.jpg)
http://www.novapress.ro/video/in-memoriam-tatiana-stepa.html
Tatiana Stepa: "Fiecare iubire mi-a schimbat destinul
S-au scris atatea despre folkista Tatiana Stepa, dar uneori cuvintele sunt sarace, iar cliseele abunda. De aceea, am vrut sa fac cu ea un interviu mai putin conventional Posesoarea ochilor de culoarea "copacilor fara padurei din cel mai cunoscut cantec al ei si a vocii izvorate parca din adancurile marii si din trilurile pasarii maiastre a fost de acord sa-mi vorbeasca despre ea. Dar, mai intai, inca o descriere a ei, in vorbe mestesugite, cum numai omul de cultura Romulus Vulpescu poate emite: "Tatiana, sunetul in forma de sufleti... Un cantec, mai mult decat toate cuvintele "Cea mai frumoasa si dureroasa voce a folk-ului romanesc, femeia nefericita care a infruntat greutatile vietii cu indrazneala de barbat, crescandu-si singura copilul ajuns astazi la 25 de ani, Tatiana Stepa trece - la o varsta inca tanara - prin cele mai grele zile ale vietii. O cunosc de mult pe Tatiana, o consider una dintre cele mai bune si inspirate eleve ale mele, asa cum imi e acum si o buna colega, ne-am inteles extraordinar si ne-am certat, de cateva ori, pe viata, dar ne-am impacat la momentele de cumpana care nu au lipsit. Ce dulce narcotic e puterea, ce gaza pare o fiinta trudita, lovita de toate bolile si pericolele intre rotile mari si cinice ale politicii si intereselor egoiste! Si, totusi, cand se va vorbi despre anii nostri, nu vor fi citate zgomotele de cutit pe piatra si nici de derapaj de motocicleta, in viraj periculos, ci vocea corului de ingeri care s-a ascuns definitiv in fiinta Tatianei Stepa, cantand si pentru cei buni, si pentru cei rai, si pentru cei care-i aud durerea, si pentru cei care-i sfideaza nenorocirea, spune-mi padure cu frunza rara, unde-i iubirea de asta-vara, nu stie toamna sa se indure de noi, copacii fara padurei. Asa scria despre femeia si artista Tatiana Stepa poetul Adrian Paunescu in vara anului acesta. Dupa asemenea descriere, ce-ai mai putea afla despre Tatiana Stepa? Poate cate ceva de la inceputurile ei, ca fiinta dedicata muzicii. Cum a descoperit ca are voce? "Mai intai au descoperit parintii mei, care, in tinerete, au cantat amandoi. De fapt, asa s-au si cunoscut. In casa noastra se canta mereu. Mai tarziu am constientizat si eu ca-mi place sunetul muzicii. Si mai tarziu am inteles ca muzica ma poate bucura, ma poate intrista, ma poate alina. Pentru mine, de cele mai multe ori un cantec poate face mai mult decat toate cuvintelei. Parintii au incurajat-o. Cand pleca in turnee cu lunile, n-au mai fost atat de incantati, dar nu i-au cerut niciodata sa renunte. Uneori au fost ingrijorati ca n-are un loc sigur, ca are prea putin timp pentru familie, dar s-au bucurat pentru reusitele sale si au inteles ca asta-i place sa faca si ca in muzica isi gaseste linistea si implinirea. "Am iubit cu patima, cu disperarei Iubirile ei? Tatiana spune ca au fost... ca toate iubirile. Cu clipe de fericire, cu despartiri, cu suferinta, au fost minuni si dezastre, au fost lacrimi, de bucurie si de disperare. In fiecare a intrat cu speranta ca va fi ultima, cea mai mare, si ca va muri odata cu ea... "N-a fost sa fie decat ultima. Cred ca atunci cand am gasit-o a fost prea tarziu. Fiecare lucru are timpul sau. Am iubit cu patima, cu disperare, am crezut ca am sa mor de durere si, nici acum, dupa ani buni de la despartire, nu-mi revin, si acum imi plange sufletul numai cand ii aud vocea si ma revolta gandul ca altcineva imi imparte iubirea. Imi amintesc ca am scris atunci, impreuna cu Adrian Paunescu, cantecul (In noaptea despartirii dintre noi/Copacii cad pe drum din doi in doi/In ochi ma bate viscolul cainesc/Si am venit sa-ti spun ca te iubesc.i), cantec pe care nu l-am putut canta multa vreme in public. Pur si simplu ma transformam toata in lacrimi, ma coplesea durerea si nu puteam scoate niciun sunet. Pe de alta parte, a fost asa de frumos atat cat a fost, incat mi se umplu ochii si sufletul de lacrimi atunci cand imi aduc aminte si stiu ca toata viata ma voi hrani din acele zile, din acele trairi, din acea iubirei. Ai mai auzit o confesiune atat de sincera dupa o dragoste pierduta? Eu, nu... Fiul ei, cel mai bun prieten Cand povesteste despre fiul ei, Catalin, Tatiana se insenineaza. Isi aminteste ca, atunci cand era mic, spunea ca-l cheama Catanil. Acum ii mai zice, din cand in cand, Cope. De la copil. "Relatia cu fiul meu este exceptionala. Am avut si noi momente mai grele, atunci cand eram plecata de acasa, el era adolescent si poate ca avea mai multa nevoie de mine. Adolescenta fiind oricum o perioada dificila, relatiile noastre au fost destul de reci atunci. Cu timpul, ne-am apropiat si acum suntem, in primul rand, foarte buni prieteni. Cred ca lectia de viata cea mai importanta pe care i-am oferit-o este insasi viata mea. Indiferent ce i-as fi spus eu sa faca, daca eu as fi facut altfel n-ar fi avut niciun efect. El stie totul despre mine, despre valorile dupa care eu traiesc si stie si greselile pe care le-am facut. Nu i-am interzis niciodata nimic pentru ca n-a fost nevoie. A facut si el greselile lui, dar a invatat din ele, iar acum, cand are 25 de ani, nu cred ca as putea sa-l opresc sa faca altceva decat ceea ce vrea el. Din fericire, asa cum am mai spus, n-a fost si nu este cazul, pentru ca nu sare gardul, cum se zicei. Drumul in viata e detetrminat de deciziile personale, dar si de intalniri cruciale. Exista-n viata momente, oameni si intamplari care-ti schimba destinul. Tatiana recunoaste ca fiecare iubire i-a schimbat destinul, pentru ca atunci cand iubesti te abandonezi cu totul celuilalt si tot ceea ce faci nu mai tine numai de tine. Boala i-a schimbat viata in bine Apoi a fost intalnirea cu Adrian Paunescu, care i-a schimbat definitiv viata, din foarte multe puncte de vedere. In "Cenaclul Flacarai a devenit artistul care e, a invatat tot ceea ce stie astazi. De cativa ani, lucreaza impreuna cu Ileana si Romulus Vulpescu, doua "minunii pe care ea ii numeste "parintii mei de Bucurestii. Crede ca a fost un om cu mult noroc in viata daca a cunoscut de aproape asemenea oameni. Apoi, paradoxal, si faptul ca s-a imbolnavit i-a schimbat viata in bine. Nu o mai afecteaza lucrurile marunte si a invatat din aceasta suferinta sa se bucure de lucrurile simple mai mult decat o facea pana acum. Cand analizele-ti ies cand bune, cand proaste si intre doua serii de citostatice mai dai un recital dupa care lumea ramane-n picioare si te-apaluda minute-n sir, parca suferinta ta nu mai e. Incearca sa faca din fiecare zi obisnuita una perfecta sau macar una speciala. Fericirea vine de unde nu te-astepti si poate dura o clipa... Ea are si norocul sa faca ceea ce ii place. Dimineata se duce la serviciu si intra in universul minunat al cartilor, al cuvintelor. Nu e zi in care sa nu afle ceva nou, nu e zi in care sa nu descopere ceva frumos. Ca sa intregeasca o zi perfecta, seara ar trebui sa se afle pe o scena si sa cante, adica sa fie in alt univers, cel al muzicii. Vorbeste zilnic cu parintii ei, cu baiatul ei, cu prietenii si, daca toate sunt bune, inseamna ca ziua n-a trecut degeaba. Suma acestor clipe inseamna fericirea. Armonia este puterea de a nu renunta Daca o zana buna sau pestisorul de aur i-ar putea indeplini trei dorinte (sau chiar mai multe) acestea ar fi sa fie sanatoasa si sa fie sanatosi toti cei dragi ei, sa poata canta si sa fie mai putina nefericire pe lume. Tatiana nu crede ca exista drum drept in viata, daca traiesti cu adevarat tot ceea ce viata iti aduce in cale. Viata are si cumpene, si suferinta, si bucurie, si boala, si dezastre, si lacrimi, si nopti nedormite, si nedreptate si zile in care nu mai stii incotro s-o iei, si dezamagiri, si minuni. Ea si le-a asumat pe toate si le-a trait cu aceeasi intensitate pe toate. Totusi, pentru un om care traieste totul la maximum, daruindu-se pe sine, ce inseamna, oare, armonia? "Armonia pentru mine este puterea de a merge mai departe si de a nu renunta. Atunci cand simt ca in balanta inclina mai mult disperarea decat speranta imi revin prin muzica, prin apropierea oamenilor care imi sunt dragi. Depinde cu cine compari disperarea ta si eu cred ca in suferinta trebuie sa te compari cu cei mai nefericiti ca tine. Intotdeauna exista nenorociri mai mari decat cea propriei. Trecand la lucruri mai femeiesti, incerc sa o ispitesc sa-si faca niste placeri... pamantene. Conditia e ca n-are bani (virtual) decat pentru unul dintre urmatoarele "mofturii: o pereche de pantofi de firma, un parfum bun, o chitara performanta, un weekend intr-un loc superb. Ce alege si de ce? "Pantofii de firma nu ma intereseaza, parfumul m-ar interesa, dar nu atat de mult incat sa renunt la o chitara performanta si as mai pune ceva si as face si un weekend. As alege ceea ce ar face bine sufletului meu, si nu picioarelor melei. Muzica, esenta vietii Vorbind despre modelele din viata ei, Tatiana spune ca uneori poti invata lucruri nemaipomenite si de la oamenii de rand. Cat despre modelele ei, ca femeie, ezita... Se hotaraste totusi la toate cele care au devenit ceva prin ele insele, prin ceea ce au lasat in urma lor... Prea multe pentru a le numi. Imi vine s-o intreb de doua notiuni pe care unii le confunda sau cred ca-s sinonime. Care-i diferenta intre umilinta si smerenie? Se gandeste un pic, apoi raspunde: "Umil poti fi si fata de seful de post, daca iti foloseste la ceva. Smerenia cred ca tine de alte zone, de alte limite. Nu-mi place umilinta si daca amutesc in fata unui apus de soare, in fata unui artist, in fata iubirii, in fata unei poezii sau in fata unei manastiri poate ca asta e smereniei. Ma uit la ea pe scena cum arde cu toata fiinta,,. Ma gandesc ca n-ar fi putut face o alta meserie. Sigur, toti avem oarece fobii pe care nu le-am putea sublima in profesii, orice-ar fi. Tatiana admite ca n-ar putea face nicio meserie in care trebuie sa te umilesti sau in care esti umilit. N-ar putea face o meserie care sa nu se lege, intr-un fel sau in altul, de partea umana a vietii. N-ar putea fi matematician, fizician, chimist, medic, ospatar si cred ca mai sunt destul de multe. Muzica... iata esenta vietii ei. Nu-i atat de orgolioasa sa spuna ca s-ar asculta pe ea insasi la nesfarsit. Asculta si ar asculta la nesfarsit muzica buna, indiferent din ce zona este ea. Ii iubeste pe Chopin, pe Beethoven, pe Mozart, pe Verdi, pe Maria Tanase, pe Sting, pe Edith Piaf, o innebuneste folclorul maramuresean, ii plac aproape toti colegii ei folkisti, inca ii mai place ABBA... Viata merita traita Cu aceasta ocazie, imi vine-n minte meloterapia. Si nu ma pot abtine sa n-o intreb daca a apelat vreodata la terapii complementare (bioenergie, acupunctura etc.). Zice ca da, mai ales la diete, si rezultatele au fost exceptionale. Considera ca trebuie sa crezi in terapiile complementare ca sa ai rezultate, pentru ca altfel e degeaba. Asa cum trebuie sa crezi in fiecare lucru pe care-l faci daca vrei sa-ti iasa si daca vrei sa dureze. Oare cand i-ar fi placut sa traiasca, mai mult si mai mult, acestei fiinte diafane, cu picioarele bine-nfipte in pamant? Surpriza: i-ar fi placut sa traiasca in epoca valsului, a rochiilor lungi si vaporoase, a scrisorilor scrise de mana, a iubirilor din priviri. Iar daca va mai avea o viata, i-ar placea sa fie in epoca... teleportarii! A avut cumva experiente ciudate sau senzatii de deja-vu? Da, de foarte multe ori si recunoaste ca nu si le-a putut explica. O rog, spre sfarsitul convorbirii, sa-mi spuna, in cuvinte putine, ce a insemnat pentru ea "Cenaculul Flacarai? "A fost scoala cea mai importanta pe care am absolvit-o. Si cea mai completa. S-a terminat ca orice lucru care e prea frumos ca sa dureze. Uneori, ca intr-o mare iubire, e mai bine sa se termine inainte de a se transforma in ceva mai putin frumos. A fost greu si inca mai este. Dar viata continua si nimic nu poate schimba si nici nu poate anula ceea ce am trait si am simtit atuncii. Ce ar face-o pe aceasta femeie minunata, daca n-ar avea parinti (pe pamant, nu in gand...) si copil, sa mearga inainte? "Muzica. Si oamenii. Si poezia. Si iarba. Si florile. Si toamna. Si Craciunul. Si Marea. Tot ceea ce tine de viata. Nu numai ca trebuie, dar merita traitai.
Tatiana Stepa - Copaci fara padure
Tatiana Stepa : Ce departe eşti
Tatiana Stepa - Pe patul parasit
Tatiana Stepa - Valsul zilelor pustii
Tatiana Stepa - Femeia de lut
Tatiana Stepa - Rasai
Tatiana Stepa - Duminica de ieri
Tatiana Stepa - Fantani
tatiana stepa - pietre
TATIANA STEPA - OCHII ALBASTRI AI LUI DUMNEZEU
Tatiana Stepa - BAIATUL MEU,PIERDUTUL MEU / FIUL MEU
TATIANA STEPA - Galbena Gutuie
SI TOTUSI EXISTA IUBIRE!TATIANA STEPA
♥♫ TATIANA STEPA - Singuratate♥♫
Tatiana Stepa - Spune-mi ceva
Tatiana Stepa - Totusi toamna
Taina (20 de ani) - Partaj, Tatiana Stepa si Magda Puskas
Partaj - Partaj, Tatiana Stepa,Magda Puskas
Partaj - Iubeste-mi mainile si ochii
partaj - creion
Elegie atlanta - Tatiana Stepa si Magda Puskas (Partaj
Teama - Tatiana Stepa,Magda Puskas, Partaj,
Cintec in noapte - Partaj, Tatiana Stepa, Magda Puskas
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu