.jpg)
Primul extras de single de pe noul album
"Autistul - Nu-l mai goniţi pe Brâncuşi"
videoclipul "Viaţa ca o curvă",
cu Maria Dinulescu
Florin Chilian
AUTISTUL
Nu-l mai goniţi pe Brâncuşi!
Muzică şi texte Florin Chilian 1. Uvertura 2. Ai grijă de tine! 3. De-ai putea 4. Sens interzis 5. Dacă de ce? 6. Viaţa ca o curvă 7. Toate toate 8. Marş! 9. Priveşte-n jur
10. Atît de rar
11. Oameni singuri
12. Ai grijă de ea!
Motto:
"Prin orice pot cădea în lumea asta, numai printr-o mare iubire nu."
Emil Cioran
Albumul vorbeşte despre lipsa de comunicare dintre noi şi noi însine, cauzată, poate, de ritmul infernal pe care îl presupune o "evoluţie onorabilă" în lumea reală, dar şi despre lipsa de comunicare între membrii societăţii, altfel spus "autismul social". Cît despre îndemnul de a nu-l mai goni pe Brâncuşi inutil să amintesc lungul şir al personalităţilor române forţate să plece din ţară pentru a se realiza în exil. Caragiale, Nicolae Păulescu Ionesco, Poenaru, Nicolae Teclu, Andrei Şerban,
Coandă, Ştefan Odobleja, Cioran, Augustin Maior, George (Gogu) Constantinescu, Alina Cojocaru... Din nefericire pentru noi, ca neam, nu sînt singurele exemple.
Autistul vorbeşte despre însingurare, despre lipsa orizontului, despre cum nimeni nu poate, nu vrea sau nu are timp sau chef să-l asculte pe celălalt.
Subtitlul Nu-l mai goniţi pe Brâncuşi! vine din realitatea românească, perfect cretinoidă, conform căreia valorile naţionale, dacă scapă cu viaţă, dacă nu „reusim să le ucidem, trebuie să plece din ţară pentru a-şi desăvârşi opera. Din nefericire, condiţia de "recunoaştere" a valorii unui român, în faţa conaţionalilor, este ca acesta să reuşească oriunde în altă parte decât în ţara în care s-a născut.
Florin Chilian
Autism - Autist
Autism = Pierderea contactului cu lumea exterioară printr-o repliere în sine însusi, un mod de gîndire detaşat de realitate şi o predominanţă a vieţii interioare. Autismul poate fi manifestarea schizofreniei, aceasta fiind asociată de foarte multe ori cu genialitatea. Autismul nu este o boală în sine ci o manifestare, un tip de comportament care însoţeşte o anumita condiţie psihică.
Autismul este o întâmplare ce ţine de ruperea contactului cu lumea "reală" şi refugierea într-o lume interioară, fără contact sau comunicare cu exteriorul. Condiţia autistului presupune, practic, la esenţă, lipsa de comunicare.
Autismul este asociat, în general cu schizofrenia dar cum graniţa dintre genialitate şi schizofrenie este extrem de fină, nu există încă o metodă precisă de diagnosticare a acestei condiţii.
Autismul este o boală caracterizată prin scăderea capacităţii de a comunica şi de a interacţiona pe plan social, prin comportament stereotip şi repetitiv.
Caracteristicile autiştilor
Autiştii au dificultăţi de comunicare. Unii folosesc greşit cuvintele sau se exprimă mai degrabă prin limbaj non-verbal. Alţii repetă cuvinte şi fraze, fiind capabili să reproducă fără greşeală ştirile auzite la televizor - de exemplu. O persoană care suferă de autism nu e prea interesată în a avea relaţii cu alţii. Se poate să nu răspundă cu plăcere şi să nu îşi privească interlocutorul în ochi. Un bolnav de autism petrece mult timp singur şi nu depune prea mult efort în a-şi face prieteni.
Gradele şi frecvenţa autismului
Gravitatea autismului variază de la sever la uşor, intersectîndu-se cu diverse nivele de inteligenţă care, la rândul lor, variază de la dificultăţi profunde de învăţare, pînă la nivele normale sau, în cazuri rare, la inteligenţă superioară, chiar aproape de genialitate.
Florin Chilian a încercat să intre decent în lumea muzicii, dar nu a fost posibil. Dacă ar fi reuşit, n-ar fi existat "Autistul – Nu-l mai goniţi pe Brâncuşi"
de Florin Chilian
21/06/2010
"A fi" - niciodată nu am ştiut să scriu corect acest verb. Mă blocam mereu în conjugarea din respiraţia asumată prea devreme a lui "a fi". Eu sunt! Aşa a fost mereu pentru mine, la imperativ. Nu acuz pe nimeni pentru asta, doar că pentru mine "acasă" a însemnat atât de multe lucruri... De la un canal de lângă Stadionul Olimpia la casa unor bulgari bătrâni, ce m-au crescut o vreme. Fuga la trei ani şi jumătate dintr-un cămin internat, de unde nu mai venea nimeni să mă ia, la casa unui bunic, mult prea devreme dispărut...
La vise nu am renunţat niciodată. Visam jucării, multe jucării. Mă trezeam, plecam la şcoală doar pentru a ajunge acasă. Mă culcam repede, să uit de foame, şi reluam jocul din visul cu jucăriile, exact de acolo de unde îl lăsasem. Am mai visat să fiu înfiat, dar mama prietenului meu, femeia care îmi doream să mă înfieze, mi-a interzis să mai intru la ei în casă. Luasem, ca orice copil în clasa I, premiu cu coroniţă şi pe drum, în tramvaiul 19, mergând la premiera filmului ABBA, i-am arătat că meritam şi eu să-mi fie mamă, pentru că ştiam mai multe chiar şi decât fiul ei... În acel moment, am învăţat că niciodată nu e bine să arăţi câte ştii.
Acasă şi toate celelalte au mai însemnat şi Stirom - clubul de ciclism unde am ajuns campion pentru că aşa aveam ce mânca, aveam haine şi bicicletă...
Clasa a XII-a a Liceului Matei Basarab... Sunt chemat în biroul directoarei, doamna Popa Viorica, care îmi era şi dirigintă, şi profesoară de istorie. Motivul?! Bunică-mea şi taică-meu se prezentaseră la şcoală. Îi interesa situaţia notelor, a mediilor mele, întrucât eram ultimul Chilian din neam, aşadar nu-şi puteau permite să mă lase să îi fac de ruşine. Trebuia să le duc numele mai departe cu "cinste" pentru că tot neamul fusese studios, iar bunică-mea a fost, nu-i aşa, prima femeie inginer chimist a ţării... Am plecat trântind uşa. Ăştia nu au vrut să ştie nimic de mine 18 ani şi acum îi omora grija numelui... Atunci mi-am jurat să nu fac vreodată o facultate. Nu doream să-mi ratez viaţa pentru a obţine o diplomă "la mână", mai ales că nu credeam deloc în educaţie. "Educaţia" asta te învaţă să funcţionezi normal într-o lume perfect anormală.
Nimic nu s-a schimbat. Şi acum, ca şi atunci, educaţia îţi toceşte aripile de înger, te pune pe şine, îţi fură liberul arbitru. Nu o mai poţi lua nici la stânga, nici la dreapta, atunci când simţi să faci asta, doar pentru că aşa ceva nu se face, nu?!... De atunci a plecat acest album, de la decizia de a înţelege şi de a trăi asumat toate tipologiile umane care credeam eu că există. Am fost şi înger, şi demon, şi curvă, şi sfânt, şi prinţ, şi cerşetor, dar şi tot ce am crezut eu că mai poate fi între şi pe lângă toate acestea. Am avut şi noroi, dar şi praf de stele pe pleoape, însă nu asta a fost cea mai mare "nebunie" pe care am trăit-o în viaţa mea. Nici pe departe...
Nici un compromis, nici o scurtătură. Nu am vrut să învăţ muzică, pentru că trebuia să văd dacă pot reuşi numai prin mine însumi, fără nici un fel de ajutor sau artificiu. Chiar dacă uneori a fost uşor, atunci am făcut eu să fie greu. M-am dus cu capul înainte, făcând tot ce nu trebuie să faci pentru a reuşi, fără să minţi, fără să înşeli, fără să înşeli fiindcă nu am vrut niciodată să-mi ating idealul prin modalităţi josnice, găsindu-mi scuze "ieftine".
Am vrut să văd dacă poţi să reuşeşti în viaţă cu propriile tale eforturi, de a deveni tu însuţi prin tine însuţi. Acest album este motivul pentru care m-am apucat de muzică.
Am trăit 24 de ani, a durat drumul ăsta din mine, trecând prin mine însumi. După fiecare etapă încheiată am scris câte un cântec. A început cu "Ai grijă de tine" şi s-a sfârşit cu "Ai grijă de ea".
Albumul are o geometrie mai ciudată. O simetrie care coboară spre tine însuţi, mai întâi ca un procuror - până la măduva din oase, pentru ca, mai apoi, să se ridice o dată cu tine, ca prieten de data asta, începând cu "Toate, toate...". Totul e simetrie şi concentricitate în acest album. Pleacă de la respiraţii, apoi vin oglinzile din grija faţă de tine sau de ea. Viaţa ta fiind, tot de tine trebuie să ai grijă. Apoi reflecţia din "De-ai putea" spre "Oameni singuri", de la "Sens interzis" la "Atât de rar"...
E gata de 15 ani acest album, ca proiect de sine stătător. Încă de atunci am crezut şi am sperat că drumul acela pe care plecasem era încheiat..., dar nu, nu a fost deloc aşa. Mai trebuia să fac ceva, pentru că toţi îmi spuneau că un astfel de album nu va avea şanse să fie produs. A trebuit să construiesc în social condiţiile pentru ca albumul să existe. A fost necesar să ajung la un nivel de notorietate suficient de mare ca să îl pot lansa pe piaţă.
Am încercat să intru decent în lumea asta a muzicii, dar nu a fost posibil. Am luat tot nefirescul dintr-o societate românească profund bolnavă, mi l-am însuşit şi m-am folosit de valenţele lui demente pentru a inventa personajul controversat Chilian, personaj care a adus în cele din urmă albumul aici, în lumea reală. Îmi asum tot ce am făcut, aşa cum îmi asum şi consecinţele acţiunilor mele! Ce este cu adevărat important pentru mine nu prea are legătură cu ceea ce valorizează ceilalţi. Nimic din tot ce ar mai putea să se întâmple acum nu poate fi nici măcar pe jumătate atât de greu cât a fost în copilărie. Am experienţe de viaţă de la o vârstă de la care cei mai mulţi nu au amintiri. Fiecare clipă care a trecut de când am lansat primul album "Iubi - interfaţă la realitate" reprezintă un cadou minunat. Am avut nevoie de 9 ani pentru a-l găsi şi a-i putea mulţumi aceluia care, fără să ştie, m-a ajutat - Teodorescu Alexandru (Oase din Buzău).
Am ştiut mereu că lumea are numai două motoare: iubirea şi ura! De aceea, când normalul nu a ajutat prea mult, atunci ura şi nuanţele ei au rezolvat restul pentru mine. A fost foarte uşor să potenţez ura socialului către mine. De aceea, tot ce am făcut în aceşti ani pentru a pregăti "Autistul" a fost încercarea de a determina cât mai mulţi oameni să mă deteste. Motivele sunt multe şi foarte simple. Pe lângă realitatea faptului că e nefiresc de adevărat faptul că, instinctiv, distrug mai repede decât construiesc, nu am alte raporturi cu socialul, altele decât muzica. Ce se va întâmpla atunci când cineva va dori (cumva) să mă pedepsească? Toţi aceia care mă urăsc vor avea nevoie să-şi construiască argumentele.
Pentru aceasta, vor trebui să se raporteze la muzica mea, singura legătură pe care aş putea-o avea cu ei! Trebuie să-mi asculte muzica! Cu albumul acesta vor avea o surpriză cu atât mai mare, cu cât vor porni mai înverşunaţi împotriva mea, cu toată ura aia a lor, ură de care am avut grijă să crească în ultimii ani. Atunci s-ar putea să se trezească descoperiţi în faţa unor trăiri cu care nu sunt obişnuiţi: se numesc emoţii. Pentru că, de fapt, toată ura aia a lor le va arăta un personaj foarte diferit de acela pe care îl cunoşteau... Atenţie, nu e vorba despre mine! E vorba de ei înşişi. Poate aşa, măcar pentru o clipă, tot răul cu care veneau spre mine le va fi de folos. Acesta este adevăratul motiv al albumului şi darul meu către toţi aceia care, prinşi în capcana propriilor renunţări, s-au înstrăinat şi au uitat de ei înşişi. Cred că asta este adevărata menire a muzicii, a artei în general. Un moment de sinceritate, al tău cu tine însuţi, menit să-ţi arate cum ura se poate transforma în cel mai de preţ lucru...
Dublă lansare
Albumul "Autistul - Nu-l mai goniţi pe Brâncuşi" se lansează la 24 iunie la Târgu-Jiu, în Parcul Central, ora 20:00. Cu CD-ul se va "sărbători" şi apariţia volumului de versuri - "Generaţia suspendată", scrisă Marius Marian Şolea (grafică Mihai Chichioacă). În Bucureşti, "Autistul" va fi prezentat oficial începând cu ora 20:00, la Plazza România.
Albumul este in memoriam Mihaela şi Ştefan Iordache.
"Ne-am învăţat să asimilăm muzica cum ne convine şi pentru că ne convine. Consumăm muzică. Nu mai ştim, însă, să ascultăm muzica - spune autorul. Totul e comprimat în orizontul celor 3 minute şi 30 de secunde. Nu avem timp, nici răbdare, nu ne mai permitem să stăm să ascultăm. De aici porneşte şi ideea albumului, pentru că autismul, în esenţă, înseamnă lipsa comunicării. În primul rând, noi cu noi înşine nu mai comunicăm. De asemenea, noi între noi nu mai comunicăm. Vorbim, strigăm, urlăm, lătrăm, dar de comunicat nu o mai facem de multă vreme. Societatea suferă de un autism social cronic. N-am crezut niciodată în principii mai mult decât în oameni. Pentru mine, după mult timp, «a fi» începe să aibă contur. Nimic nu mai este respirat la imperativ. La vise nu am renunţat niciodată...
După terminarea acestui album, am început să reînvăţ să merg pe jos. Voi ce aveţi de gând să faceţi cu vieţile voastre?"
"Viaţa ca o curvă" este una dintre piesele de pe "Autistul" care beneficiază de un videoclip. Povestea acestuia se bazează pe un minimalism exploziv de stări şi pe transmisie la nivel emoţional, realizarea conexiunii depinzând exclusiv de performanţa actoricească a Mariei Dinulescu. "Toată lumea va avea o surpriză de proporţii o dată cu vizionarea acestui material!" - declară Florin Chilian. Lansarea videoclipului are loc astăzi pe www.jurnalul.ro, la ora 12:00.
SURSA:
http://www.jurnalul.ro/
florin chilian chiar daca
Florin Chilian Iubi
FLORIN CHILIAN-PASAPORT PENTRU SUFLET
Florin Chilian- Dorm / Sa nu preacurvesti
Florin Chilian - Atat de frumoasa
florin chilian - intoarce-te cand dorm
Florin Chilian - Luni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu