE ROG,SA TE PRIVESC

Mai lasa-ma, te rog,sa te privesc
E cel din urma lucru ce-l pot face
Si-apoi sa stau tacut si sa-ti soptesc
Ca sufletul mi-e singur si ca zace.

Mai lasa-ma ,te rog,sa te privesc
Sa-mi umplu ochii de suras amar
La ceas de calendar nepamantesc
Cand lumineaza-un ultim felinar.

Mai lasa-ma,te rog,sa te privesc
Si sa te mangai cu a mea privire
Caci mi se pare-un lucru omenesc
Sa recreezi o clipa de iubire.

Mai vreau sa vad doar ochii care plang
Si rad asa cum nimeni nu mai stie
Apoi as vrea ca sufletu-mi natang
Sa-ncapa-n propria-ti copilarie.

Mai lasa-ma sa te privesc mirat
Si sa-mi doresc sa fiu macar o clipa
Cuvantul ce pe buze ti-a-nghetat
Si-n suflet m-a ranit ca pe-o aripa.

Mai lasa-ma,te rog,sa te privesc
Si sa te mai admir ca pe-o splendoare
Si nu ma condamna ca te iubesc
Caci dragostea se naste,dar si moare.

Mai lasa-mi doar o clipa de iubit
Si-apoi cuprins de ganduri si de semne
Voi naviga spre minus infinit
Pe lacrima ce-ti picura din gene.

4 FEBRUARIE 1989,ARINI



RESPIRATIA VIETII......

Deschideti usile si ferestrele!
Mai repede,va rog!
Nu mai am aer ca sa respir.
Viata asta intre patru pereti ma sufoca.
Vietile noastre sant sufocate,transpirate,injectate.
Deschideti usile si ferestrele
Pentru ca viata sa poata respira
Aerul pur si adevarat al sperantei.

"Viata iti ofera de cele mai multe ori deziluzii.
Dar trebuie sa ai taria sa le accepti si sa le invingi!
Altfel ai muri"!



DU-MA LA POLUL NORD,IUBIREA MEA

Eu sunt un aisberg ce strabate marea
Si muntii si padurea si ninsoarea.
Si chiar prin foc de-as trece intr-o zi
De-atata ger nu m-as putea topi.

Si ceea ce-as dori mai mult sub soare
Sa fiu intaiul aisberg ce moare
Sub flacara iubirilor din zori
Si sa ma ratacesc printre ninsori.

Incerci mereu sa ma ucizi tacut
Dar ca un happy-end dintr-un film mut
Ramanem infinit de mult asa
Tu,foc ce tii in palme gheata mea.

Tu,rug aprins ce simti tristetea mea
Eu aisberg mut ce-ti tulbur linistea
As vrea si eu sa-ti dau caldura mea
Dar de la gheata poti avea ceva?

Atunci as vrea sa mor de dragul tau
Si sa te rog sa nu-mi vorbesti de rau
Si ca sa pierzi infiorarea grea
Du-ma la Polul Nord,iubirea mea.

Si sa nu spui la nimeni c-am pierit
Nu vreau sa stie cat timp ne-am iubit
Si atunci cand va fi iarna-n infinit
Sa-ti amintesti de-un aisberg ce-a murit.

2 FEBRUARIE 1989,ARINI



IUBIREA MEA DE GHEATA

Iubirea mea de gheata,vino
Sa facem focul in paduri
Si sa ne incalzim,lumino
In iarna plina de lupi suri.

Iubirea mea de gheata,spune
Unde se-ascunde viata ta
Si de ce soarele apune
Umbrindu-ti iarasi inima.

Iubirea mea de gheata-asteapta
Provizii pentru foc sa fac
Si-apoi cu mana ta cea dreapta
Astupa-mi gura ca sa tac.

Iubirea mea de gheata,lasa
Sa-ti tin obrajii-n palma mea
Si amandoi sa stam in casa
Pana cand stele vor cadea.

Iubirea mea ce-ai fost de gheata
Sa nu plecam de-aici curand
Acum te-am readus la viata
Si n-as vrea sa te pierd nicicand.

2 FEBRUARIE 1989,ARINI



INCURABILA BOALA

Bolnava sunt de fiecare seara,
Bolnava sunt de miezul unei veri
De amintiri si trupul se-nfioara
Caci nu mai e nimic din ce-a fost ieri.

Ma dor imbratisarile din mare
Ma doare chipul tau cel obosit
De tine sunt bolnava si ma doare
Toata iubirea care m-a ranit.

Ma simt umbland prin vai sau poate-aiurea
Ma vad prin munti sau ratacind prin ploi
Cu mila ma mangaie lin padurea
Dar lacrimi curg pe chipul meu suvoi.

Dac-as muri ucisa de iubire
Dac-as muri lovita de-un sarut
N-as mai putea spera in nemurire
N-as mai avea puterea sa te uit.

Bolnava sunt de-o boala nestiuta
De-o boala care n-a mai existat
Iubirea mea e o iubire muta
Si sufletul mi-e astazi exilat.

Ma doare infinitul si-nserarea
Ma dor zapezile ce vin spre noi
Ma inspaimanta cateodata marea
Caci am ramas pe tarm cu nori de ploi.

Mi-e trupul plini de rani,nu de iubire
Mi-e sufletul ranit de amintiri
N-a mai ramas nimic,doar amagire
Si-n brate am doar spini de trandafiri.



VIATA CA O LACRIMA

Din punct de vedere al lacrimei
Viata e un lung si sfarsietor chin,
O insiruire de clipe,uneori mai bune
Dar de cele mai multe ori rele.

Din punct de vedere al lacrimei
Viata e o eroare,
O sfasietoare eroare
Pornita dintr-un punct
Si ajunsa tot acolo.

Din punct de vedere al lacrimei
Viata e un imens tablou,
Din ale carui sabloane iesim uneori
Pentru a ne lua portia de moarte.

Din punct de vedere al lacrimei
Viata e o imensa truda,
Povara purtata prea repede
Pe tarmul unei singure mari.

Din punct de vedere al lacrimei
Viata e o imensa scena
In care fiecare rol
Se vrea cel mai important.

Din punct de vedere al lacrimei
Viata e o lebada cu aripile frante
Cazand inainte de a-si lua zborul
Spre inaltimi.

Din punct de vedere al lacrimei
Viata e o privire aprinsa
Atintita spre infinit
Dar ramasa fara lumina adeseori.

Din punct de vedere al lacrimei
Viata e o paranteza inchisa
In care cele mai importante lucruri
Sunt extremitatile:viata si moartea.



NEIERTATOR SFARSIT

Eu te sarut cu ochii,caci buze nu mai am
Dar am zapezi pe frunte si flori de gheata-n geam
Nimic nu mai opreste torentul de ninsori,
Si nu mai e iubire si nu mai sunt nici flori.

Eu te sarut ca marea cu valurile-i reci
Caci nu mai am cuvinte sa te opresc sa pleci
Iubirea am uitat-o pe banca unde am stat
Si unde intaia oara noi doi ne-am sarutat.

Eu te sarut prin soapte si nu mai am puteri
Sa-ti spun ca Universul s-a prabusit de ieri
Caci am pierdut iubirea,speranta in zapezi
Si nu mai e nici soare si nu mai sunt amiezi.

Eu te sarut cu lacrimi,eu te sarut in zori,
Cand stropii mari de ploaie sunt vitregiti de nori
Nimic pe lumea asta nu mai e bun si sfant
Cand moare si iubirea,cand totul e descant.

Eu te sarut cu seara ce trece peste noi
Si lasa-n urma frunze,copacii tristi si goi
Si-nseninarea doare si gerul e cumplit
In suflete si-n inimi si peste infinit.

Eu te sarut de-a pururi,eu te sarut pe veci
Si-alerg mereu cu gandul pe urmele-ti prea reci
Sa termina mileniul,avem sa nu dureri
Si totul e speranta-ngropata in taceri.

Eu te sarut cu ochii si nu te mai privesc
Eu te sarut cu viata ca sa iti amintesc,
Ca am trait odata cu Universu-ntreg
Dar nu mai am puterea sa te mai inteleg.

14 DECEMBRIE 1989,BRASOV



NU VEI STI

Motto:Si niciodata nu vei sti
Ca-n jurul mesei trei vom fi
In stanga tu,in dreapta eu
Si-n fata noastra...dorul meu.

Si niciodata nu vei sti
Ca tot ce-a fost nu va mai fi
Si niciodata n-ai sa speri
In adevarul altei veri.

Si niciodata n-ai sa crezi
Ca-n jurul nostru sunt zapezi
Si niciodata n-ai sa-mi ceri
Iubire,ca sa poti sa speri.

Si niciodata nu vei sti
Ca visul tau se va sfarsi
Si niciodata n-ai sa speri
In infinitul altei seri.

Si niciodata n-ai sa pleci
Pe drumul plin de lacrimi reci
Si niciodata n-ai sa-mi dai
Un strop din coltul tau de rai.

Si chiar si-acum cand s-a sfarsit
Cand am plecat spre infinit
Tu niciodata nu vei sti
Ca tot ce-a fost nu va mai fi.

30 APRILIE 1990,ARINI


DOINA PROMISA

Du-ma la izvor de nuc
Unde cant-un pui de cuc
Canta,canta si suspina
Inima-i de lacrimi plina.

Du-ma la izvor de tei
Unde pasc frumosii miei
Sa nu plangeti,dragii mei...

Du-ma la izvor de dor
Unde-i omu' calator
Iarba tace si ingana
Cainii latra pe la stana.

Doru-i dor si tare-as vrea
Sa m-asez frumos pe-o stea
Si sa cant si sa ingan
Lacrimile sa-mi infran'.

Doina,doina,cantec drag
Du-ma la izvor de fag
Unde-i omu' calator
Prin lume ratacitor.

Canta,canta si suspina
Inima-i de lacrimi plina
Inima-i de lacrimi plina...

APRILIE,2008,GERMANIA



INVINGATOARE VISURI

Visam sa tin in palma privirea ta,calda ta privire
Visam sa tin pe umeri secundele in care ma priveai
Visam sa port pe buze caldura soaptelor tale
Si mai visam sa te aud cum taci.

Visam sa deslusesc sensul vorbelor tale atat de ciudate
Visam sa ma bucur de setea ta de viata
Mereu mai infocata si mereu mai aprinsa
Si mai visam sa te inchid sub pleoapa mea.

Visam sa uit tristetea din ochii tai
Visam sa ma-nconjori cu dragostea ta
Si sa ma faci sa sper in nemurire
Si sa uit toate cuvintele de bun ramas.

Voiam sa-mi amintesc in fiecare zi de tine
Voiam sa fiu o floare alba de cires
Care sa ti se stinga in palma incet ,incet...
Si mai visam o stea numai a noastra.

Visam sa alergam pe dealuri,prin munti si prin vai
Visam sa fim doi calatori nevazuti pe-acest pamant ratacitor,
Visam sa avem o sanie alba
Trasa de doi neinseuati.

Si visand mereu la toate acestea
Cu lacrimi in ochi,privind infinitul
M-ai luat de mana si alergand
Am inceput sa sper ca tot ce am visat va invinge.



VINO

Am intins bratele catre tine si ti-am spus:vino!
Am numarat in gand pasii pe care ar fi trebuit
Sa-i faci pana la mine si ti-am spus:vino!
Am rugat soarele sa-ti lumineze calea
Si ti-am spus:vino!
Am rugat ploaia sa se ascunda putin
Si te-am rugat sa vii.
Am cerut cerului sa te cheme grabit
Si ti-am spus :vino!
Dar cand mai aveai doar un pas,
Doar un singur pas pana la inima mea
Totul s-a naruit in calea mea:
Si cerul si soarele si ploaia si aerul
Si a urmat o clipa imensa si grea de tacere,
In care doar picuri de ploaie mai puteau ingana
Lacrimile ce-mi cadeau din suflet.

4 OCTOMBRIE 1989,TIMISOARA



A MAI TRECUT O ZI

A mai trecut o zi,un ceas
In miezul unei crude ierni,
Mai e nevoie de-un popas
Pe drumul vietii sa asterni.

Mai e nevoie de taceri
Mai e nevoie de-un cuvant
Dar totul e-ngropat de ieri
Si zboara spulberat de vant.

Atat de mult nerabdatori
Cu cei pe care ii iubim
Am vrut sa fim nemuritori
Si-un Univers sa recladim.

Noi ne grabim adeseori
Si mai uitam ca ne iubim
Spre statii,destinatii,gari
C-o floare-n mana noi pornim.

Am vrea sa fim de-atatea ori
Mai mult decat parem a fi
Dar ne uitam adeseori
Si nu uitam a ne minti.

Atunci cand crezi ca esti iubit
Esti acuzat de prea mult dor
Nici un cuvant nedeslusit
Nu iti mai vine-n ajutor.

Avem in orice zi dureri
Si stim ca sunt si le gonim
Si dupa-atatea lungi taceri
Am vrea in ochi sa ne privim.

Dar nu putem sa descifram
Caci codul este prea secret
Si-atunci pe alt liman plecam
Sa cautam un drum mai drept.

Cei ce-l gasim avem noroc
Si daca nu,mai incercam
Caci daca jocul este joc
Toti nu putem sa castigam.

Si totusi noi ne mai iubim
Chiar daca veacurile mor
Si incercam sa ne-amintim
Sa ne venim in ajutor.

Veniti prieteni,sa visam
Ca totu-n jur mai bun va fi
Chiar daca uneori trisam
Si mai uitam a ne iubi.

A mai trecut o zi,un ceas
In miezul unei crude ierni
Mai e nevoie de-un popas
Pe drumul vietii sa asterni.



IUBIREA PIERDUTA IN PLOI

In vara aceasta noi doi ne-am pierdut
Uitand de iubirea ce-a ars si-a durut
Curand o sa fie si munti intre noi
Frumoasele clipe pier duse de ploi.

Am fost fericiti,dar ramanem tacuti
Si-n noaptea aceasta vom merge desculti
Prin iarba culcata de ploile reci
Pierzandu-ne unul de altul pe veci.

Si cat ne-am iubit si-am sperat amandoi
Si cat am fi vrut sa ramanem in doi
Dar ranile dor si nu poti sa le-opresti
Si sapa adanc si te miri ca traiesti.

Ne pierdem incet dusi de alte chemari
Opriti la-ntamplare in mari departari
Iubirea-i o piatra-aruncata in drum
Din flacara ei n-a ramas decat scrum.

De ce ti-ai ales clipa asta sa pleci?
Cand trista eram si simteam lacrimi reci
Ce greu e cand esti ratacit prin ninsori
Si nimeni nu stie cararea spre zori.

Durerea e muta si totul e stins
Si dragostea moare in sufletu-nvins
Caci viata-i facuta sa doara mereu
In noi ea loveste si-atunci cand ni-e greu.

Sa rupem in doua iubirea din noi
Ce-a fost mai frumos sa impartem la doi
Si-apoi sa pasim fiecare pe-alt drum
Caci dragostea noastra apune acum.

Privindu-ne-n ochi ca-ntr-o mare de dor
Ne luam ramas bun cu un tremur usor
Ne spunem adio,adio si-atat
Si totul se stinge-ntr-un ultim sarut.

Dar ploaia va cade pe buzele moi
Si lacrimi fierbinti se vor pierde in noi
Si tristi langa-un ultim si vechi felinar
Vom plange,caci totul a fost in zadar.

Dar poate vreodata vei crede-n sfarsit
Ce mult am sperat si ce mult te-am iubit
Dar va fi prea tarziu sa mai arda in noi
Iubirea pierduta in tristele ploi.

3/4 SEPTEMBRIE 1989,ARINI



LACRIMILE

Lacrimile mele sunt asemeni clopoteilor
Care suna la fiecare inceput de an
Mereu si mereu cu aceeasi rabdare inconfundabila,
Inimitabila.
Important e sa sune cat mai bine.
Sa aiba o cat mai buna rezonanta!
De cate ori aud un clopotel
Ma gandesc la lacrimile mele
Mari ,zdrobitoare
Care cad in ritmul secundelor,
Care-mi inlantuie puterile
Si clipele si viata.
Bataile de aripi ale sufletului
Sunt ucise fara nici un drept de apel.
Din flacara mistuitoare a vietii
Ramane doar cenusa.
Si-atunci,de ce nu stim sa pretuim iubirea?
De ce o ingropam mereu in ploi,in zapezi,in furtuni?
Atentie!moare iubirea...
Si lacrimile sunt din ce in ce mai grele,
Mai mari si mai zdrobitoare...
Asemenea clopoteilor
Ce vestesc inceputul fiecarui An Nou
Mereu cu aceeasi rabdare inconfundabila,
Inimitabila.

4 OCTOMBRIE 1989,TIMISOARA

ARMINDENI

In orice colt de lume as fi fost
Cu prieteni multi,dar mai ales cu nimeni
Eu m-am intors mereu cu acelasi rost
Sa fiu acasa-n ziua de armindeni.

Cand eram tanara,cat asteptam
Si cum spuneam la toti si pretutindeni
Ca vor veni spre seara,cum doream
Baietii cu-o pereche de armindeni.

Si cand la poarta ii lasau grabiti
Si alergau spre alte porti si sate,
Ieseam mereu cu ochii fericiti
Si miroseam padurea-adusa-n rate.

Cu fiecare an ce se scurgea
Ca intr-un joc ce n-are nici un nume
Padurea,ca si mine,se-ntrista,
Caci toti armindenii plecau in lume.

Atat de mult mi-as mai dori si-acum
Sa-mi umplu narile de primavara,
Sa-mi iasa toti armindenii in drum
Si sa ne-aduca-acasa dinspre gara.

16/17 IUNIE 1992,ARINI



LA UN CEAI DE CRUSIN

Tubul meu digestiv e amar,
Imbibat cu crusin,
Crosetez in zadar
Linu-i lin.

Linu-i lin,lerui ler
E amar si senin
Peste noi,peste cer
Peste-omat si pelin.

Ma imbat de amar
Mai si cant cate-un pic
La un vechi felinar,
De nimic.

Totu-n jur este nins
Intunericul chiar
Peste tot pe cuprins
E amar.

Se mai naste o stea,
Mai apune un vis
Peste noi,peste cer
A tot nins.

Linu-i lin,lerui-ler
Ma imbat de amar
Dar sunt tot mai stingher
Si-n zadar.

1 DECEMBRIE 1993 -
In timpul unei cure de slabire



DE ZIUA TA

E ziua ta,iubite, o zi de-april cu flori
E ziua ta,iubite,cu soare si amiezi
In clipa asta mare as vrea sa vin in zori
Cu flori de mar pe crestet,iar tu sa ma dezmierzi.

Acum,iubite,lacrimi sunt pe flori
Si lacrimi curg pe albii mei obraji
Si sufletul mi-e invadat de nori
Si ploua cu tristete si pe brazi.

Si ziua ta e cat un infinit
Si ziua ta e cat o inserare
Si azi,cand ma gandesc cat te-am iubit
As vrea sa nu mai fie sarbatoare.

In clipa asta suntem numai noi
Cei despartiti de munti,dar cat de-aproape
Si nu putem sa ne-auzim de ploi
Si nu putem sa ne vorbim de ape.

In clipa asta eu as vrea sa fiu
In infinit sau poate mai departe
Si sa-ti trimit cu sufletul pustiu
Mereu cate un plic pana la moarte.

Tu ai deschide cel din urma plic
Cu totul imprecis,dar linstit
Si ai vedea ca nu ti-am scris nimic
Si doar atunci ai sti cat te-am iubit.

E ziua ta,iubite,o zi de-april cu flori
E ziua ta,iubite,cu soare si amiezi
In clipa asta mare as vrea sa vin in zori
Cu flori de mar pe crestet,iar tu sa ma dezmierzi.

7 APRILIE 1987



CAND MOARE UN VIS

Ce greu e cand moare o floare,
Ce greu e cand moare un vis,
Cand soarele nu mai rasare
Nimic nu mai poate fi zis.


Ce bine ca lumea mai spera
Cand totul in jur e-ngropat,
Pamantul e-ascuns ca-ntr-o sera,
E ros,condamnat si uscat.

Nimic nu mai sta in picioare
Si muntii se clatina toti
Umblam zi de zi la-ntamplare
In niste trasuri fara roti.

Se rupe zagazul rabdarii
Si lacrimi sparg ziduri si zari,
Si-n ceasul din urma-al rabdarii
Ne pierdem pe ninse carari.

Curajul de-a merge inainte
Dispare cu ultimul tren,
Nimic nu e-n stare s-alinte,
Banalul,umilul refren.

Si daca iubirea e-o arma
Si toti vom muri impuscati,
Vom trage semnalul de-alarma
Atunci cand vom fi condamnati.

Si cand ne vom duce departe
Si totul va fi mai curat,
Va ninge frumos peste toate
Si totul va fi ingropat.

8 FEBRUARIE 1992,CLUJ NAPOCA



SE DA...IN TARA ROMANEASCA

Se da uleiu-n tara romaneasca
Si lumea sta cuminte pe la cozi
Ca totusi, au nevoie sa traiasca
Avand in frunte carduri de nerozi.

Si zahar e in tara romaneasca
La liber sau la ratie,cum poti
Copiii totusi trebuie sa creasca
In tara asta plina de netoti.

Se dau si oua-n tara romaneasca
Mereu mai scumpe si mereu mai mici
Dar nu-i nimic,poporul o sa creasca
Si vom ajunge o tara de pitici.

De toate sunt in tara romaneasca,
Dar ne-afundam in bezna pana-n gat
Lasati-i dracului pe toti sa pasca
Sa zaca in mocirla pana-n gat.

Ne-a mai ramas sa ne rugam la ceruri
Si s-asteptam minunea intr-o zi,
Dar ingeri sunt prinsi de alte treburi
Si nu ne mai ajuta,orice-ar fi.

Sunt toate scumpe-n tara romaneasca
Si grijile se inmultesc mereu,
Ar trebui un neam nou sa se nasca
Ca sa ne mai ajute...Dumnezeu.

27 MARTIE 1992,CLUJ NAPOCA



SINGURATATE

Stau singura cu fata catre cer,
Privesc inaltul cerului albastru
Si simt ca-ncetul cu incetul pier
Ucisa de-odiseea unui astru.

Privesc amurgul innecata-n vis
Singuratatea cu putere-apasa
In suflet e-un vacarm de nedescris
Si noaptea e din ce in ce mai deasa.

E-atata liniste in jurul meu
Incet aud si stelele cum cresc
E-o liniste ce-apasa tot mai greu
Nici nu mai am cu cine sa vorbesc.


E viata o imensa asteptare
Un tei plangang mereu spre infinit
Cuvantul ce raneste si ce doare
O lacrima pe tarmul nesfarsit.

Si despartirea e mai dureroasa
Caci totul se masoara-n departiri
Ne indreptam spre-o iarna prea geroasa
Cu pasi prea repezi si cu reci priviri.

Cand viata-i o imensa despartire
Ce poate moartea sa mai ia din noi?
Daca ne despartim si de iubire
Ca de povara fiecarei ploi.

Dar daca viata n-ar avea si patimi
Am fi prea multa vreme fericiti
Veniti sa ne-ngropam in mari de lacrimi
Caci totul e-n zadar,indragostiti!

15 SEPTEMBRIE 1987,ARINI



AU INCEPUT SA CADA STELELE

Au inceput sa cada stelele
Si sa se impleticeasca cazand printre ierburi.
Au inceput sa cada stelele
Si cu ele o parte din cer si din noapte.

Atunci cand stelele cad se spune ca moare un om
Dar ce se mai spune atunci cand cad toate?
Priviti oameni buni cate stele sunt in Univers,
Si toate stralucesc deodata.

Toti indragostitii privesc cerul si stelele
Dar oare stelele ne privesc pe noi?
Ce se intampla atunci cand viata
E o imensa lacrima
Din care cade din timp in timp cate o stea?

Haideti,sa deschidem ochii mari si sa vedem
Ca si cand ar fi ultima oara,stelele...
Haideti sa iubim curat si frumos
Ca ele ne vad si varsa spre noi
Iubire,ceruri de iubire si speranta.

Dar va veni o zi,
Cand stelele,dar absolut toate
Va face un mars al tacerii
Si vor incepe sa se napusteasca
Asupra noastra.

E trist pe aici pe la noi,prin lume
Un singur lucru mai putem astepta
Sa cada stelele si sa ne lumineze
Sufletele intunecite prea mult.
Priviti!Au inceput sa cada stelele.

30 APRILIE 1996,CLUJ NAPOCA



LA MOARTEA TATALUI TAU

Cand ti-am vazut obrajii-nlacrimati
Si trupul zguduit de-atata noapte
Eu mi-am dorit ca cei indurerati
Sa nu mai stie ce-i cuvantul moarte.

Si m-am retras de-acolo,sa privesc
Cea mai cumplita clipa-a despartirii,
Si sufletu-mi plangea neomenesc
In fata neputintei si-a iubirii.

Ca fulgerul veni aceasta veste
Ca stanca ce se prabuseste-n gol
Oricat ne-am tangui,el nu mai este
Caci moartea nu i-a dat prea mult ocol.

Mi-e inima pustie de atunci
Mi-e sufletul un infinit de lacrimi
E ca si cand in bezna te arunci
Si nu mai poti scapa de-atatea patimi.

Eu ma cufund in ganduri si-mi doresc
Sa fiti capabili de-a infrange soarta
Si sa-ncercati sa mai traiti firesc
Sa fiti o inima batand in alta.

Acolo unde vesnic era soare
In casa lor in care tot canta
A trebuit sa cada o ninsoare
Sa-ngroape si sa-nghete totu-n ea.

De ce atunci cand omu-i plin de viata
Si totul e la locul lui firesc
Ne-apare implacabil moartea-n fata
Luand cu ea sublimul pamantesc.

Nu inteleg si nici nu vreau vreodata
Sa retraiesc durerea-aceea grea
Dar as dori sa pot macar o data
Sa mut viata pe o alta stea.

O stea pe care sa nu fie moarte
Sa nu fie durere si nevoi
Caci nu mai poti de viata sa ai parte
Pe-acest pamant cu oameni tristi si goi.

De ce cad stelele atat de des?
De ce e viata asta-atat de cruda
Degeaba suntem noi in Univers
Cand viata ca si moartea nu ne-asculta.

Si daca viata asta e-o eroare
Noi trebuie sa invatam mereu
Sa nu ucidem sufletul ce moare
Chiar daca pare lucrul cel mai greu.

Si daca-n fiecare zi e noapte
Nu mai putem rabda si suferind
Ne-apropiem cate putin,de moarte
Cu fiecare zi,imbatranind.

Datori suntem sa mergem mai departe
Si sa-nfruntam necazuri si dureri
Caci viata asta nu-i decat o carte
Ce totusi are-un maine-un azi si-un ieri.

Datori suntem sa fim mai buni in lume
Chiar daca totu-n jur e nefiresc
Chiar daca oameni ce nu mai au nume
Ne mint si ne urasc si ne-amagesc.

Ne intristeaza visele ranite
Ne intristeaza morile de vant
Si toate intrebarile rostite
Si fiecare dureros cuvant.

A fost odata o poveste trista
C-un om care-a fost viu pana mai ieri
C-un om care acum nu mai exista
Cu doua inimi pline de dureri.

A fost odata viata si iubire
A fost un om care spera mereu
Dar din sublima,buna fericire
N-a mai ramas nimic,doar dorul greu.

A fost odata un izor de viata,
Au fost trei prieteni poate prea uniti
A fost un infinit,o dimineata
Dar ati ramas doar doi sa va iubiti.

Voi sunteti si sa nu uitati vreodata
Ca trebuie de-acuma sa luptati,
Caci soarele apune cateodata
Dar va-ncalzi obrajii-nlacrimati.

El trebuie sa mai rasara iara
Sa lumineze chipurile-n zori
Si trebuie sa vina-o primavara
Sa radeti iar si sa uitati de nori.

3 MAI 1990,ARINI



TREZIRE

Mi-e inima un cantec de speranta
Mi-e inima sarutul de pe flori
Si iarba a-nceput din nou sa creasca
Si nu se mai ascunde sub ninsori.

Mi-e sufletul um zumzet de lacuste
Mi-e sufletul o mare de dorinti
As vrea sa plec cu tine catre munte
Si imi doresc sa fim doi necuminti.

Sa ne iubim printre fosniri de frunze
Sa ne iubim cu patima si dor
S-avem o mare de dorinti pe buze
Si sa ne contopim intr-un fior.

Sa ne iubim lasciv printre parauri
Si sa privim doar cerul mai apoi
Mi-e dor ca focul inimii sa-l scuturi
Si sa topeasca vesnice ninsori.

Sa ne iubim pe la rascruci de drumuri
Cand ceasul bate rar si apasat
Saruta-mi trupul invelit in muguri
Si sufletul ce parca a-nghetat.

Si du-ma mai apoi spre dimineata
Cu parul peste umeri rasfirat
Si sa iubim pasind din nou spre viata
Caci prea ades am plans si am oftat.

Iti multumesc,iubitul meu din noapte
Ca ne-am gasit acum intamplator
Iti multumesc ca m-ai salvat de moarte
Si ca traiesc din nou si imi e dor.

Sa ne iubim mereu muscand din viata
Sa ingropam zapezile in zori
Si sa ne bucuram de dimineata
Imbratisati si ingropati in flori.

APRILIE,2008,GERMANIA



NOAPTEA

E iarna si stau si ascult
Fulgii ce cad pe pamant
E mult,e putin,este trist
Si totusi,si totusi EXIST.

In mine e iarna pe veci
Ti-ai luat ramas bun si-acum pleci,
Dar bunul acesta ramas
Imi urla cu tine in glas.

Si cainii ce latra hoinar
Imi fac acest chin mai amar
Pe oricine-as vrea sa ascult,
Dar singura sunt pe pamant.

Si multul acestei tarziu
M-apasa cu frig si pustiu,
E noapte,e trist si e sters
Si-s singura in Univers.

Opreasca-se timpul in loc,
Zapada sa mistuie foc
Si albi ca si iarna din noi
Sa fim doar o clipa in doi.

E iarna si stau si ascult
Fulgii ce cad pe pamant,
E mult,e putin,este trist
Si totusi,si totusi EXIST.

22 FEBRUARIE 1989 -
Intr-o iarna mult prea cruda!



DOAR TU...

Tu,neiubita mea iubita,
Tu,neatinsa mea aleasa,
Tu,inflorire a dorintei,
Tu,floare alba neculeasa.

Tu,ne-ndoita de durere,
Tu,neinvinsa de furtuni,
Tu,fata mea din departare,
Minunea mea dintre minuni.

Tu esti copil si esti femeie,
Tu esti atee si pacat,
Cu tine viata e-o scanteie
La dragoste sunt condamnat.

Tu faci din mine o lumina,
Tu-mi dai puteri sa ma ridic
Si ziua-mi este mai senina
Eu sunt si mare,sunt si mic.

Tu faci din mine sarbatoare,
Ma speli cu roua de pe flori
Si ma topesti intr-o ninsoare
Pe fruntea ta plina de nori.

15 ianuarie 2009,Munster -
In timpul unui curs plictisitor de medicina.



FINAL SUBLIM

Final sublim
Nu te dorim
Si ca sa stim
Ca mai traim
Sa ne iubim
Sa ne dorim
Sa nu uitam
Sa ne amintim
Ca vietuim
Ca ne iubim
Ca mai traim
Si suferim
Dar nu murim
Caci nu uitam
Sa ne iubim
Si daca stim
Cum sa traim
Te vom uita
Final sublim.

15 DECEMBRIE 1989,ARINI


COLIND DE DOR

Miroase-a zapada,miroase a ger,
Miroase a seri de Craciun,
Cand linu-i mai lin si leru-i mai ler
Ti-aduc o colinda,om bun.

Colinda cu lacrimi,colinda de dor,
Miroase-a sarut si suspine,
E seara si tare as vrea sa nu mor,
As vrea sa respir langa tine.

Miroase a viata,miroase-a destin,
M-as rupe-n buati pentru tine,
Dar stau si mai plang la o cana cu vin
Caci cel asteptat nu mai vine.

27 DECEMBRIE 2008,ARINI

ALTE POEZII - Dr.FELICIA FELDIOREAN VOLUMUL II

CUPRINS


1. ULTIMUL VALS
2. CREZ
3. ULTIMUL SARUT
4. PRIN PLOAIA DE FLORI
5. VISEAZA-MA IARNA
6. ULTIMUL TREN
7. VIATA E TOT
8. LINISTEA
9. ANOTIMP
10.DEZNODAMANT
11.COLIND PENTRU BATRANII DIN AZIL
12.LA NOI IN SAT
13.NE IMBATAM CU VIATA
14.NE DUCEM CRUCEA


ULTIMUL VALS

Cand toata iubirea acum s-a sfarsit
Si noaptea se-asterne in noi si-nfinit
Se-aude in taina un trist ultim vals
Dar noi ne-am pierde chiar si pasii de dans.

E totul pierdut in zapada din noi
Si visul ce-a ars peste punti,peste ploi
Am vrut sa plutim intr-un vals neuitat
Dar valsu-a murit si noi doi ne-am uitat.

Se sting chiar si flacari cand visele mor,
Cand nu mai astepti nici un alt ajutor
Se rup chiar si punti care leaga iubiri
Si se-nneaca oftand dureroase amintiri.

Si daca si-a noastra iubire a fost
Sa moara in zori,regasind adapost
Nu-i nimeni de vina,caci totul e zbor
Si toate din jur se si nasc,dar si mor.

In seara aceasta s-aprindem faclii
Sa arda iubirea cat oameni vor fi
Si ultimul vals sa se-auda incet
Cantat pentru ultimul nostru banchet.



CREZ

Mi-s ochii senini,desi ploua in lume
Mi-e cantecul crez,desi crunt ne uitam
Mi-e cerul albastru,desi nu am nume
Cu viata si moartea pe-un ocean navigam.

Pe buze am roua,desi mor cuvinte
Desi toate florile s-au sinucis
Mai sunt si sperante,dar sunt si morminte
Mai mult decat ne-ntristeaza in vis.

Pe cer trec corabii cu puntile goale
Pe mari navigheaza aceiasi condori
Dar pasii mei singuri urmeaza o cale
Ce lasa in urma tristetea pe flori.

Tu strigi catre viata,eu strig catre moarte
Tu cumperi sperante,eu cumpar dureri
Tu cauti doar zi,iar eu caut doar noapte
Dam clipe in schimbul atator pareri.

De-aceea incerc sa sfidez prabusirea
Incetul cu incetul,a acestei lumi,
Desi-mi intristeaza si iarna privirea
Nu vreau sa fiu prada atator minciuni.

Cunosc plansul ierbii,desi rad in nestire
Sa nu afle iarba ca si eu ma frang
Si vreau uneori un minut de iubire
Sa uit tot ce-i trist si sa uit sa mai plang.



ULTIMUL SARUT

Striveste-mi lacrima-ntre gene
Striveste-mi ultimul sarut
Caci am jucat pe-atatea scene
Doar roluri dintr-un teatru mut.


Striveste-mi visele in palma
Striveste-mi sufletul sub pasi
Caci a venit ultima toamna
Si poti prin frunze sa ma lasi.


Striveste-mi lacrima iubirii
Striveste-mi privirea in zori
Dar nu uita ca fericirii
I se cuvin atatea flori.


Striveste-mi lacrima-ntre valuri
Striveste-mi viata in zapezi
Si vino-apoi cantand pe maluri
Din cand in cand sa ma mai vezi.


Striveste-mi clipele in noapte
Striveste-mi noptile in zori
Caci ultimele mele soapte
Se pierd incet,printre ninsori.


Striveste-mi gandul si amintirea
Striveste-mi ochii verzi in flori
Si-n veci sa nu-ti intorci privirea
Caci m-ai uitat de atatea ori.


Noi am jucat pe atatea scene
Doar roluri dintr-un teatru mut
Striveste-mi lacrima-ntre gene
Striveste-mi ultimul sarut.

9 FEBRUARIE 1990,ARINI



PRIN PLOAIA DE FLORI

A-nceput sa ploua cu cirese mari
A-nceput sa ploua cu parfum de crini
Intr-o zi de vara am pornit hoinari
Pe poteci cu stele si cu trandafiri.


E o zi cu soare si cu mult senin
E o zi de vara cu-adieri de dor
Si-n aceasta lume singuri noi pasim
Intr-o luntre mare si pornim in zbor.


Cu parfum de roze si cu fluturi mii
Peste-ntreaga lume e un joc sublim
Si aceasta vara as dori sa stii
Ca e clipa noastra-n care ne iubim.


E aceasta clipa o imensa stea
E un zbor de pasari si de nuferi dalbi
Si cu bucurie si cu speranta-as vrea
Sa fiu doar cu tine si cu fluturi albi.


Sa plutim prin ploaia care ne-a unit
Intr-o existenta plina de iubiri
Si sa ne intoarcem de la infinit
Cu senin in suflet si flori in priviri.



VISEAZA-MA IARNA

Viseaza-ma intr-o iarna intr-o zapada rece si grea
Viseaza-ma in mijlocul Universului
Aduna-ma ca pe o speranta
Si daruieste-ma copiilor saraci si tristi si bolnavi.


Viseaza-ma iarna,pe ceata
Si risipeste-ma fara sovaire
Asa cum odata
Risipeai florile in parul meu.


Viseaza-ma pe viscol,intr-o iarna
Si stinge-ma,asa cum stingi un felinar
Care a ars o iarna...si inc-o iarna...
Si alte ierni in zadar.


Viseaza-ma intr-o iarna,intr-un sat
Si ajuta-ma sa aprind focul in vatra
Apoi colinda-ma,asa cum numai tu stii s-o faci
In noaptea Anului Nou.


Viseaza-ma in iarna cea mai grea
In cea mai indepartata parte a lumii
Si crede-ma,voi zambi putin...
Apoi voi pleca...
Cu parul plin de neaua visurilor tale.

22 FEBRUARIE 1988,ARINI



ULTIMUL TREN

In gara sunt trenuri ce pleaca mereu
Spre nord sau spre sud,sau spre tarmuri de gheata
Cand tu vei pleca ia si sufletul meu
Si lasa-mi doar noaptea cu lacrimi pe fata.

Acum vei pleca si la geamu-aburit
Te vad ca esti trist si ca totusi iti pasa,
Si chiar daca pleci spre un alt infinit
Tristea si gandul la mine te-apasa.

E gara aceasta ascunsa-ntr-un sat
Pustie si rece si rea si mohorata...
In clipa aceasta si trenu-a plecat
Si vreau sa nu plang,dar pe veci sunt pierduta.

E ultimul tren ce-a plecat dintr-o gara
In care eu plang si nu pot sa te uit
Si-acum cand te vad pentru ultima oara
Adio imi iau cu un ultim sarut.

Nu stiu incotro ma voi duce acum
Peronul e trist si e gara pustie...
E noapte si nu mai e nimeni pe drum
Mi-e viata amara si mult prea tarzie.

Voi merge pe drumul pe care-am venit
Voi merge in nu stiu ce parte...
Si poate-oi ajunge sa vad in sfarsit
Si clipa ce duce spre moarte.

31 MARTIE 1987,BUCURESTI



VIATA E TOT

Lumina e viata si viata e zbor
De pasari ce fulgera nor dupa nor
Iubire e viata si viata e vis
Cu aripi de fluturi si flori de cais.

Un camp de verdeata cu fraged miros
E viata aceasta cu trup lunecos
Ea trece asa precum trecem in zbor
Pe luciul zapezii c-un simplu fior.

Viata e cartea pe care o stii
Zi dupa noapte amurg dupa zi
C-un dangat de clopot ce bate mereu
Si stiu ca va trece si ne este greu.

E zbuciumul marii pe timp de furtuni
E luna ce-ascunde atatea minciuni
E fosnetul ierbii cand trece un cerb
Si e substantiv,adjectiv sau verb.

E floarea de colt a iubirii dintai
E soapta de seara,spunand mai ramai
E dulcea mireasa cu mers diafan
E cantecul noptii pe-aripi de pian.

O fraza de clipe,de luni si de ani
Un sir infinit de salcami si castani
Un soare ce sta prea ades dupa nori
E viata aceasta-n mai multe culori.

Si focul ce arde si creste mereu
Si binele bine si binele greu
Si plansul amarnic al celui batut
Si visul sarcastic al celui avut.

E viata copilului in lume pierdut
Un semn de intrebare imens,nesfarsit
Un hohot de ras ce revine mereu
Si iarba ce creste acuma mai greu.

Viata e-ntregul acest Univers
Cu rauri de lacrimi,ce n-au nici un sens
Cu griji,bucurii,cu nevoi si dureri
Speranta-ntr-o zi mult mai buna ca ieri.

E-o grea batalie pierduta in zari
In care invinsii vor fi-nvingatori
Iubiti-o,caci mica e pe pamant
E raza de soare si boare de vant.



LINISTEA

Asculta!E ziua si e lumina!
Auzi fosnetul frunzelor?
Auzi sunetul izvoarelor?
Auzi pasul saltat al caprioarelor?
Auzi?

Asculta!E seara si e vis!
Auzi soapta marilor?
Auzi cantecul soarelui in amurg?
Auzi duioasa revarsare a inserarii?
Oare auzi?

Asculta!E noapte si e dor...
Auzi zborul randunelelor?
Auzi cantecul padurilor?
Auzi freamatul norilor?
Oare mai auzi?

Asculta-ma!Sunt eu.
Auzi cand iti vorbesc si cand te chem?
Auzi cand plang si cand te chem?
Auzi cat sufar si ma tem?
Ma mai auzi?



ANOTIMP

Imbatranim in fiecare iarna
Ce trece peste inimi,peste noi
Si nici nu stim ca mai avem nevoi
Imbatranim in fieacare iarna.

In primavara-ntinerim putin
Si ochii ni-s inlacrimati de soare
In fiecare zi e-o sarbatoare
In primavara-ntinerim putin.

Si vara vine sa ne pastoreasca
Sa ne-ncalzeasca crestetele reci
De-atata viscol,nins in veci de veci...
Si vine vara sa ne pastoreasca.



DEZNODAMANT

Putem de-acum sa radem,putem ca sa iubim
Si mai putem de-a pururi noi liberi sa traim,
Putem de-acum sa radem,dar plangem neincetat
Pentru acei ce viata,sa existam si-au dat.

Pe-ai nostrii frati ii plangem si ii vom plange-n veci
Si daca ochii nostrii de lacrimi vor fi reci
Vom lacrima din suflet,din inima,din gand
Atat cat vom fi liberi pe-acest sublim pamant.

Si daca dragii nostrii,cei tineri si cei multi
Au fost mai tari ca piatra si cei mai falnici munti
A fost pentru dreptate si pentru adevar
Chiar daca-au cazut in lupta ca florile de mar.

Noi am uitat sa radem si am uitat sa fim
Dar nu am uitat de-a pururi speranta s-o iubim
Speranta a fost forta ce ne-a purtat mereu
Spre ziua cea de maine,chiar daca a fost greu.


Noi am uitat de vise,noi am uitat de zori
Dar lacrimile noastre se vor preface-n flori
Caci a venit si clipa pe care-o asteptam
Si libertatea care respira-n orice ram.


Sa nu ne mai prefacem,sa nu ne mai mintim
De-a pururi si-n vecie noi toti uniti sa fim
Caci nu putem sa-nvingem fara a iubi
Si nu stim adevaruri din inima-a rosti.

Eu rad si plang la ceasul maniei celor multi
Si-ngenunchez in fata copiilor desculti
Care la Timisoara cu lumanari in maini
Au fost ucisi de gloante trase de cei nebuni.


Veniti cu totii,oameni,sa plangem pentru ei
Si pentru toti aceia rapusi de cei misei
Si sa aprindem vesnic pentru acei ce pier
O mie de luceferi imprumutati din cer.

Veniti in ziua sacra a Sfantului Craciun
Si inchinati colinde si tot ce-aveti mai bun
Caci poate niciodata nu vom afla prin ani
Cati brazi in tara asta s-au declarat orfani.

Atata sa mai facem sa plangem in taceri
Si sa deschidem ochii de lacrimi si dureri
Caci libertatea doare,cu sange ea s-a scris
Dar o vom pazi-o vesnic,cu sufletul nestins.

Putem de-acum sa radem,dar plangem neincetat
Si multumim din suflet celor ce au luptat
Pentru ca viata asta atat de cruda,grea
Sa fie cea mai mare si lucitoare stea.

Celor ce-au cazut,tinerilor,studentilor,soldatilor,care au demonstrat forta de neinvins a romanilor.
Fie ca ziua de 22 Decembrie sa fie de-a pururi ziua renasterii poporului roman,1989.

25 DECEMBRIE 1989,ARINI



COLIND PENTRU BATRANII DIN AZIL

Motto:Colind,cantec trist
Colind de uitare
Cu ramuri de brad
Ingropate-n ninsoare.

Iubitii mei copii-batrani
Iubitii mei batrani-copii
Nu mai aveti nimic in maini
Unde-au plecat ai vostri fii?

Ce semn prevestitor de rele
V-a spus ca intr-o buna zi
In nopti fara luciri de stele
Veti fi mutati de-ai vostrii fii?

Ca ochii curati de caprioara
Din ochii blanzi ati lacrimat
Cand ati vazut ultima oara
Casa din care v-au mutat.

Si nici nu ati avut prieteni
Voi ati avut numai dureri
Si nici nu pretindeati atenti
Dupa atatea lungi taceri.

Va mai aduceti voi aminte
Cum contemplati fulgii ce cad?
Pentru-ale voastre dureri sfinte
V-aduc o ramura de brad.

Si va colind de dor de casa
Si va colind de sarbatori
Cand painea rumena pe masa
O mai simtiti doar din scrisori.

Eu va colind in ierni cu stele
Sub geamul vostru stau si cant
Acum,cand mii de ganduri rele
Ati adunat de pe pamant.

Rasplata ce-ati facut la toti
Pentru al vostru sfant copil
Si pentru-ai vostri dragi nepoti
E-o condamnare la azil.

Ati suferit si v-a fost greu
Ca sa le fie lor mai bine
Si-acum va intrebati mereu
De ce le e cu voi rusine.

Sa-nvete-scoli si-n facultati
Voi ati muncit din greu,cu jale,
Si v-ati luptat cu greutati
Si acum va stingeti prin spitale.

Si nu ar fi nimica greu
Sub soarele ce parca-i stins
Dar voi ii veti iubi mereu
Batrani senini cu parul nins.

Si-asa va stingeti prea curand
Povara-atator lungi dureri
Eu am venit cu-n singur gand
Sa fiti mereu mai tari ca ieri.

Oameni batrani acum carunti
Cand cerul iernii se dezgheata
V-aduc colind de peste munti
Pentru a va trezi la viata.

Chiar daca astazi li se pare
Ca-i greu cu voi,ca-i bine aici
Dar voi ati fost puterea mare
Chiar daca astazi sunteti mici.

Copiii vostri,necuminti
Sa-nvete de prin dictionare,
Ca mai presus decat parintii
Nu poate fi nimic sub soare.

Si nu uitati,copii de piatra
Si sa va aduceti voi aminte
C-o sa imbatraniti odata
Si i-ati veghea si la morminte.

Nu le-a ramas decat privirea
Ce umbla prin paduri si munti
Ei au uitat ce-i fericirea
Unu-i An Nou sau unei nunti.

Acum cand stelele coboara
Acum cand ninge linistit
Eu va aduc colind de seara
De dincolo de infinit.

Si peste geamul vostru nins
Colind pentru a voastra stea,
Sa nu plecati de pe cuprins
Cat viata-n voi va lumina.

Si daca fiii vostrii uita
Ca existati pe-acest pamant
Da,Doamne,o ninsoare multa
Sa ne ingroape pan'la gat.

LA NOI IN SAT

Ce melodie e in limba noastra
Si ce frumoasa e muscata-n glastra,
E romanesc pamintul, ca si limba
Si cei plecati nu au uitat colinda.

Si mama varuind in alb copacii
Cind Pastele venea zorindu-si pasii
Noi la biserica in sat mergeam,
Cu totii laolalta ne stringeam.

Iubeam si satul, noi iubeam si iarba
Si pietrele si nu stiam ce-i vrajba
Si alergam la scoala-n dimineti
Muiate-n ceata, fara de tristeti.

Ce fericiti eram si tare mici
Acuma suntem mari si venetici
Ce bine mai era la noi in sat
Si alergam pina pe inserat.

Apoi mergeam acas` cu pasul rar
Beam lapte muls de mama in sustar
Apoi mergeam in pat mai linistiti
Si adormeam cuminti si fericiti.

Am vrea si-acum sa revenim in sat
Sa mergem cu tractorul la arat,
Dar ne-am pierdut prin lume..ce destin
Dar satul ne asteapta sa venim.

NE IMBATAM CU VIATA

Se-mbata sufletul de dimineata,
Se-mbata inima de albe zori,
Se-mbata amintirea de o viata
Ne-mbata si mirosul unei flori.

Se-mbata ochii mei de primavara,
Se-mbata ochii tai de adieri,
Ne-mbratisam in fiecare seara
Uitind zapezile de pina ieri.

Se-mbata ochii mei de-un val de mare
Uitat pe tarm cind soarele s-a stins
Se-mbata gura mea de o ninsoare
Ce cade dinspre ceruri dinadins.

Ne imbatam cu viata si destine
Ne imbatam si ne trezim mai goi
Ne imbatam ca sa ne fie bine
Ne imbatam ca sa uitam de noi.

PARIU CU VIATA


Am incheiat pariuri cite-am vrut,
Am cistigat sau am pierdeut decent
Daca a fost frumos sau doar urit
Am masurat doar pasul decadent.

Cu viata noi am pariat oftind
Sperind sa cistigam usor cumva
Dar ea amabila, mereu rizind
Nu ne-a dat nici o sansa-a cistiga.

Apoi am incetat sa pariem
Caci frica de a pierde ne-a cuprins
Si am plecat cu cel din urma tren
Pierzindu-ne departe in abis.

Atentie, deci, dragi contemporani
Ce pariati prea des pe-a voastra stea
Nu mai conteaza cine are bani
Caci viata nu se poate cumpara.

Totusi vom paria cit vom trai
Chiar daca viata-i un pariu pierdut
Nu ne vom pierde dreptul de-a iubi
In Universul parca disparut.

NE DUCEM CRUCEA-FELICIA FELDIOREAN

Suntem cuprinsi de-o mare nebunie
Noi alergam si totusi stam pe loc,
Totul se-ntimpla intr-o Romanie
Ce niciodata n-a avut noroc.

Cit am ajuns sa fim de disperati,
Nevoile si lipsa ne omoara,
Muncim ca razvratitii, condamnati
Si sclavi suntem a tot ce ne-nconjoara.

Ne ducem crucea cit om mai putea
Ne mai impiedicam si mai cadem,
A devenit din ce in ce mai grea
Aceasta cruce-a NATIEI-BLESTEM.

Vom merge sa votam a cita oara
Stiind sau nestiind ce va urma,
Popor puternic, fa sa nu mai doara
De-atita suferinta, LACRIMA !

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu

 
NU TE INDRAGOSTI DE DRAGOSTE !
Indragosteste- te de cineva care sa te iubeasca, care sa te astepte, care sa te inteleaga chiar si la nebunie, de cineva care sa te ajute, sa te ghideze, sa fie speranta ta, sa fie totul ptr tine. Indragosteste -te de cineva care sa nu te tradeze, care sa-ti fie fidel, care sa viseze impreuna cu tine, la felul tau de a fii, la spiritul tau. Indragosteste-te de cineva care sa te astepte pana la final, care sa fie exact asa cum nu te-ai asteptat, cum nu ai sperat. Indragosteste-te de cineva care sa sufere alaturi de tine, care sa rada alaturi de tine, care sa te imbratiseze cand ai nevoie. Indragosteste-te de cineva care sa se intoarca la tine dupa o cearta. Indragosteste-te de cineva care te iubeste._ "nu te indragosti de dragoste"._ e atat de usor de spus...
De ce trebuie sa astepti sfarsitul cuiva sa- i spui ca ai tinut la el ?
-->
              Myspace Glitter Text