SOAREnDAR !

Bun venit in blogul meu.....Va multumesc tuturor celor care veniti in vizita, chiar daca veniti in tacere si plecati la fel, si sper ca macar ceva din "casa" mea sa va aduca lumina in privire si sa va faca sa reveniti. Va doresc tuturor doar BINE SI FRUMOS in viata ..Tot binele Universului sa fie cu voi si cu cei dragi voua! Ascultati cele mai frumoase poezii recitate de sora mea Felicia Feldiorean :

Felicia Feldiorean - Recital de poezie from MicaelNicolas on Vimeo.

Fa-ti timp sa gasesti frumosul in tot ce te inconjoara..
...
Ieri mi-a fost dor de tine, astazi imi este dor de tine. Nu te ingrijora pentru maine, o sa-mi fie iarasi dor de tine !

Zâmbeşte pentru că zâmbetul tău poate provoca zeci ,sute ,chiar mii de zâmbete în jurul tău !

Pentru Tine, fiinţă cu suflet de dor , am darul Frumosului ! Nu ştiu să fiu nici clipă, nici veşnicie , nici apă, nici uscat , nici Cer, nici Pământ , nici multe altele , dar am învăţat de la voi să fiu OM ! Să iubesc şi să mă dăruiesc iubire ! Întindeţi mâinile pentru a primi Dragostea mea! M-am regasit in poezia ta Mariana Stratulat Rogoz

Cauta-ma acolo in inima ta si de ma vei gasi, atunci vei gasi si drumul catre mine si vei reusi sa intelegi cat valoreaza prietenia ta, pentru sufletul meu

Nu conteaza ce gandesc altii despre tine...conteaza ceea ce sti tu ca esti !Daca m-ai întreba vreodată ce-mi doresc din toată inima, ţi-aş răspunde - fără să stau mult pe gânduri - că-mi doresc sănătate pentru cei pe care-i iubesc!


Eu sunt romanca, deoarece asa imi spune inima, eu simt cine sunt, iar patria ma cheama spunandu-mi numele cand sunt departe de ea.Trebuie cu toti sa ne mandrim ca suntem romani, deoarece nicaieri în alta parte nu ne vom simti asa ca acasa !

Cea mai frumoasa mamica sa-ti de -a Dumnezeu multa sanatate si sa ne mai astepti sa venim acasa! Cele mai frumoase mâini sunt mâinile mamei. Mâinile cu care şi-a mângâiat cu mândrie şi iubire burtica, atunci când erai încă în pântecele ei. Mâinile cu care te-a ţinut în braţe, cu care te-a mângâiat, te-a spălat, te-a îngrijit şi ţi-a pregătit hrana. Mâinile de care te-ai sprijinit când ai făcut primii paşi din viaţa ta. Mâinile cu care şi-a şters lacrimile atunci când a fost îngrijorată, când i-a fost teamă, când s-a bucurat de succesele tale, când ţi-a simţit lipsa,... când ai rănit-o cu vreo privire rece sau cu vreo vorbă nemeritată... Mâinile cu care ţi-a alinat durerile, temerile şi cu care ţi-a dat curaj şi forţă să mergi mai departe. Mâinile cu care ţi-a dăruit tot ceea ce a avut mai bun. Mâinile cu care a muncit neobosită pentru tine, cărând greutăţi, îndurând asprimea gerului, răni şi dureri. Mâinile cu care ţi-a deschis uşa de mii de ori. Mâinile pe care şi le împreunează într-o rugăciune trimisă cerului pentru tine... poezie de Irina Binder..... Dor de mica mea draga ....

Cand sunt plecata am un dor nebun de casa. Memoria pastreaza intotdeauna doar cele mai frumoase momente si ai impresia ca acolo unde nu esti tu, acolo e …acasa!


Acasa - radacina sfanta de Mariana Rogoz Stratulat mp3-ady

Asculta mai multe audio traditionala
Caldura si mult zambet in suflet...

Nu ar trebui sa ne cautam trecutul in viitor......clipa nu seamana cu cea din trecut si nici cu ce vom trai. Nu spune ca fericirea a murit doar pentru ca tu o visasei altfel.....doresteti mai mult.....fii tu insuti , viseaza mai mult.....crede in visele din realitate....zambeste mai mult

joi, 24 iunie 2010

Un an de doliu pentru fanii lui Michael Jackson * 29. August 1958 in Gary, Indiana; † 25. Juni 2009 in Los Angeles, Kalifornien


Fanii lui Jackson vor fi lăsaţi să intre doar în curtea interioară a cimitirului
de Anca Aldea
24/06/2010
A trecut un an de la moartea lui Michael Jackson, un an în care zvonurile răutăcioase la adresa lui s-au mai potolit. La 25 iunie 2009, Regele muzicii pop se stingea din viaţă la vârsta de 50 de ani. Poliţia a calificat moartea ca fiind "omucidere", iar ultima persoană care l-a văzut în viaţă pe Michael, medicul său personal, Conrad Murray, a fost pus sub acuzare la începutul acestui an. Doctorul Conrad Murray este suspectat că l-ar fi ucis pe Michael administrându-i un anestezic deosebit de puternic.


CONRAD MURRAY, ÎN CONTINUARE SUSPECT
Doctorul Murray, care riscă o pedeapsă de patru ani de închisoare dacă va fi găsit vinovat pentru "omor involuntar", şi-a construit o apărare solidă, informează site-ul TMZ.com. Strategia avocatului său, Ed Chernoff, se va axa pe faptul că Michael era dependent de medicamente şi şi-a injectat singur o doză letală de Propofol, un anestezic foarte puternic care este folosit doar în sălile de operaţie, şi niciodată în afara lor.

Potrivit TMZ, care citează surse apropiate procesului, în dimineaţa zilei de 25 iunie, mai exact la ora 10.50, Murray i-ar fi dat lui Michael o doză de 25 mg de Propofol, dintr-o sticluţă de 200 mg. "Doza administrată ar fi ţinut pe cineva în stare de somn pentru 5-10 minute, dar, în cazul lui Michael, ea a fost asociată cu Ativan şi Versed, două medicamente care se aflau deja în corpul artistului. Acest amestec l-ar fi făcut pe Michael să cadă într-un somn adânc pentru o perioadă mai mare de timp", scrie TMZ.

Murray nu s-ar fi mişcat de lângă pacientul adormit şi a vorbit mai tot timpul la telefon, susţin jurnaliştii americani. Doctorul nu a părăsit camera deoarece se ştia că lui Michael îi plăcea să doarmă cu lumina aprinsă şi televizorul dat tare (de regulă pe canalul de desene animate).

"În jurul prânzului, Murray a părăsit camera în care se odihnea Michael. A mers până la baie şi a lipsit doar două minute. În acest timp extrem de scurt, cântăreţul s-ar fi trezit şi şi-ar fi injectat singur restul de 175 mg de Propofol aflat în sticluţa lăsată la capul patului. Această doză uriaşă i-ar fi oprit inima.

Când a revenit în cameră, Murray a observat că Michael avea ochii deschişi şi pupilele dilatate şi a sărit imediat în ajutorul cântăreţului, făcându-i procedurile de resuscitare", scrie TMZ, citând surse apropiate avocatului Cernoff. Sticluţa de Propofol a fost găsită pe podeaua încăperii de către anchetatori. Fusese golită şi probabil scăpată pe jos de Michael care se afla în stare de şoc din cauza supradozei.

Conrad Murray, în vârstă de 57 de ani, susţine că este nevinovat şi că i-a administrat Propofol la cererea insistentă a lui Michael, care îl folosea ca somnifer. Până la proba contrarie, un judecător de la Curtea Superioară din Los Angeles a decis, la mijlocul acestei luni, că medicul îşi poate continua dreptul de liberă practică în California. Decizia magistratului a fost luată după ce colegiul medicilor din California a cerut ca permisul de liberă practică al fostului medic personal al lui Michael Jackson să fie suspendat până la încheierea procesului în care acesta este implicat. Judecătorul şi-a motivat hotărârea prin faptul că Murray are deja permisul de muncă restricţionat (nu mai are voie să administreze anestezice) în urma unei precedente decizii judiciare.


COPIII LUI MICHAEL MERG LA ŞCOALĂ
Până la următoarea audiere, care ar urma să aibă loc la 23 august, familia lui Michael Jackson încearcă să-şi poarte crucea după posibilităţi. Katherine Jackson, mama cântăreţului şi tutorele celor trei copii ai lui Michael, a anunţat că, începând din septembrie, îi va trimite pe micuţi la şcoală.

Potrivit site-ului Accesshollywood.com, care citează tabloidul britanic Mail on Sunday, până în prezent, Prince (13 ani), Paris (12 ani) şi Blanket (8 ani) au primit lecţii particulare, de la profesori plătiţi să predea acasă, însă peste câteva luni copiii vor fi înscrişi la o şcoală privată. Katherine încearcă din răsputeri să-i ţină pe nepoţii săi departe de "gura târgului".

Potrivit tabloidelor americane, bunica în vârstă de 80 de ani a refuzat chiar să le permită micuţilor să ia parte la comemorarea, de la Los Angeles, a tatălui lor. Katherine Jackson îi va duce pe cei trei copii în oraşul natal al lui Michael, Gary (statul Indiana) pentru o ceremonie privată.

La Cimitirul Forest Lawn, în care este înmormântat Michael, accesul fanilor va fi restricţionat, potrivit TMZ.com. Surse din administraţia cimitirului au declarat că fanii vor fi lăsaţi să intre, vineri, 25 iunie, doar în curtea interioară, şi nu şi în mausoleul unde se odihneşte Michael. Potrivit poliţiei, citate de TMZ, fanii nu vor avea voie să ridice corturi sau să parcheze în jurul cimitirului, să elibereze porumbei, să ridică baloane şi nici să cânte sau să danseze. Tot poliţia a cerut vânzătorilor de suveniruri să nu se aciuiască lângă cimitir pentru că vor fi izgoniţi.

În a doua zi, seara, va fi organizat un concert-omagiu într-un hotel din Beverly Hills, concert la care urmează să asiste membri ai familiei Jackson, care a susţinut evenimentul, potrivit AFP. "Obiectivul este de a reuni membri ai familiei Jackson, celebrităţi, fani, pentru a celebra şi a aduce un omagiu moştenirii pe care ne-a lăsat-o Michael Jackson", arată organizatorii într-un comunicat. Preţurile biletelor pentru concert variază între 150 şi 500 de dolari, precizează AFP.
Michael Jackson - Omagiu pe www.jurnalul.ro


La un an de la moartea starului, copiii lui Michael Jackson descoperă "normalitatea"
Cei trei copii ai lui Michael Jackson, protejaţi cu multă grijă de camerele de luat vederi în timpul vieţii starului, şi-au înmulţit apariţiile publice de la moartea tatălui lor, descoperind alături de bunica lor o viaţă "normală", cu care nu fuseseră obişnuiţi.

A trecut vremea când Prince Michael (13 ani), Paris (12 ani) şi Prince Michael II (8 ani, mai cunoscut cu numele de Blanket) apăreau doar cu măşti sau acoperiţi cu voaluri. Marele public a descoperit pentru prima dată feţele celor trei cu ocazia ceremoniei organizate în memoria cântăreţului, la Staples Center din Los Angeles, în iulie 2009. Micuţa Paris, foarte emoţionată, a luat atunci cuvântul, declarând printre lacrimi: "Aş vrea să spun doar că, de când m-am născut, tatăl meu a fost cel mai bun tată care se poate închipui". Cu aceste câteva cuvinte, Paris a făcut pentru posteritatea starului mai mult decât sute de omagii ale diverselor personalităţi, dând regelui pop imaginea umană şi neaşteptată a unui tată iubitor şi atent.

În luna ianuarie, cei doi copii mai mari au apărut din nou în public pentru a primi un premiu postum Grammy, pentru întreaga carieră a tatălui lor. După omagiul adus cântăreţului, ei au mulţumit bunicilor pentru 'dragostea şi sprijinul lor'. De la moartea starului pop, figura Katherinei Jackson este de nedespărţit de cei trei copii, a căror tutelă a obţinut-o în august în justiţie, conform dorinţei fiului ei. Copiii locuiesc cu ea de aproape un an, în casa familiei din Encino, la periferia oraşului Los Angeles. Este un mediu mult mai tradiţional decât cel cu care-i obişnuise tatăl lor, care-i plimba dintr-un loc în altul - Las Vegas, Irlanda, California, Bahrein.

"Se pare că cei trei copii se simt foarte bine sub îngrijirea bunicii lor', a considerat judecătorul care s-a ocupat de dosarul Jackson, în cursul unei audieri la sfârşitul anului trecut. Drumul lor spre normalitate va continua cu intrarea la şcoală în acest an, pentru prima dată. "N-au niciun prieten, nu merg la şcoală, sunt educaţi acasă", spunea Katherine Jackson duminică, în cotidianul britanic Mail on Sunday. 'Totul se va schimba în septembrie, odată cu intrarea lor la o şcoală particulară", a adăugat ea.

Mama regelui pop a mai povestit şi despre personalitatea nepoţilor ei. Ea spune că la Paris regăseşte talentul fiului ei: "Este o artistă, cântă la pian şi vrea să fie actriţă. Prince este serios în multe privinţe. Vrea să fie cameraman sau să producă filme. Iar Blanket este foarte jucăuş, cum era Michael".

Un lucru îi va diferenţia sigur pe micii Jackson de marea majoritate a copiilor de vârsta lor: banii de buzunar. Justiţia le-a acordat, în septembrie 2009, o alocaţie lunară de 60 000 de dolari, scrie publicaţia franceză Le Point, potrivit Agerpres.

Omagiul mamei, pe YouTube
de Anca Aldea
24/06/2010
Katherine a ales să-şi aducă omagiu fiului dispărut postând pe YouTube o înregistrare video în care le mulţumeşte fanilor pentru sprijinul acordat de un an încoace şi îi invită să cumpere noua sa carte, dedicată lui Michael.

Potrivit site-ului premiere.fr, cartea intitulată "Never Can Say Goodbye: The Katherine Jackson Story" ("Niciodată să nu spui adio: povestea lui Katherine Jackson") va fi scoasă la vânzare sâmbătă, 26 iunie, doar la Beverly Hilton din Los Angeles, locul în care va fi organizată ceremonia de comemorare.

"Ştiu că Michael ar fi fost foarte onorat şi încântat dacă toţi fanii ar veni să aducă un omagiu vieţii sale. Aş vrea să mulţumesc tuturor fanilor lui Michael pentru sprijinul acordat mie şi familiei de un an încoace. Dacă Michael ar fi aici, v-ar spune <> (Vă iubesc şi mai mult)".

Cartea, care conţine 150 de pagini cu fotografii cu Michael şi povestiri ale lui Katherine, poate fi cumpărată de pe site-ul www.jacksonsecretvault.com (ediţia printată costă aproape 60 de dolari, iar cea în format electronic - aproape 9 dolari. În acest week-end se va percepe un discount de 35%).

Potrivit TMZ.com, avocatul care se ocupă de averea lui Michael a declarat că omul de afaceri Howard Mann, care se a investit inclusiv în jocuri de noroc pe internet şi care a ajutat-o pe Katherine să publice cartea, profită de prietenia familiei Jackson şi "îi va răni pe copiii cântăreţului", deoarece nimeni nu are deocamdată drept asupra moştenirii lăsate de Michael. Mann a declarat pentru TMZ că va face publice, în ziua comemorării, 273 de cântece necunoscute ale Regelui muzicii pop.

<

<>. M-am simţit oribil. Am împrumutat o bicicletă şi m-am dus în curtea şcolii şi m-am uitat la copii cum se jucau. Când m-am întors, mă simţeam pregătit să conduc lumea."

● Michael nu obişnuia să doarmă într-un tub oxigenat, aşa cum a afirmat, în 1986, publicaţia National Enquirer. Această poveste ar fi fost inventată chiar de Michael şi chiar a pozat, pentru National Enquirer, într-un pat acoperit cu o carcasă din sticlă, spunându-le jurnaliştilor că doar aşa poate ajunge la vârsta de 150 de ani.

● Deşi era cunoscut ca un tip extravagant, Regele muzicii pop nu a încercat niciodată să cumpere de la Colegiul Medicilor din Londra, contra sumei de 700.000 de dolari, rămăşiţele pământeşti ale "omului-elefant", Joseph Merrick, cum era cunoscut englezul cu faţă monstruoasă, mort la 11 aprilie 1890. Zvonul ar fi fost pus în circulaţie la sfârşitul anilor '80 de echipa lui Michael pentru a-i atrage mai multă publicitate. În 1993, Michael declara: "Îmi place povestea <>. Mă face să plâng deoarece mă văd pe mine în această poveste. Dar niciodată nu am vrut să cumpăr rămăşiţele lui. Unde să pune aceste oase?"

● Bubbles, puiul de cimpanzeu adoptat de Michael la începutul anilor 80 şi folosit pentru realizarea albumului Bad, a împărţit dormitorul şi toaleta cântăreţului de la Neverland. Omul şi maimuţica sa erau atât de apropiaţi încât Bubbles avea propria sa căsuţă în dormitorul lui Michael şi era dresat să folosească vasul de toaletă al megastarului.

● Căsătoria cu fiica lui Elvis Presley a fost cât se poate de adevărată, în ciuda zvonurilor care susţineau contrariul. Uniunea oficiată în 1994 s-a bazat pe dragoste reciprocă, după cum avea să declare mai târziu Lisa Marie Presley: "Am început să mă îndrăgostesc de el. Vroiam să-l salvez şi mă simţeam în stare să fac asta".

● Este adevărat că părul lui Michael a luat foc în timp ce artistul turna o reclamă pentru Pepsi, în 1984. A ajuns la spital cu arsuri de gradul II, iar cei aproximativ 3.000 de martori din audienţă au declarat că Michael părea foarte calm, de aceea nici nu şi-au dat seamă că avusese loc un accident.

● La aproximativ o lună după moartea lui Michael, o companie din Chicago a anunţat că produce diamante din... părul pe care cântăreţul l-a pierdut în incendiul din 1984. LifeGem a obţinut un brevet pentru această tehnologie, care presupune extragerea carbonului din firul de păr şi transformarea lui în cristale. Potrivit agenţiei de ştiri Reuters, LifeGem, care a folosit deja procedura folosindu-se de o parte din podoaba capilară a lui Beethoven, deţine suficient păr pentru a obţine zece diamante Michael Jackson.

● După moartea lui Michael, a circulat zvonul că o parte din creierul său a fost înlăturat la autopsie. Acum, NewsOfTheWorld.com susţine că a descoperit adevărul. Potrivit medicului legist Ed Winter, o porţiune din creierul lui Michael a fost trimisă, după autopsie, pentru analize suplimentare. Aceasta este procedura atunci când decedatul nu prezintă semne de degradare fizică, iar cauza morţii este neclară. Ulterior, creierul a fost returnat familiei.
Ultimul interviu al lui Michael Jackson



Era plin de bucurie când repeta pe scenă pentru marea revenire. Cu mâinile în aer, după ce executase o piruetă în stilu-i inconfundabil, Michael a strigat: "Mă simt atât de viu! Tu poţi să simţi asta?". Megastarul, care a încetat din viaţă în urma unui atac de cord, i-a spus fotografului Kevin Mazur: "Aici este locul meu. Pe scenă. De ce, de ce am lipsit atât de mult?".
de Vera Albulescu
1/07/2009 (Actualizat 11:36)
Jacko se întorsese. Regele muzicii Pop părea să iubească fiecare minut petrecut la repetiţii şi să simtă fiecare tremur al scenei. "Eu aparţin scenei", îi spunea Michael lui Kevin, într-una dintre pauze. Kevin, prieten cu Michael timp de 20 de ani, a declarat că starul jubila în timpul pregătirilor pentru grandiosul turneu "This Is It".

După o interpretare impecabilă a melodiei Smooth Criminal, atât din punct de vedere vocal, cât şi al mişcării scenice, Michael i-a spus lui Kevin: "Sunt atât de entuziasmat. Mai avem nevoie de antrenament la câteva melodii, dar suntem atât de aproape. Despre asta e vorba: eu pe scenă! Singurul lucru care-mi lipseşte sunt fanii, oamenii mei, familia mea. Dar vor veni. Ştiu că vor veni. Sunt foarte fericit de cum merg lucrurile. Tu simţi chestia asta, Kevin?".

Kevin privea fermecat cum Michael repeta fără încetare, timp de o oră şi jumătate, până la miezul nopţii. A cântat 12 piese şi se oprea doar pentru a-şi trage puţin răsuflarea şi pentru a se şterge de transpiraţie cu un prosop plasat strategic, undeva lângă scenă.

La un moment dat, Jacko a trimis un sărut către cei care se aflau în sală, spunând: "Ăsta sunt eu. Adevăratul EU. Mă simt plin de viaţă şi de energie. Simt că aş putea cânta la nesfârşit".

"Era ca un bărbat care urma să devină tată pentru prima oară, plin de emoţie şi plimbându-se de la un capăt la altul al scenei. Era concentart la maximum. Între melodii, râdea şi făcea glume cu dansatorii şi regizorul. Nu-l mai văzusem niciodată atât de fericit. În plus, profesionalismul era la el acasă. Michael se afla pe scenă pentru a-şi face meseria, şi, Dumnezeule, ce bine o făcea! Era incredibil", îşi aminteşte Kevin.

După ce termina setul de melodii, Michael o lua de la capăt pentru că simţea că poate face mult mai bine. "Michael şi Kenny Ortega (regizorul) discutau despre melodia Smooth Criminal, iar lui Jacko îi plăcea la nebunie fumul care acompania melodia. În plus, era deschis la orice idee care i-ar fi putut îmbunătăţi show-ul", spune Kevin.

Păşind prin ceaţă, Michael pocnea din degete şi începea să cânte ca şi cum în acel moment înregistra melodia. "Era incredibil. Aveau de gând să folosească păpuşari suspendaţi undeva deaspura publicului, iar Michael şi Kenny s-au dus să-i aleagă pe cei mai buni. Puteai să vezi pe faţa lui Michael cât de mult era cuprins de acea melodie. Singurul lucru pe care nu l-am văzut în timpul repetiţiilor au fost cele două elevatoare din public, pe care Michael urma să le folosească. Cred că era senzaţional", a mai spus Kevin pentru mirror.co.uk.

Prima fotografie pe care Kevin i-a făcut-o lui Michael a fost în 1984, în timpul turneului din America de Nord.

Moartea artistului l-a şocat pe fotograf, mai ales că văzuse un om plin de energie cu câteva ore înaintea trecerii lui Michael în nefiinţă. "Când apărea pe scenă toată lumea era fermecată. avea o energie incredibilă. Era fericit, râdea şi făcea glume cu dansatorii. Era 100% dedicat. Nu pot să-mi imaginez cum a dispărut atât de repede, mai ales că-l văzusem cum dansa şi cânta. Este ne neînţeles. La început am crezut că este o glumă proastă. Nu am crezut. I-am sunat pe cei din staff-ul lui şi aşa m-am convins. Este tragic. Vroia să creeze ceva special pentru fanii lui, să le dea ce are el mai bun. Tragic".

CĂSĂTORII DE OCHII LUMII
Femeile lui Michael

Viaţa amoroasă a lui Michael a fost la fel de controversată ca întreaga lui existenţă. Acuzat că se căsătoreşte de ochii lumii, regele muzicii pop a încercat din răsputeri să demonstreze că, din punct de vedere sexual, este normal.
de Adriana Paduraru Vaduva
28/06/2009
Michael Jackson şi Lisa Marie Presley s-au cunoscut în 1975, însă viaţa i-a purtat pe drumuri diferite. S-au reîntâlnit apoi în 1993, prin intermediul unui prieten comun. De-atunci, Michael şi fiica lui Elvis Presley au rămas prieteni. Lisa Maria s-a dovedit a fi o adevărată amică. Secătuit de acuzaţiile de molestare a unui minor, megastarul a devenit dependent de convorbirile telefonice cu Lisa, care i-a oferit tot suportul de care avea nevoie.

„Ştiam că este nevinovat şi că este acuzat pe nedrept. Am vrut să-l salvez şi am început să mă îndrăgostesc de el", a declarat fiica regelui rock'n'roll. Cei doi s-au căsătorit în secret la 26 mai 1994, în Republica Dominicană, dar confirmarea căsătoriei a fost făcută publică de Lisa 11 săptămâni mai târziu.

Unirea destinelor celor doi a fost una dintre cele mai spectaculoase evenimente de acest gen din istoria show-business-ului, cuplul având atunci o avere estimată la 300 de milioane de dolari. „Am ţinut secret evenimentul pentru mai multe motive. Amândurora ne place să ţinem viaţa intimă departe de atenţia presei.

Am vrut să avem o ceremonie privată, pentru ca presa să nu transforme totul într-un circ. Sunt foarte îndrăgostită de Michael. O să-mi dedic viaţa lui, încercând să fiu o bună soţie", a declarat atunci Lisa.

Nici n-au anunţat bine că şi-au oficializat relaţia, că presa de scandal a început să dea pronosticuri cu privire la divorţ. Mai mult decât atât, gurile rele au susţinut că această căsătorie nu este decât o încercare disperată a lui Michael de a-şi îmbunătăţi imaginea şi de a arăta lumii că este doritor de relaţii sexuale cu femei.

Proaspăt formata familie Jackson a fost atât de afectată de aceste acuze, încât a acordat în iunie 1995 un interviu televiziunii americane ABC, în care au declarat răspicat că iubirea lor nu este platonică. Întrebată dacă au, într-adevăr, relaţii conjugale, Lisa Marie a răspuns răspicat: „Da, da, da! Şi nu dormim în dormitoare separate".

Frumoasa soţie a cântăreţului a replicat celor ce insinuează că mariajul lor este unul de convenienţă: „Eu şi Michael avem o căsnicie foarte fericită şi suntem extrem de îndrăgostiţi unul de altul". După 20 de luni de căsnicie, Michael Jackson şi Lisa Marie Presley au divorţat, motivul invocat de fiica lui Elvis în faţa curţii fiind „diferenţele inreconciliabile".
MAMA COPIILOR.
A urmat căsătoria cu asistenta medicală Deborah Rowe. Cei doi se cunoşteau de pe la mijlocul anilor '80, când Jackson a fost diagnosticat cu vitiligo. Ca şi Lisa, Deborah s-a dovedit a fi o adevărată prietenă, cu timpul, prietenia transformându-se într-o idilă.

Deşi n-au intenţionat nici o clipă să se căsătorească, după aflarea veştii că Deborah este însărcinată, mama lui Michael a ţinut morţiş ca acesta să o ia de nevastă pe asistenta me­dicală. Cei doi s-au căsătorit în Australia, în cadrul unei ceremonii restrânse. Primul copil al cuplului, Prince Michael I, s-a născut la 13 februarie 1997. La 3 aprilie 1998, se naşte şi cel de-al doilea copil al lor, Paris, iar un an mai târziu cei doi divorţează.

În februarie 2002, regele pop este din nou tată. Micuţul Prince Michael II a fost conceput cu o mamă surogat a cărei identitate nu a fost dezvăluită. Însă, în decembrie 2008, o femeie pe nume Billie Jean Jackson susţine că a fost căsătorită în secret cu starul american şi că este mama fiului cel mic al acestuia.

O altă femeie, de data aceasta din Marea Britanie, l-a dat în judecată pe Michael, cerându-i despăgubiri. Paris Lola Jackson susţinea că ea este mama tuturor celor trei copii ai megastarului.

În octombrie 2006 au apărut zvonuri că Michael se pregăteşte din nou de nuntă. De data aceasta, aleasa ar fi Grace Rwaramba, bona copiilor lui. Surse apropiate ale megastarului au declarat pentru o publicaţie din Marea Britanie că Michael este din nou îndrăgostit. Mai mult decât atât, potrivit surselor menţionate, cei trei copii ai megastarului îi spun mamă bonei.

ACUZAT DE VIOL
În 1994, Michael a fost dat în judecată de o femeie din California. Michelle Flowers a susţinut că Michael a violat-o în timpul pe trecerii de Revelion din 1982 şi că este tatăl copilului ei. Însă primele teste ADN au arătat că probabilitatea ca fostul soţ să fie tatăl copilului este de 99%.

Avocatul lui Michael a fost de acord cu cererea avoca ţi lor acuzării de a se face un al doilea set de teste, cu con diţia ca, în cazul în care rezultatele ar confirma primul test, Flowers să renunţe la ac ţiu nea judecătorească. Noile teste au demonstat clar că Jackson nu este tatăl băieţelului.

S-A MAI IUBIT CU...
De-a lungul vieţii sale, Michael Jackson a mai fost „cuplat" fie în realitate sau doar de ziarişti cu Tatum O'Neal (fiica actorului Ryan O'Neal), cântăreaţa Diana Ross şi actriţa Brooke Shields.



Copil de la Liz Taylor
La începutul anului 2000, Michael Jackson stârneşte din nou valuri. Potrivit revistei Star, admiraţia pe care i-o purta actriţei Elisabet Taylor l-a determinat pe Michael să-i ceară acesteia un copil. Mai exact, megastarul voia ca fiica actriţei să-i doneze un ovul, în aşa fel încât copilul rezultat din fecutarea in vitro să poarte şi genele lui Liz. Cu toate că îl adoră pe Michael, Liz a considerat această idee mult prea extravagantă şi ciudată pentru ea.
Bolile lui Michael Jackson


Imaginaţi-vă un "Moonwalk". Încercaţi să-l executaţi acasă, pe parchetul laminat. Nu v-a ieşit, dar v-aţi ales cu febră musculară? Încercaţi să vă imaginaţi un "Moonwalk" cu dureri cumplite de articulaţii. Şi gândiţi-vă la Michael Jackson...
de Marina Constantinoiu
26/07/2009
Dacă viaţa lui Michael Jackson n-ar fi inclus şi fabrica de minciuni şi zvonuri patronată de mass-media, poate că la acest moment am fi ştiut de ce boli a suferit în mod 100% sigur starul pop. Dacă am avea încredere în ce spun apropiaţii sau foştii apropiaţi ai lui Michael, cu toţii, până la urmă, nişte profitori ai star-systemului, n-am ajunge nicăieri.

Importante sunt opiniile celor avizaţi şi care au avut pe mână "dosarul Michael Jackson". Pentru că, în cazul lui, maladiile de care a suferit cu adevărat, precum şi copilăria chinuită, exploatarea care i-a marcat primii ani din viaţă, cei ai formării sale ca om, sunt cruciale. Dacă ceea ce susţin anumiţi medici şi apropiaţi de-ai starului, şi anume că Michael suferea de vitiligo şi de lupus, maladii în care propriul organism începe să lupte contra sa, este adevărat, atunci, vai, cât tragism i-a marcat soarta acestui om! Asta înseamnă că l-am judecat extrem de uşor cu toţii, neînţelegându-i problemele!

Dosarul medical al lui Michael Jackson este unul cu greutate, la propriu. Puse cap la cap, toate transformările fizice şi psihice pe care le-a suferit Michael din copilărie până în fatidica zi de 25 iunie 2009, când regele muzicii pop s-a retras din viaţă, pot deveni tratat de medicină. Numai cine a cunoscut durerea le poate înţelege.


FABRICA DE ZVONURI
Despre Michael Jackson se scrie atât în aceste zile, încât mă mir că Internetul nu a clacat. S-a spus că era dependent de calmante, de anestezii, că obsesia lui pentru aspectul fizic l-a dus la automutilare prin repetate intervenţii chirurgicale (cel puţin 12 la nas!), că şi-a detestat originea şi de aceea a recurs la metode încă nedezvăluite de medicina clasică de albire a pielii, că plătea sute de mii de dolari o armată de medici (oare câţi dintre ei şarlatani sau numai profitori?) care să-i fie în permanenţă alături, că se folosea de zeci de nume false pentru a-şi obţine reţetele pentru medicamentele de care devenise dependent etc, şi asta pentru a enumera numai câteva dintre afirmaţiile care circulă cu viteză nebună pe Net sau în presa scrisă şi în audiovizual, în întreaga lume.

Am văzut medici intervievaţi, care vorbeau în zeflemea despre operarea repetată a nasului lui Michael. Starul nu a recunoscut decât două intervenţii chirurgicale la nas. Am văzut membri ai fa miliei sale care vorbesc acum despre câte eforturi au făcut pentru a-l salva din ghearele morţii aduse de depedenţa de medicamente. Am auzit toate astea după nişte ani în care nimeni din familia Jackson nu mai vorbea despre Michael. Am auzit atâtea păreri, încât am ajuns la saturaţie.
MALADIILE ORFELINE
O să râdeţi, dar i-aş întreba pe toţi cei care pomeneau despre operaţiile repetate a căror "victimă" a căzut nasul lui Michael dacă au auzit vreodată despre lupus. Dacă ştiu de bolile autoimune, pe care francezii le-au botezat ghiduş "ma ladii orfeline". Denumirea de "maladii orfeline" traduce, în fapt, caracterul "ieşit din comun" al acestor patologii prea puţin cunoscute, prost identificate, prost diagnosticate, cu handicapuri sau invalidităţi deseori nerecunoscute. Denumirea de "maladii orfeline" revendică, până la urmă, o dimensiune politică: ea traduce soli citarea venită din partea bolnavilor de a se acorda mai multă atenţie acestor boli, de a se conştientiza gravitatea lor, oricare ar fi provocarea pe care ele o reprezintă pentru sistemul de sănătate publică.

I-aş mai întreba pe doctorii care s-au perindat pe la tv dacă ştiu ce înseamnă să umbli din spital în spital, cu zeci de pagini de analize medicale în mână, cu corpul chinuit de durere, dar în aparenţă sănătos, în căutarea unei explicaţii pentru starea mizerabilă în care te afli. Pentru că în cazul bolilor autoimune diagnosticarea nu e floare la ureche, ci întotdeauna se face greu, când boala este avansată.

Vi s-a întâmplat vreodată ca într-o dimineaţă banală să vă treziţi desfiguraţi, cu nasul strâmb, cu dureri îngrozitoare, ca şi când cineva vi l-ar fi zdrobit cu ciocanul? Sau cu faţa plină de pete roşii, ca proaspăt scăpată dintr-un incendiu? Aţi rămas vreodată ţintuiţi în scaun, durerea anulându-vă articulaţiile şi făcându-vă picioarele inutilizabile, din senin? Sau pur şi simplu vi s-a întâmplat să nu puteţi deschide uşa casei, pentru că greutarea cheii şi mişcarea de deschidere a yalei erau prea greu de suportat pentru nişte degete înţepenite de durere? Sunt semne şi simptome frecvente în multe dintre maladiile de sistem.

Sigur, toţi acei medici perindaţi pe la tv, celebri fiind, este puţin probabil să nu fi întâlnit de-a lungul ca rierei pacienţi care să se plângă de manifestări din această categorie. Sunt peste un milion de bolnavi de lu pus în Statele Unite. Dar s-au gândit vreo secundă că Michael Jackson ar fi putut fi unul dintre aceia? Poa te a fost diagnosticat târziu. Poate s-a jenat să vorbeas că şi despre lupus, aşa cum a făcut-o despre vitiligo.


ÎN ATENŢIA PRESEI
Presa mondială descoperă acum, cu uimire, două maladii. Ambele autoimune, ambele boli cu transformări fizice şi psihice greu de calculat. Alţii însă, adică bolnavii şi apropiaţii lor, le gestionează cu greu de ani şi ani. Până şi celebrul New York Times şi-a găsit spaţiu, în plină criză a presei scrise mondiale, pentru lupus, scriind despre Michael Jackson.

Citesc pe forumurile de specialitate comentariile celor care cunosc detaliile chinuitoare ale acestor maladii. Şi, printre rânduri, dincolo de experienţa personală a fiecăruia, descopăr exact ce lipsea din discursul medicilor care s-au perindat în presă şi care şi-au spus părerea în legătură cu starul: legătura dintre comportamentul lui ciudat şi boală. Şi mă întreb când va veni, dacă va veni vreodată, ziua în care să aud un specialist făcând legătura între comportamentul lui Michael din ultimii ani, de când a început povestea albirii pielii, şi cele două maladii.
O RELAŢIE APARTE: MEDIC-PACIENT
Ziua în care, după istovitoare examene medicale, unele, poate, întinse pe durata mai multor ani, tratamente eşuate şi lipsă de speranţă, află că este "feri citul posesor" al unei maladii rare, autoimune, este crucială în viaţa oricărui bolnav. Mai întâi apare speranţa că acela pe care-l are în faţa ochilor este şi el încă un medic dintr-o lungă listă de colegi de breaslă care i s-au perindat prin viaţă şi nu i-au nimerit diagnosticul.

Când rămâne singur, cu convingerea că de data asta diagnosticul nu este greşit, unica speranţă îi ră mâne Internetul. Acolo caută simptomele şi, până să citească înfricoşătoarea listă, trece disperat la tra ta ment. Şi abia acolo, la acea secţiune, realitatea îl se ceră: nu există vindecare. Există doar ameliorare. Există doar trei categorii de tratament, toate cu efecte se cundare. Există un "drog" comun, "heroina medici nei", cum a fost supranumit cortizonul (la percheziţia efec tuată de anchetatori în locuinţa lui Michael Jackson, după decesul acestuia, s-a găsit şi Prednison, un imu nosupresor din acelaşi neam, folosit în bolile au toimune). Sau există citostaticele. Şi mai există durerea.

Imaginaţi-vă acum un "Moonwalk". Încercaţi să-l executaţi acasă, pe parchetul laminat. Nu v-a ieşit, dar v-aţi ales cu febră musculară? Încercaţi să vă imaginaţi un "Moonwalk" cu dureri cumplite de articulaţii. Şi gândiţi-vă la Michael Jackson...

În majoritatea cazurilor, posesorii acestor boli rare, de sistem, se întreabă de ce tocmai ei sunt aleşii. Profesorul Howard S. Shapiro, de la U.S.C School of Medicine din Los Angeles, care a cercetat relaţia dintre temperamentul uman şi apariţia lupusului, afirmă despre pacienţii cu această boală că "par să aibă o personalitate specifică, chiar dinainte de îmbolnăvire, care poate fi descrisă ca îndreptată cu predilecţie către realizare, hiperactivă, perfecţionistă, independentă şi încrezătoare în sine. Ei tind să fie responsabili, energici şi, poate cel mai frecvent, mereu în top şi obişnuiţi să-şi controleze propriile vieţi.

Respectul de sine este dependent de faptul de a avea controlul asupra tutu ror lucrurilor". Când ceva se zdruncină în toată această construcţie, sistemul imunitar răspunde. Vă sună cumva cunoscut? Ce a însemnat, de fapt, viaţa lui Michael, decât hiperactivitate şi perfecţiune? Împins de mic la performanţă, Michael a ajuns să-l fascineze pe însuşi Fred Astaire, celebrul dansator, coregraf, actor şi cântăreţ. Dacă mai există cineva care să se îndoiască de valoarea ca artist a lui Michael Jackson, să-i citească spusele lui Fred Astaire: "Oh, Doamne! Băiatul ăsta se mişcă excepţional! Este cel mai mare dansator al secolului! N-am vrut să părăsesc lumea asta fără să îmi cunosc urmaşul. Îţi mulţumesc, Michael!".

Nu ştiu câtă dorinţă de perfecţiune a avut copilul Michael, nu ştiu câtă dorinţă de realizare avea la 5 ani, nu ştiu cât de "în vârf" şi-a dorit să ajungă. Dar ştim cu toţii că există cel puţin un apropiat de-ai săi, însuşi tatăl Joe, care l-a împins către toate astea. Deci Michael avea profilul potrivit, conform descrierii profesorului Shapiro, pentru a "atrage" boala.
EXCENTRICITĂŢI VS BOALĂ
Dacă francezii le-au botezat "orfeline", eu le-aş numi "perverse". Bolile autoimune pun, în multe cazuri, pacienţii în situaţii penibile. Aparent sunt sănătoşi, nimeni nu le poate ghici suferinţa. De altfel, există momente (uneori este vorba despre zile, alteori despre luni, ba chiar ani) de remisie, când boala stă ascunsă şi te lasă să-ţi vezi de viaţă. Şi de concerte, de "Moonwalk" sau de micşorat nasul de care au râs rudele tale atâţia ani, când erai mic şi încântai publicul cu vocea ta, în caz că te numeşti Michael Jackson.

Alteori, nu se pune problema de "Moonwalk", ba, mai mult, ai nevoie de umbrelă care să te protejeze de soare, de mască pe faţă, care să ascundă urmele lăsate de boală sau de bodyguarzi care să te ajute să păşeşti.

Şi dacă celebra mănuşă albă cu strasuri a lui Michael, care se pare că-l va însoţi şi în groapă, a fost, iniţial, un instrument de mascare a problemelor de piele provocate ori de vitiligo, ori de lupus, ori de ambele? Unii dintre apropiaţii săi aşa susţin. Vă amintiţi aceste imagini? Dacă erau simptome ale bolii, şi nu excentricităţi de star, atunci cine răspunde pentru linşajul mediatic la adresa regelui muzicii pop?

Nu există doi bolnavi cu simptome identice. Fiecare pacient îşi are tipul lui de boală. Semnele sau simptomele pot apărea dintr-o dată sau se pot dezvolta cu încetinitorul, pot fi moderate sau severe şi pot fi temporare sau permanente. Majoritatea bolnavilor de lupus trec prin episoade - denumite "pusee" - de agravare a semnelor şi simpto melor, care în cele din urmă îşi pierd din intensitate, permiţând îm­bu nă tă ţi rea stării de sănătate sau chiar dis pa riţia completă pentru o anumită perioadă.

Lupusul sistemic sau eritematos este o maladie inflamatoare cronică, ce poate afecta numeroase organe şi în special pielea, rinichii, articulaţiile, plă mânii şi sistemul nervos. Manifestările sale sunt extrem de variate. Termenul de "sistemic" semnifică faptul că maladia afectează mai multe organe. Termenul de "lupus" ("lup", în limba latină) face referire la aspectul caracteristic, în formă de mască, al afectării feţei. "Eritematos" (roşu, în greacă) se referă la culoarea roşie a erupţiei cutanate. Când un lupus se manifestă doar la nivelul pielii, este vorba despre lupus eritematos cutanat. Lupusul este întâlnit cel mai adesea la femeile ajunse la vârsta procreării, adică între 15 şi 45 de ani. Dar boala poate afecta şi bărbaţii (de 10 ori mai rare cazurile decât la femei) şi copiii. Un lucru extrem de interesant: lupusul este prezent peste tot în lume, dar apare mai des la anumite etnii, cum ar fi populaţiile de culoare (în special cele din Antile şi afro-americanii) şi asiaticii.


SIMPTOME
Durerile articulare şi inflamarea anu mitor articulaţii sunt cele mai frec vente semne iniţiale ale bolii. Durerile, care în 90% dintre cazuri afectează de getele şi încheieturile mâinii, pot fi mi gra toare şi deseori simetrice. Boala poa te provoca distrugerea articulaţiilor. Muşchii pot deveni uneori dureroşi. For ma cutanată caracteristică este ro şeata în formă de aripi de fluture la ni ve lul feţei (pomeţi şi rădăcina nasului). Aceste pete roşii dispar la final de pu seu. Alte erupţii cutanate apar deseori pe mâini, pe coate, pe decolteu, ajun gând chiar să dea în ulceraţii ale gurii, bu zelor sau nasului.

Pielea devine extrem de sensibilă la soare şi o expunere poate provoca o erup ţie cutanată, fapt ce ar explica pro te­jarea feţei lui Michael de razele soarelui. Când soarele afectează pielea, poate apărea lupusul discoid, o leziune cu­ta na tă care apare pe faţă, pe scalp, urechi, piept sau braţe. S-a vorbit mult, zilele acestea, despre faptul că Michael Jackson era parţial chel. Ei bine, o pierdere a po doa bei capilare pe suprafeţe compacte, alo pe cie, se poate produce în anumite cazuri de lupus!

Inflamarea pericardului, care se traduce prin dureri toracice, este frecventă şi deseori repetitivă în 30% dintre ca zu rile de lupus. Valvele inimii pot fi şi ele afectate. Maladia poate provoca, de ase menea, o tulburare a ritmului cardiac, aritmie. Există şi cazuri rare de mi o cardită, adică de afectare a muş chiu lui inimii, care antrenează insufi ci en ţă cardiacă, ceea ce poate să se tradu că prin sufocări şi o senzaţie de blocaj la ni velul toracelui. Tuturor acestor mani fes tări li se adaugă senzaţia de obo sea lă, febra, scăderea (sau creşterea) în greutate, albăstrirea degetelor sau doar a vârfurilor degetelor (vă amintiţi de banda adezivă de pe degetele lui Michael?) când acestea sunt expuse la frig sau în timpul unor perioade stre san te, senzaţia de ochi uscaţi şi, nu în cele din urmă, anxietate, depresie şi pierdere de memorie.
DE LA DURERE, LA OVERDOZĂ
Nu orice bolnav ajunge la Xanax şi la Demerol, desigur. Dar unii o pot face. Şi dacă Michael Jackson a fost una dintre victimele acestei boli, dar şi a star-systemului, cum se mai măsoară linşajul mediatic la care a fost supus?

Să ai de gestionat două maladii autoimune, ambele cu consecinţe grave asupra psihicului, este cam mult până şi pentru un megastar. De la durerile cumplite de articulaţii la diseminarea bolii, la afectarea rinichilor sau inimii, la disperarea că boala îţi va ruina cariera şi viaţa nu este decât un singur pas, şi uneori el trece printr-un lung şir de medicamente. Calmante. Unele dintre ele dau dependenţă. La altele devii imun. Cu cât durerea este mai intensă, cu atât dorinţa de a-i pune capăt e mai mare şi calmantele sunt mai puternice. Când te numeşti Michael Jackson şi duci în spinare o uriaşă industrie a divertismentului, când ai fost programat să încânţi lumea, când de trupul tău niciodată un pachet de muşchi s-au lipit sute de pro fitori, limita dintre normalitatea în gestionarea unei boli şi overdoză este infimă.


FLASH-BACK
"Zvonurile despre Michael Jackson zburdă în voie. Unul de ultimă oră susţine că «dădaca», sau ce-o fi ea, Grace Rwaramba, are lupus şi luptă de una singură cu boala. Nu ea este bolnavă, ci însuşi Michael, susţin surse apropiate starului pop", anunţa, în 2003, Fox News. În octombrie 2003, Michael Jackson participa la Evening of Love, Light and Laughter, eveniment organizat de Lupus L.A. şi Lupus Research în Beverly Hills, California. Agenţiile foto au imortalizat ima gini cu invitatul Jackson.

O altă ştire, datând din octombrie 2007, anunţa că Michael Jackson suferă de lupus. În august 2008, pe site-ul About.com, la secţiunea "Celebrităţi cu lupus", figura starul Michael Jackson.

La 29 iunie 2009, la numai câteva zile după moartea megastarului, dr Deepak Chopra, vechi prieten de-ai lui Michael Jackson, declara, citat de UPI, că starul pop suferea de lupus şi vitiligo şi era un utilizator cunoscut de medicaţie împotriva durerilor puternice. Chopra a declarat că, de multe ori, copiii care au fost abuzaţi fizic sau verbal pot dezvolta boli autoimune mai târziu, printre care şi lupus. "Michael n-a fost niciodată abuzat sexual, dar, după cum el însuşi declara, a fost traumatizat verbal şi fizic în copilărie, lucru care l-a afectat mult", a declarat Chopra.

Chopra a vorbit, de altfel, şi despre depigmentarea puternică a pielii artistului, despre Oxycontin, Vicodin şi Demerol, medicamente puternice, care l-au însoţit pe Michael Jackson la maturitate, şi despre suferinţa pe care i-o creau toate afirmaţiile din presă, potrivit cărora şi-ar fi decolorat pielea, pentru a nu mai fi considerat un interpret de culoare. Declaraţiilor lui Chopra li s-au adăugat cele ale dermatologului artistului, dr Arnie Klein, care a povestit la "Larry King Live", la CNN, despre suferinţele cauzate starului de lupus şi de vitiligo, despre folosirea Diprivanului pentru a putea dormi, despre tonele de machiaj pe care ajunsese să le folosească pentru a-şi masca imperfecţiunile create de boli, despre încercarea de a extinde porţiunile de piele afectate - şi albite - de vitiligo, pentru că nici machiajul nu mai putea face faţă mascării.

Potrivit Lupus Foundation of America, cel puţin 1,5 milioane de americani au lupus şi circa 5 milioane de oameni din întreaga lume suferă de această ma ladie. Dr Robert Lahita, profesor de medicină la Mount Sinai Medical School, care a scris numeroase cărţi despre lupus şi alte maladii autoimune, a declarat, pentru "Good Morning America", de la postul de televiziune ABC, că şi ceea ce se ştie despre alte manifestări clini ce ale lui Jackson poate indica tot lupusul. "Avea o formă de lupus al pielii, denumită lupus discoid, care afectează circa 40% dintre pacienţii cu lupus", a declarat Lahita, adăugând că această situaţie putea conduce la depigmentarea pielii, prin tre alte manifestări. "Michael Jackson a făcut cunoscut faptul că avea vitiligo şi pete pe piele", a afirmat Lahita, cu referire la un celebru interviu acordat de Michael nu mai puţin celebrei realizatoare tv Oprah Winfrey. Aceasta explică faptul că interpretul putea fi văzut deseori cu o umbrelă, pentru a se feri de soare, lucru care le este recomandat, de altfel, pacienţilor cu astfel de maladii, a explicat specialistul.

Vitiligo, boala de care mai suferea Michael, care se traduce prin atât de comentata depigmentare a pielii, este şi ea o boală autoimună. Coincidenţă sau nu, vitiligo şi lupus sunt deseori diagnosticate la acelaşi pacient, explică specialiştii. Cu alte cuvinte, n-ar fi deloc neobişnuit ca Michael Jackson să fi suferit de ambele maladii. Şi, dacă ancheta pe marginea morţii sale va scoate acest lucru la iveală, dacă la ea nu vor participa doar medici legişti şi poliţişti şi cineva va avea ideea de a pune cap la cap informaţiile din uriaşul dosar medical al lui Michael Jackson, atunci poate vom privi cu alţi ochi versurile melodiei "Morphine" ("Morfină") şi le vom înţelege mai bine pe cele ale melodiei "Childhood" ("Copilărie"). Sau vom înţelege, în fine, ce a însemnat pentru Michael lupta pentru "To make my father proud" ("Să-l fac pe tata să se mândrească"). Muzica şi versurile: Michael Jackson.

ABUZUL DE MEDICAMENTE
Oamenii care abuzează de medicamente ob ţi nute cu reţetă medicală fac deseori excese, cre zând că, dacă medicamentele au fost prescri se de medic şi au aprobarea Ministerului Să nă tă ţii, este în regulă. Numai în SUA, în 2005, fo lo sirea ne me dicală a calmantelor a contribuit la moar tea a 8.500 de persoane. Folosirea în alte sco puri de cât cele medicale a pilulelor de tot so iul este mai des în tâlnită la adulţi cu vârste cu prin se în tre 18 şi 25 de ani, potrivit unui studiu al Oficiului Naţional de Con trol al Politicilor în Materie de Me di ca men te din SUA. Persoanele care iau me di ca mente pentru a-şi calma du re ri le pot deveni de pen den te.

În ge neral, tendinţa oa me nilor este de a nega faptul că au o problemă şi deseori aceş tia nu în ţe leg cât de pe ri cu los este comportamentul lor, şi mai ales fap tul că abuzul de me­di ca mente este la fel de pe ri culos ca şi consumul de droguri, arată sudiile. "Este naiv să crezi că me di ca men te le sunt mai si gu re. Adevărul este că medicaţia în materie de cal mante este din ace eaşi clasă cu heroina, mor fi na - dau o foarte ma re dependen ţă", afir mă dr Mar vin Seppala, me dic-şef la Ha zel den, un centru de dezintoxicare şi recuperare din SUA.


FATA CARE A URCAT PE SCENĂ ALĂTURI PE MICHAEL JACKSON
Cora Popescu: "L-am pupat pe obraz"













Jurnalul Naţional a realizat un interviu cu fata care la concertul lui Michael Jackson din 1992 la Bucureşti a reuşit să urce pe scenă alături de Regele muzicii pop. Cora Popescu avea la vremea aceea 16 ani (era elevă în clasa a XI-a la Liceul George Călinescu), era o adolescentă îndrăgostită de megastarul american. Acum este o tânără mamă a unui băieţel de 9 ani. "În momentul de faţă este o amintire foarte dragă pe care o voi păstra toată viaţa, în momentul acela a fost un vis de adolescentă, foarte frumos." O poveste pentru o viaţă...
de Roxana Ioana Ancuta
8/07/2009
Jurnalul Naţional: Ai fost fan Michael Jackson...

Cora Popescu: Da, am fost fan Michael Jackson. Aveam 16 ani... Îmi plăcea foarte mult şi chiar ascultam tot ce ieşea cu Michael Jackson.

Acum mai eşti fan Michael Jackson?

Fan... Nu ştiu dacă mai sunt acum. Îmi place în continuare muzica lui, dar nu pot spune că mai sunt fan la fel cum eram la 16 ani.

De ce-ţi plăcea atât de mult acest personaj care, de altfel, a fost idolul a milioane de oameni din întreaga lume?

Îmi plăcea foarte mult absolut tot ce făcea. Atât în muzică, dar şi în dans. Îmi plăcea că era o persoană foarte carismatică şi putenică şi probabil că datorită acestor calităţi pe care le avea era mai special decât alţi cântăreţi.

Cum ai ajuns la concert?

În ziua în care am auzit că se vând biletele am luat bani de la părinţi şi, ţin minte, am fugit pe stradă cu banii în mână. Am cumpărat bilete pentru mine şi pentru colega mea de bancă, dacă ţin bine minte, de la o agenţie care se afla în Piaţa Amzei. Eram atât de entuziasmată şi de fericită!

Mai ai biletul?

Nu. Nu mai ştiu ce-am făcut cu el.

În ce rând ai stat? Chiar în faţă?

Da. M-am gândit cu vreo două seri înaintea spectacolului ce să fac, cum să fac să ajung cât mai aproape de scenă. Şi atunci am sunat-o pe colega mea propunându-i să mergem la stadion încă de la ora prânzului, de la 12:00, deşi mi se pare că poarta s-a deschis pe la 17:00 sau chiar 18:00. Aşadar, la 12:00 am fost acolo, agăţate de barele de la intrare, iar, când s-a deschis poarta, eu am luat-o la fugă şi nu m-am mai oprit decât în faţă, în primul rând. Eu eram prima persoană. După mine, restul...
"Mi-a întins mâna... şi l-am îmbrăţişat"

Cum ai ajuns tu pe scenă?

Concertul a fost foarte, foarte frumos. Am dansat, am cântat toate melodiile, am fost plăcut impresionată de absolut tot. Cu o melodie înaintea acestui moment, ţin minte că nişte bodyguarzi care erau din staff-ul lui au coborât pe culoarul acela dintre bara care delimita publicul de zona interzisă lui şi scenă şi au început să se uite foarte atent la toate persoanele din primul rând. Au trecut prin faţa mea, după care s-au întors la mine şi m-au întrebat: "Ai vrea să urci pe scenă?". Şi eu am spus, "Normal!!! Ce mai staţi? Luaţi-mă de aici!". Şi m-au ridicat pe sus. Lumea mă trăgea de pantaloni - persoanele de lângă mine -, nu ştiu din ce cauză. Mai era puţin şi mi se rupea şi cureaua, dar pentru cei care mă cărau aproape pe sus era mai uşor să mă tragă afară din mulţime, pentru că erau foarte solizi. Mi-au explicat, "vei urca pe o scară, la următoarea melodie. Michael o să întindă mâna şi o să îţi facă semn", după care mi-au spus că pot să fac ce vreau eu, ce-mi trece mie prin cap.

Şi Michael ţi-a făcut semn...

Când a început melodia - "She's out of my life" - Michael a cântat o parte din ea, după care s-a întors cu faţa spre mine, a întins mâna şi mi-a făcut semn să merg la el.

Ce ai simţit în acel moment? Cred că îţi tremurau picioarele...

Mai ştiam cum mă simţeam? Nu mai ştiam nimic în acel moment. Eram ruptă de realitate. Nu mai simţeam nici cum îmi tremură picioarele, nici unde eram. Voiam cât mai mult să savurez momentul respectiv şi să fiu cât mai atentă la el, la detalii, să văd cum arată, să-l pot îmbrăţisa, să-i spun cât de mult îmi place de el... cam asta era în mintea mea de atunci.

Şi cum arăta de aproape?

Arăta normal. Nimic ieşit din comun. Nimic ciudat. Era un bărbat ok, de statură medie, foarte bine făcut, adică foarte în formă. Normal că era machiat pentru scenă, dar era foarte drăguţ. Nu i-am găsit, în momentul acela, nici un defect.

I-ai spus ceva?

L-am îmbrăţisat, pentru că-mi doream, îţi dai seama, foarte mult. Ţin minte că-i puneam mâna pe păr să văd cum se simte. Era foarte aspru. I-am spus "I love you, Michael". După cum spuneam, eram şi eu o fată de 16 ani...
Michael Jackson: "I love you too..."

Ţi-a răspuns?

Da, da. "I love you too", mi-a spus. L-am pupat pe obraz, el m-a mângâiat pe păr, ţin minte şi acum. Mă mângâia aşa, pe ceafă, cu mâna.
A fost foarte drăguţ.

Ţi-a zis cineva când să cobori de pe scenă?

La fel ca şi gestul iniţial, când mi-a făcut cu mâna, la fel m-a îndepărtat uşor cu mâna, moment în care a venit bodyguardul şi m-a luat de pe scenă.

Când ai ajuns la loc, în mulţime, printre spectatori, ce s-a întâmplat?

Atunci a fost marea problemă. Ei m-au luat în braţe şi m-a pus înapoi, însă nu am mai nime rit la locul meu. Mulţimea m-a luat mai mult pe sus, m-a tras de păr, de haine, am ajuns ciufulită rău. Probabil că erau foarte curioşi. Dacă eu am fost atât de aproape de Michael Jackson, probabil că voiau să mă atingă. Nu ştiu, nu-mi imaginez din ce motiv...

Ce le-ai povestit alor tăi?

Ai mei erau şi ei la concert. Toată familia: mama, tata şi fratele meu mai mic, dar mult, mult mai în spate. Ghinionul a fost ca, exact în momentul în care am urcat pe scenă, frăţiorul meu mai mic să aibă nevoie la toaletă, iar tata s-a dus cu el.

Mama m-a văzut pe ecranul mare, a început să plângă şi, când s-a întors tata, a întrebat-o ce s-a întâmplat, de ce plânge. Mama i-a povestit ce s-a întâmplat. Oricum, ai mei s-au bucurat pentru mine, pentru că ştiau cât de mult îl plac pe Michael. Visând la Neverland

După acea seară bănuiesc că le-ai povestit colegilor de la şcoală, prietenilor, rudelor despre experienţa ta. A urmat ceva special legat de această întâmplare?

A urmat o perioadă în care toată lumea mă întreba acelaşi lucru. "Cum a fost?" "Cum era?" "Cum se simţea?" "Ce ţi-a zis?" şi aşa mai departe. După care a intrat totul în normal. Totuşi, haios pentru mine, când îmi amintesc acum, este următorul fapt: în acea perioadă apăruseră tot felul de zvonuri legate de faptul că Michael va chema câţiva copii români în Neverland. Eu, desigur, speram să mă număr printre ei, aşa că a fost cât pe ce să stric planurile de vacanţă alor mei, pentru că, la gândul că poate, poate vor suna după mine să plec în America nu mai voiam să merg în vacanţă cu părinţii. Cu mari, mari chinuri m-au convins să mergem. Şi asta după o săptămână.

Cât a ţinut pasiunea asta a ta pentru Michael Jackson?

Eee... Am mai fost entuziasmată cam vreun an, după care am trecut la altă etapă. M-am mai maturizat, am avut alte preocupări, au urmat bacalaureatul, examenul la facultate, viaţa în mod normal.

Ţi-a părut rău când ai auzit că a murit Michael?

Foarte rău. Foarte, foarte rău. Dar, pe de altă parte, cred că pentru el a fost o uşurare, pentru că am înţeles că era foarte bolnav, stătea atât de departe de scenă, probabil că toate acestea cumulate îl consumau foarte mult, îl chinuiau cumplit.

Ce înseamnă această experienţă pentru tine?

În momentul de faţă este o amintire foarte dragă pe care o voi păstra toată viaţa, în momentul acela... a fost un vis de adolescentă, foarte frumos.

Te-ai întrebat vreodată de ce ai fost aleasă tu pentru a urca pe scenă alături de artist?

Este o întrebare destul de dificilă... Nu ştiu de ce eu. Eu cred foarte mult în noroc şi în soartă. Probabil că aşa a fost să fie. Ştii, fiecare lucru în viaţă se întâmplă cu un scop. Asta a fost experienţa mea specială şi sunt fericită că mă nu măr printre cei care au luat contact cu Michael. Am plâns de emoţie, de bucurie.


"Varianta bună a înregistrării momentului în care am urcat pe scenă este aceasta, pe care v-am dat-o eu. În presă şi pe internet a apărut filmul realizat la un alt concert."
Cora Popescu


Filmul urcării pe scenă a Corei Popescu


MTV-UL A CRESCUT CU EL
Începutul erei videoclipurilor: Billie Jean, Beat It, Thriller
În 1982, piaţa videoclipurilor era inexistentă. MTV se lansase de un an în Statele Unite şi promova artişti rock, atrăgând audienţe scăzute. În general, în acei ani, vedetele înregistrau puţine videoclipuri pentru a-şi promova piesele, optând pentru „apariţii speciale" în show-urile de divertisment ale televiziunilor, ocazii cu care cântau câteva piese.
de Alexandru Nastase

Mulţumită acelor emisiuni, avem astăzi posibilitatea de a-i vedea în imagini bune din punct de vedere ca litativ pe mulţi dintre artiştii acelor ani. Michael Jackson, care până atunci avusese o singură reuşită spectaculoasă în domeniul video - „Can You Feel It", interpretată alături de fraţii săi, a insis tat pe lângă casa de discuri pentru producerea unor clipuri de ca litate, care să depăşească tot ce se lansase până atunci, la fel cum albumul său „Thriller" spulbera totul în clasamente.

A primit bani pentru a promova „Billie Jean" şi „Beat It", ambele devenite ulterior modele ale genului. În cele două clipuri, oamenii l-au putut vedea prima dată dansând pe Michael Jackson. Starul arătase încă de mic, în formaţia Jackson Five, un real talent pentru dans, dar „Billie Jean" a fost primul clip în care lumea l-a văzut arătând ce poate.

Copiii şi adolescenţii din toată lumea au început să imite stilul vestimentar, jacheta roşie plină de fermoare şi curele din „Beat It" devenind modelul acelor ani. Vedete precum Beyoncé, Mary J. Blige, Shaggy sau Carson Daly au povestit public, cu mândrie, că şi-au cumpărat jacheta roşie şi că o purtau „tot timpul".
PRIMUL MOONWALK
În cursul lui 1983 a avut loc spectacolul „Motown 25: Yesterday, Today and Forever", la care marile vedete ale vremii au fost invitate să participe pentru a celebra 25 de ani de la înfiinţarea re numitei case de discuri Motown, prima care semnase cu The Jackson Five la sfârşitul anilor '60.

Alături de fraţii săi, Michael Jackson a cântat hiturile copilăriei sale („I Want You Back", „ABC" sau „I'll Be There"). După acest mo ment, Jermaine, Tito, Jackie, Marlon şi Randy s-au retras în culise, Michael rămânând singur pe scenă. A cântat „Billie Jean" şi a dansat Moonwalk, starurile din sală ridicându-se în picioare şi cântând alături de el.

Producătorul Quincy Jones a povestit într-un interviu pentru una dintre ediţiile speciale ale lui „Thriller" că în acel moment lumea şi-a dat seama că Regele şi-a primit co roana. În ciuda fabu losului succes al „Thriller", Casa de discuri Sony Music, care îl avea sub contract pe Michael în 1982, a refuzat să mai aloce bani pentru alte videoclipuri care să promoveze albumul. Reprezentanţii casei de discuri erau mulţumiţi de profitul încasat.

Michael Jackson a decis în acel moment să investească propriii bani pentru un videoclip care să ilustreze piesa „Thriller". S-a dove dit a fi încă o mutare de geniu. Regizat de John Landis, autorul succesului „Un vârcolac american la Londra", „Thriller" a devenit una dintre mărcile înregistrate Michael Jackson. Un film de 13 minute, pentru a cărui premieră, ce a avut loc la MTV în 1983, pâmântenii au fugit de la serviciu ca să îl poată vedea.

Acţiune aparent de neîn ţeles, decoruri, machiaj, efecte speciale şi costume impecabile, o coregrafie de geniu - toate au făcut ca, la 25 de ani de la lan sare, „Thriller" să fie în continuare videoclipul preferat al Plane tei, filmul care a dezvoltat industria videoclipului spre ceea ce este ea astăzi.

Superlativele pot continua, dar nu mai este cazul. Cortina cade peste o capodoperă care a marcat cultura pop.
CONFIRMAREA STATUTULUI DE MEGASTAR, TURNEU LEGENDAR
Who’s „Bad”?


În 1987, la cinci ani după lansarea lui „Thriller", Michael Jackson revenea în prim-plan cu un nou album grandios: „Bad".
de Alexandru Nastase
28/06/2009
După turneul „Victory", desfăşurat în 1984 doar în Statele Unite, alături de fraţii săi, şi în care promovase „Thriler", la mijlocul anilor '80, Michael mai apăruse doar cu piesa „We Are The World", scrisă împreună cu Lionel Richie şi cu un rol în filmuleţul Captain EO, lansat doar în cinematografele Disney.

În schimb, milioane de informaţii începuseră să circule despre el: doarme într-o cameră cu oxigen, ia hormoni feminini pentru a-şi menţine vocea subţire, şi-a albit intenţionat pielea. Incapabil să dea dezminţiri în fiecare zi în faţa zvonurilor din presă, starul a reuşit să-şi ţină fanii aproape, oferindu-le continuare perfectă pentru „Thriller".

„Bad" este scris aproape în întregime de Michael şi conţine piese rămase şi ele în cartea de aur a muzicii: „Bad", „The Way You Make Me Feel", „Man in the Mirror", „Dirty Diana" sau „Smooth Criminal" conturează un album de maturitate al stilului lui Jackson şi marchează o nouă piatră de hotar în istoria videoclipului.

Filmul de promovare a albumului produce isterie oriunde este lansat, iar noile costume sunt din nou imitate la scară largă pe toate meridianele.

WORLD TOUR
În 1988, Michael anunţă un turneu mondial, debutând cu Japonia, o serie de spectacole ce avea să devină şi să rămână cea mai de succes din istoria industriei muzicale. Deşi şi atunci era criză financiară, fanii au luat cu asalt stadioanele pe care a concertat artistul, aducându-i lui Michael încasări „monstruoase" în cei doi ani ai world tour-ului.

Show-urile au produs sute de momente intrate în legendă: duetul cu Stevie Wonder în concertul de la Brisbane, Australia, singura versiune live a cântecului „Just Good Friends", interpretat de cei doi şi inclus pe „Bad"; seria de şapte concerte consecutive (o săptămână întreagă) realizate la Londra în 1988, urmate de o nouă de serie de alte şapte concerte consecutive în 1989; concertul desfăşurat la Berlin, în faţa clădirii Reichstagului, unde scena a fost special amplasată cât mai aproape de Zid, astfel încât şi berlinezii din Est să îl poată auzi, ceea ce s-a şi întâmplat, grupuri masive de fani din Est sfidând o noapte întreagă soldaţii puşi să păzească Zidul;

întâlnirea cu Charles şi Diana, veniţi să-l vadă pe Michael live la Londra - Prinţesa de Wales a schimbat mai multe cuvinte cu starul, întrebându-l dacă va cânta în cadrul concertului şi piesa „Dirty Diana" („Murdara Diana"). Michael i-a răspuns că nu, pentru i s-ar fi părut necuviincios să o facă, având în vedere mesajul piesei, dar Diana i-a spus că este piesa sa favorită.

Doar timpul foarte scurt (câteva minute până la intrarea pe scenă) l-a împiedicat pe Michael să includă cântecul în track-list-ul concertului.
ALTE RECORDURI DE NEEGALAT
„Bad" este şi acum singurul album din istorie care „a reuşit" cinci piese No. 1 în Billboard Hot 100. Pe varianta de CD a lui „Bad", Michael Jackson a inclus un cântec care, aparent, vorbeşte despre o despărţire dintre doi îndrăgostiţi: „Leave Me Alone". Cântecul este însă un atac al starului împotriva tabloidelor ce îl şicanaseră în anii precedenţi şi care le cere acestora să-l lase în pace.

Atacurile vor fi reluate pe „Dangerous" („Why you wanna trip on me"), „HIStory" („Tabloid Junkie") şi „Invincible" („Privacy"). Însă presa de scandal nu va renunţa niciodată la a scrie articole neadevărate despre el. „Bad" este primul album în care Michael Jackson are pielea mai deschisă la culoare, nasul mai ascuţit (prima dată apăruse aşa în videoclipul „We are the World"), şi părul lung, promovând o ima gine mai dură, dar şi mai sexy a lui Jackson, demers rămas singular în cele din urmă. Discul îi va aduce lui Michael alte două premii Grammy.

În 1988, un film ce s-a dorit a fi ca o autobiografie, „Moonwalker", este lansat direct pe casetă video şi devine cel mai bine vândut material de acest fel. Şapte din piesele de pe album apar şi pe „Moonwalker", care conţine videoclipuri pentru „Speed Demon", „Smooth Criminal", „Come Together" (cântec ce nu apare pe „Bad", dar va fi inclus în 1995 pe „HIStory") şi „Leave Me Alone".

Cu vânzări de peste 30 de milioane de exemplare în toată lumea, „Bad" i-a consolidat lui Michael Jackson statutul de megastar. După „Bad", criticii de specialitate l-au nimit pe Jackson artistul anilor '80, iar mulţi afirmă că în zilele noastre nu există vedetă care să atingă măcar un sfert din celebritatea de care se bucura Michael Jackson la sfârşitul deceniului 9.

În 1989, în cadrul unei festivităţi, Elizabeth Taylor, l-a numit pe Michael The King of pop, rock and soul. Legenda era în plină ascensiune.


Duet cu Prince
Potrivit lui Quincy Jones, care a produs şi „Bad", titlul care dă cântecul albumului a fost compus de Michael ca un duel cu rivalul său Prince, pe care îl „învinsese" la mai multe capitole. Când a auzit piesa, povesteşte Jones, Prince i-a spus lui Michael că va fi un hit şi fără participarea sa şi a renunţat la proiect.

Albumul conţine însă un imn închinat luptei împotriva războiului, împotriva sărăciei şi a problemelor care dominau lumea la sfârşitul anilor '80. Ideea a fost reluată şi în diverse variante şi în piesele „Heal the World" („Dangerous" 1991), „Earth Song" şi „HIStory" („HIStory" 1995) şi „Cry" şi „The Lost Children" („Invincible" 2001).

APOGEUL CELEI MAI STRĂLUCITOARE CARIERE
„Thriller“, istoria unei capodopere


Michael Jackson a susţinut întotdeauna că a fost visul său cel mai drag ca, după fenomenalul succes înregistrat în 1979 de discul „Off the Wall", albumul următor să devină cel mai bine vândut din toate timpurile.
de Alexandru Nastase
28/06/2009
L-a contrazis, cu jumătate de gură, doar legendarul Quincy Jones, cel care lucra în acea perioadă cu Michael în calitate de producător. Istoria a dovedit că, dintre cei doi, Michael a avut dreptate. Cu forţa tinereţii (în 1981, când a început producerea lui „Thriller", cântăreţul avea 23 de ani) şi înflăcărat de obsesia de a fi numărul 1, care l-a urmărit pe tot parcursul vieţii, Michael a început, cu migală şi atenţie, să scrie piesele de pe „Thriller".

În doar jumătate de an, rând pe rând, „Billie Jean", „Beat It" şi „Wanna be startin' somethin'" au prins viaţă, conturând unul dintre cele mai solide albume din istoria muzicii.

Alţi compozitori au răspuns apelului lui Quincy, scriind pentru proiectul „Thriller" compoziţii „proaspete" precum „The Girl Is Mine" (un savuros duet Michael Jackson - Paul McCartney, prima piesă lansată de pe album), „Human Nature" sau „P.Y.T. (Pretty Young Thing)". Aşa se face că melodii care puteau oricând deveni hituri, precum „Carousel" sau „Someone in the Dark", au rămas în afara albumului, fiind prezentate publicului abia la începutul anilor 2000, când „Thriller" a fost editat în ediţii speciale pe CD.

Compozitorul Rod Temperton, cu care Jackson şi Jones lucraseră pentru „Off the Wall" s-a autodepăşit şi a compus piesa ce dă titlul albumului: „Thriller" - o odă în versuri, extrem de vizuală, închinată filmelor horror, care beneficiază de aportul vedetei Vincent Price, care interpretează un pasaj rap.

Quincy Jones s-a folosit de relaţiile soţiei sale din acea perioadă şi l-a convins pe chitaristul Eddie van Hallen (în mare vogă în acea perioadă, alături de formaţia lui), să interpreteze pasajele de chitară electrică de pe „Beat It". Ideea lui Quincy i-a adus lui Michael fani şi din zona muzicii rock, care până atunci nu cochetau cu genul de muzică promovat de Jackson.

Michael a repetat cu succes experimentul invitându-l pe Slash (chitaristul Guns'n'Roses) pe albumele „Dan gerous", „HIStory" şi „Invincible", dar şi pe Carlos Santana pentru duetul „Whatever happens" de pe discul „Invincible".

1MILION DE EXEMPLARE ÎN PRIMA LUNĂ
Din prima zi a ieşirii pe piaţă (30 noiembrie 1982), albumul a fost considerat o bijuterie a genului. Până la Crăciun s-au vândut 1 milion de exemplare în toată lumea, arătând lumii întregi că „Off the Wall" nu fusese doar o întâmplare şi că steaua lui Michael Jackson este mult mai strălucitoare în cariera solo decât cea a formaţiei în care cânta de mic împreună cu fraţii săi („The Jackson Five", devenită în 1976 „The Jacksons").

Chiar şi preşedintele Ronald Reagan l-a primit pe Michael Jackson. Ceremonia s-a desfăşurat pe peluza Casei Albe cu ocazia includerii piesei „Beat It" într-o campanie împotriva violenţei. Reagan a rostit un discurs cu multe glume savuroase, elogiind calităţile lui Michael şi bunul exemplu pe care îl dădea tinerilor americani.

Recordurile lui „Thriller" au venit unul câte unul (cele mai multe Premii Grammy, cele mai multe piese în Billboard Hot 100, cel mai bun videoclip al tuturor timpurilor), America, indife rent de culoare, vibrând la începutul anilor '80 alături de muzica lui Michael Jackson.
„Thriller" a rămas până astăzi cel mai bine vândut albumul tuturor timpurilor, record certificat de Guiness Book of World Records, cu peste 104 milioane de exemplare vândute oficial în toată lumea. „Thriller" a definit o eră, a impus o modă şi a transformat ireversibil piaţa muzicală.

Expe rimentele inovative ale albumului au conturat restul pieselor lansate în anii '80, piaţa adaptându-se la impactul generat de „Thriller" şi l-au transformat pe Michael Jackson în superstarul pe care lumea îl recunoaşte astăzi. A fost apogeul pe care nu l-a mai atins niciodată, dar care nu a fost nici măcar pe jumătate egalat de ceilalţi.


8 premii Grammy
Unul dintre cele mai impresionante momente legate de „Thriller" s-a consumat în 1984, la premiile Grammy. Îmbrăcat într-o extravagantă jachetă plină de ştrasuri şi purtând ochelarii de soare care au devenit parte din imagi­nea sa ulterioră, Michael Jackson a urcat de opt ori pe scenă pentru a primi şapte distincţii pentru „Thriller" şi una pentru „E.T. - The storybook".

La braţul lui Brooke Shields şi însoţit de Emmanuel Lewis şi Quincy Jones, Michael a impresionat o generaţie întreagă în acea seară. Un invitat declara: „Ne-am petrecut seara privindu-l pe Michael urcând pe scenă, mulţumind şi coborând, pentru a reveni pentru următorul premiu doar câteva secunde mai târziu".

La ultimul premiu, Michael şi-a dat jos ochelarii de soare, explicând publicului că actriţa Katherine Hepburn, cu care era prieten, îl rugase de-a lungul ceremoniei să-şi dea jos ochelarii ca să i se poată citi bucuria din ochi. „Katherine Hepburn, asta este pentru tine", a spus cântăreţul, vizibil emoţionat. În acelaşi an, Michael a primit şi opt American Music Awards.


„Thriller 25"
Anul trecut, Michael Jackson a lansat o ediţie aniversară a albumului, o reedi tare cu invitaţi speciali, menită să celebreze 25 de ani de la lansare. Will.I.Am, Fergie, Kanye West şi Akon au remixat piese de pe „Thriller".

Albumul, care a conţinut şi un DVD cu cele trei videocli puri şi înregistrarea de la Motown 25, s-a bucurat de un succes nesperat: 3,5 mili oane de discuri vân dute, ceea ce înseamnă vânzări egale cu cele ale mult-mediatizatului „Hard Candy" al Madonnei.

Revista Rolling Stone i-a acordat cinci stele, spre deosebire de originalul căruia îi dăduse nu mai patru, considerând că „Thriller" este probabil singurul albumul din anii '80 pe care încă îţi face plăcere să-l asculţi în totalitate.
Asta a fost. Michael Jackson
N-am fost niciodată un fan înfocat Michael Jackson şi poate din acest motiv nici nu pricepeam prea bine de ce moartea lui a devenit un subiect inepuizabil pentru presa din toată lumea. Însă după "This is it", unul dintre cele mai bune (dacă nu chiar the best) documentare muzicale care s-au realizat până acum, pot să spun în sfârşit că am înţeles.
de Rozana Mihalache
1/11/2009Nu e vorba despre forţa filmului în sine, ci despre omul care îl face. Michael Jackson, ale cărui trup, voce şi mai ales stare de spirit îţi transmiteau tinereţe şi vitalitate.

Mă aşteptam să văd o relicvă, un show man decăzut, un nebun convins că încă mai poate, deşi realitatea îl contrazicea, dar am văzut în schimb un om plin de viaţă, care nu numai că mai "avea mişcările", dar inventa şi unele noi, am urmărit un tip modest şi cu un simţ artistic desăvârşit.

"This is it" este un colaj documentaristic bazat pe imagini filmate cu mai multe camere în timpul repetiţiilor premergătoare turneului pe care MJ dorea să-l iniţieze în vara acestui an. Repetiţiile au durat din aprilie până în iunie când Michael s-a hotărât să coboare mai repede cortina, înainte să apuce să strige live "This is it".

Cu adevărat surprinzător este că starea de spirit pe care o afişa n-ar fi prevăzut nicidecum o cădere nervoasă, o depresie profundă. El, un perfecţionist prin excelenţă se ocupa de fiecare detaliu al concertului, dar în acelaşi timp le susţinea moralul celorlalţi. Pledoaria lui pentru dragoste şi pentru salvarea planetei prin forţa iubirii care ar trebui să ne lege şi să ne definească pe toţi a trecut dincolo de ecran, făcându-ne pe noi spectatorii (chiar şi pe cei mai sceptici şi aici mă includ şi pe mine) să ne simţim "mişcaţi" şi emoţionaţi de toate demersurile lui în acest sens.

Documentarul începe cu declaraţiile tinerilor care veniseră în primăvară să susţină probele necesare pentru a i se alătura lui Michael în calitate de dansatori. Toţi erau peste măsură de emoţionaţi, îi cunoşteau muzica şi mişcările de dans mai bine ca pe "Tatăl Nostru" şi plângeau ca nişte copii când au fost admişi.

Tinerii aceştia şi-au văzut visul cu ochii, deşi, din păcate, nici ei n-au apucat să-l ducă până la capăt. Până la capăt însemnând un concert cum nu s-a mai văzut cu efecte speciale cu totul şi cu totul deosebite, cu imagini prelucrate proiectate pe ecrane imense în care MJ era insertat în diverse scene de film alături de Rita Hayworth şi Humphrey Bogart, sau în care monştri înspăimântători prindeau viaţă şi te bântuiau dacă nu reuşeai să înţelegi Dansul.

Acest concert n-a mai avut loc, iar documentarul, regizat de Kenny Ortega, acelaşi care se ocupa şi de regia spectacolului în sine, rămâne singura alinare pentru fani şi dovada supremă, certă, că Michael Jackson era mai presus de toate un profesionist.
Şi indiferent dacă eşti sau nu fan al muzicii lui nu poţi să nu-l respecţi pentru ceea ce făcea şi pentru minuţiozitatea cu care trata fiecare lucru în parte.

Ceea ce s-a întâmplat cu el este inexplicabil, pentru că, repet, după ce vezi imaginile din "This is it" e aproape imposibil să crezi că Michael suferea o depresie atât de cruntă şi în niciun caz că va duce la un asemenea deznodământ, mai ales în condiţiile în care era supravegheat medical.

Nici cei care organizau turneul nu puteau să perceapă o asemenea întâmplare, având în vedere că el părea a fi în formă foarte bună.
Este vorba de aceeaşi companie care se ocupă şi de turneul lui Leonard Cohen şi atunci "recuperarea banilor pierduţi în urma promovării concertului lui Michael a devenit responsabilitatea celorlalţi artişti care au semnat un contract cu AEG Live", îmi spunea vara trecută Roscoe Beck, basistul lui Leonard.

Pentru că într-o lume ca asta chiar totul, fără nici o excepţie, se rezumă la bani.

Şi după ce Michael Jackson a murit, în urma lui au rămas nişte copii îndureraţi, nişte admiratori mâhniţi de tristeţe şi mulţi,mulţi, mulţi profitori.
Sursa:
http://www.jurnalul.ro/


Asculta mai multe audio Muzica
Michael Jackson's This Is It - They Don't Care About Us - Dancing Inmates HD
http://www.youtube.com/watch?v=mKtdTJP_GUI






Vezi mai multe video din Muzica

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
NU TE INDRAGOSTI DE DRAGOSTE !
Indragosteste- te de cineva care sa te iubeasca, care sa te astepte, care sa te inteleaga chiar si la nebunie, de cineva care sa te ajute, sa te ghideze, sa fie speranta ta, sa fie totul ptr tine. Indragosteste -te de cineva care sa nu te tradeze, care sa-ti fie fidel, care sa viseze impreuna cu tine, la felul tau de a fii, la spiritul tau. Indragosteste-te de cineva care sa te astepte pana la final, care sa fie exact asa cum nu te-ai asteptat, cum nu ai sperat. Indragosteste-te de cineva care sa sufere alaturi de tine, care sa rada alaturi de tine, care sa te imbratiseze cand ai nevoie. Indragosteste-te de cineva care sa se intoarca la tine dupa o cearta. Indragosteste-te de cineva care te iubeste._ "nu te indragosti de dragoste"._ e atat de usor de spus...
De ce trebuie sa astepti sfarsitul cuiva sa- i spui ca ai tinut la el ?
-->
              Myspace Glitter Text