In MEMORIAM,MADALINA MANOLE( n. 14 iulie 1967- d. 14 iulie 2010)

Vezi mai multe video din Muzica


Astazi......intr-o superba zi de vara......in loc sa-i spunem...LA MULTI ANI........spunem..DUMNEZEU SA TE ODIHNEASCA......FATA CU PARUL DE FOC....MADALINA MANOLE.......DUMNEZEU SA O IERTE!Adevarul e ca am pierdut inca o stea a muzicii adevarate.Nu cred ca o sa se mai nasca asa voce ,dar mai avem sansa sa-i ascultam piesele cu care ne-a incantat toata viata!IM MEMORIAM MADALINA MANOLE!!!

Asculta mai multe audio Muzica

Asculta mai multe audio Muzica


Vezi mai multe video din Incredibil
MELODII :

1 Traieste clipa!
2 Un dans
3 Nu ma cunosti
4 A fost iubire
5 Povesti de dragoste
6 Omul sufletului meu
7 cantec pentru tine
8 Fata visurilor tale
9 A fost iubire
10 CIne esti tu?

Asculta mai multe audio Muzica
01. Fata draga
02. Cand dansez cu tine
O3. Unde esti voi fi si eu
04. Nu esti chiar un inger
05. Vino, dragostea mea!
06. Ei si ce
07. Jucatorul de iubiri
08. Vreau sa te uit
09. Stai langa mine, mama
10. Si vei pleca
11. As da orice
12. Te-am vazut, mi-ai placut
13. Da, te iubesc
14. Rockul iubirii
15. Dragoste de foc
16. Tu n-ai avut curaj
17. Canta cu mine
18. Fara dragostea ta

In acest album, iubitorii muzicii usoare romanesti,
o vor putea asculta pe aceasta minunata artista,
cantand cele mai frumoase si cunoscute melodii
care au consacrat-o definitiv.
Va invit, deci, s-o ascultati pe "fata cu parul de foc"!
Auditie placuta!

Asculta mai multe audio Muzica

Vezi mai multe video din Muzica
Aş putea trăi fără iubire?!
Oare aş putea trăi într-o permanentă noapte?!
Aş putea să trăiesc o iarnă eternă?!
Aş putea aprecia noaptea, dacă nu ar exista ziua?!
Nu cred!
Pentru mine iubirea înseamnă însăşi viaţa!
A iubi înseamnă a trăi, a respira, a mă înălţa către divin, puţin câte puţin, cu fiecare mângâiere pe care o ofer sau o primesc, în iubire mângâierile sunt picături ale divinitaţii.
Prefer moartea decât o viaţă fără iubire!

Rita Drumeş

A murit Mădălina Manole ...."ei si ce_?!"
A murit Mădălina Manole!
Dumnezeu să o odihnească în pace, la loc de odihnă cu verdeaţă!
Dar nu despre acest aspect vreau să scriu, ci despre oameni, oamenii zilelor
noastre, cei care ne înconjoară şi cu care încercăm să comunicăm.
Cum sunt aceşti oameni?
Egoişti, superficiali, nepăsători la adevărata suferinţă, iubitori ai senzaţionalului de doi bani!
Atât timp cât un om este în viaţă, pentru ei nu contează!
Este unul de al lor, deci poate să-l bage în seamă sau poate să-l uite într-un colţ pe etajeră, vorba cântecului!
Cât timp este în viaţă el nu are importanţă, pentru ei, orice ar face, orice le-ar oferi, chiar bucăţi din sufletului lui!
Li se pare normal, cum normal li se pare să-l mocirlească în noroi, dacă nu
cadrează cu tiparul pe care şi l-au creat ei.
Doar moartea pare să-i scoată din grota inimii lor, să-i facă să raţioneze, pentru scurt timp, din păcate.
Căci, orice minune ţine doar trei zile, la oameni, tot din păcate!
Da, sunt extrem de supărată şi-mi revărs supărarea în scris, aşa cum am facut-o de atâtea ori.
Scrisul este supapa ce mă ajută să nu explodez, să pot continua a merge pe un drum ce-mi este cunoscut, viaţă!
Până când?
Până ce aţa se va termina de pe mosor sau...
Este trist, dureros, dezastros să vezi în ce ne-am transformat, cât de insensibili am devenit!
Despre lansarea ultimului album al Mădălinei Manole nu s-a făcut mare tam-tam, probabil nu s-au găsit fonduri suficiente pentru a-l promova, dar moartea ei.... un adevărat chilipir oferit iubitorilor de rating şi senzaţional.
Eram pe mess, cu televizorul deschis, aşa cum cred că fac mulţi dintre noi,
când am auzit ştirea despre decesul Mădălinei Manole.
Brusc mi s-a umplut monitorul cu mesaje de genul...a murit Mădălina Manole...
astăzi ar fi trebuit să împlinească 43 de ani...s-a sinucis...!
Da!
Şi_?!
Se pare că s-a sinucis!
Ce anume i-a trezit la realitate sau i-a scos din amorţeală_?
Faptul că s-a sinucis în ziua în care ar fi trebuit să împlinească 43 de ani?
Dar câţi dintre ei şi-au amintit de ea în perioada post Şerban Georgescu?
Câţi dintre ei i-au întins o mână, atunci când avea mai mare nevoie, pentru ca
era singură, la un nou capăt de drum?
Câţi_?
Păi nu prea au fost, pentru că am fi trebuit să o vedem mai des pe ecranele televizoarelor, dar nu am văzut-o, pentru că era o persoană care nu vindea,
care avea un mesaj pacifist de transmis şi cum să transmiţi un astfel de mesaj
într-o lume în care doar sex-ul contează?!
Oare chiar aşa suntem_?!
Da! Din păcate, aşa suntem!
Ce am putea face pentru a ne umaniza_?
Sunt multe, primul pas este să ne dorim umanizarea!
Ar trebui să încercăm să fim ceva mai atenţi la cei din jurul nostru, la cei cu care relaţionăm!
Să încercăm să ne implicăm emoţional, nu doar din vârful degetelor ce apasă tastele sau din vârful buzelor, de pe care se revarsă, uneori, un potop de vorbe non-sensuale, dar care au impact auditiv!
Să încercăm să ne aşezăm în locul celuilat, măcar pentru cinci minute, pentru a înţelege cu ce se confruntă şi cum am putea să-l ajutăm cu adevărat!
Degeaba ne agităm şi vorbim despre el la timpul trecut, dacă nu i-am oferit sprijin atunci când era printre noi!
Sunt sigură că mulţi vor spune, cine este ea, Rita Drumes, sa-mi dea mie sfaturi_?!
Pentru ei, am un răspuns:un OM între oameni, un om care-şi iubeşte semenii, chiar dacă ei continuă să o rănească, prin nepăsarea lor, un om care vrea să
nu se vorbească despre el la timpul trecut, cât încă se află în floarea vieţii, la
43 de ani!
Suntem oameni şi ne împlinim ca oameni cu ajutorul oamenilor!
Nu ezitaţi să întindeţi mâna unui om care are nevoie de mâna voastră, dragii mei!
Eu sunt unul dintre acei oameni!
Toate cele bune şi împlinitoare!
Publicat de Rita Drumes in blogul ei:
http://ritadrumesct.blogspot.com/
Plecarea ei, cea mai proastă glumă a vieţii


de Florin Condurateanu
14/07/2010
Cât de hachiţos poate fi destinul. Mădălina Manole îşi cucerise rolul de idol al adolescentelor, dar şi al oamenilor în toată firea cântând cu sinceritatea-i caracteristică "Fată dragă nu fi tristă, fiindcă e păcat!". Şi ca o erată îngrozitoare la refrenul cântecului, Mădălina era atât de tristă. Era foarte fragilă, aşa cum sunt oamenii cu sufletul foarte bun.

Mădălina era un om cu inimă frumoasă, cu inimă trăind bucuria de a aduce bucurii celorlalţi. Nu mai vorbim de faptul că împrimăvăra sufletele a sute de mii de oameni prin cântecele ei sensibile şi calde. Cum poate fi decât superb de bun un suflet ca al Mădălinei care strânsese o mulţime de căţei ai nimănui pe care îi găzduia şi pe care îi hrănea în acelaşi timp şi cu o mângâiere. Şi iată un alt exemplu de suflet bun marca Mădălina. Mi-a povestit aceste lucruri în prima ediţie de colecţie a Jurnalului Naţional, în 1994, serie de colecţii care a debutat cu Jurnalul Mădălinei. Mi-a povestit că visase toată copilăria ei la o bicicletă Pegas. Şi a alăturat bănuţ cu bănuţ, unii strânşi din primele cântări pe scenă ale adolescenţei şi şi-a cumpărat bicicleta mult dorită. Se plimba în fiecare după-amiază niţel prin cartierul din Ploieşti.

Într-o seară a surprins o discuţie în şoaptă plină de oftaturi între mama şi tatăl ei. Se zbuciumau de unde să facă rost de nişte bani ca să pună pe jos mochetă în modestul apartament de bloc. Şi Mădălina a venit şi i-a rugat să-i vândă bicicleta pentru a face astfel rost de banii pentru mochetă. În acea ediţie de colecţie am descris odaia Mădălinei. Camera ei îmi amintea de colţişorul romantic, de camera de la mansardă cu fereastra spre cer a Olguţei din "La Medeleni". Visătoare, iubitoare de păpuşi şi de cărţi sensibile, Mădălina Manole, ajunsă deja strălucitoarea cântăreaţă, continua să semene cu adolescenta zugrăvită de harul lui Ionel Teodoreanu. Mi-a povestit că a refuzat prelungirea truneului de mare succes din America, fiindcă nu mai putea de dorul de acasă, de sarmalele făcute de mama la Ploieşti, de fetele care-i trimiteau bezele din sală şi care îşi cheltuiau cei câţiva lei pentru a-i cumpăra flori.

În acea ediţie de colecţie pe care am scris-o pentru Mădălina m-au impresionat curajul şi personalitatea ei, care a spus apăsat că omul care i-a deschis calea spre cântec a fost Adrian Păunescu. Poetul a făcut-o cunoscută pe scena Cenaclului, şi aşa a început iubirea românilor pentru "Fata cu părul de foc". Una dintre cele mai grele încercări pe care le poate resimţi omul, mai ales omul sensibil şi bun, este alunecarea într-un con de semiumbră. După explozia de dragoste pe care i-au arătat-o milioane de români, după ce cântecele ei se auzeau în fiecare zi la televiziune şi la radio, cariera Mădălinei a coborât. Eu cred că nu a putut să se lupte cu această împuţinare a dragostei venite acum cu picătura de la public. Furtuna în gândurile omului este cea mai vicleană boală, depresia e ceţoasă, e imprevizibilă. Drumul de la o tristeţe, de la o însingurare la ştreang e doar de câţiva centimetri, pe care omul în suferinţă îi parcurge cât ai clipi. Românul are o vorbă atât de adevărată: Să mori de inimă rea!

Mihaela Rădulescu: "În semn de respect pentru Mădălina Manole am decis să spun câteva cuvinte despre ea. este foarte complicat să spui ceva care să ungă pe suflet familia sau a oamenilor din jur. Pot să spun că Mădălina a fost un profesionistă, o mamă care şi-a dorit enorm un copil şi o familie, iar pentru mine nu are logică lucrul care s-a întâmplat. Mădălina nu era doar o interpretă, era un om care stătea ore în şir cu chitara în mână. Un artist se consumă altfel şi poate toate problemele de-a lungul vieţii şi-au pus amprenta asupra ei".

Horia Moculescu: "Şocul este atât de mare încât îţi interzice şi o analiză logică. Am avut relaţii excepţionale cu Mădălina Manole. A fost o persoană remarcabilă, caldă, inteligentă şi cu un timbru absolut personal şi special. N-am auzit-o vreodată cântând fals", a spus Horia Moculescu. El a precizat că auzise că Mădălina Manole era bolnavă. "Am auzit că este bolnavă, dar nu ştiam ce are", a mai spus Moculescu.

Monica Anghel: "Nu-mi vine să cred. Eu ştiam că este în spital că suferea de inimă. Nu văd niciun motiv pentru care ar fi făcut lucrul acesta. Groaznic, ceva de nedescris. Nu ştiam să aibă alte probleme, decât cele de sănătate, cu inima. Ea avea un copil, un soţ iubitor. Nici prin cap nu mi-a trecut că ar fi putut face aşa ceva. Era plină de viaţă!".

Ovidiu Komornik: "Nu pot să cred aşa ceva. Doar ce m-am trezit şi am văzut asta. Sunt şocat pur şi simplu. Este ceva ciudat, ce nu pot să-mi explic. Chiar de ziua ei să facă un asemenea gest? Nu pot să cred aşa ceva. Nu-mi vine să cred".

Stela Popescu: "Nu ştiu că ar fi avut probleme. Era veselă, era frumoasă. Niciodată nu am auzit lucruri urâte despre ea. A luptat enorm să aibă acest copil. Era mulţumită. Vai de mine, pur şi simplu nu pot să înţeleg! Eram colege, era superbă, mii de copii alergau să o sărute, să-i aducă flori. Nu avea motive să părăsească viaţa în acest fel. Ea era discretă. Chiar dacă avea probleme, ea nu le declara la ziar. Niciodată nu am auzit discuţii, neplăceri referitoare la ea. Astăzi ar fi împlinit 43 de ani, este groaznic."

Marcel Pavel: "Nu-mi vine să cred că se poate întâmpla aşa ceva. M-am găsit cu ea în aprilie. Mi-a spus că e timidă acum că are un copil, că e fericită cu soţul ei. A spus că lucrează la un album cu Ovidiu Comornic. Nu părea să aibă probleme psihice. De ce a murit oare chiar de ziua ei? Asta e o întrebare".

Corina Chiriac: "Vreau să cred că s-a întâmplat un accident. Nu pot să-mi închipui că si-a luat viaţa o femeie cu familie, copil şi un soţ. Sunt şocată. Ea era discretă cu viaţa personală, nu ştiam de problemele ei de sănătate. Nu pot să-mi explic aşa ceva. Dacă a avut probleme cardiace, probabil a luat prea multe medicamente, nu vreau să cred că s-a sinucis. Ne-am întâlnit la o mare televiziune din Bucureşti unde am participat la o emisiune moderată de Mihaela Rădulescu. Era foarte slabă şi am crezut că e din cauza copilului. Ea era fericită, era împlinită ca mamă, ca femeie, era foarte veselă. Poate a luat o doză greşit pentru inimă, nu pot să cred că s-a sinucis."

Aurelian Temişan: "Am vorbit acum câteva luni în urmă. Din discuţie nu a reeşit că ar avea probleme. Nu cred că a ascuns ea aşa ceva. Ea era o persoană optimistă. E şocant cu litere mari, de necomentat. Stau cu telefonul în mână şi s-o sun să-i spun "La mulţi ani". Să cred că a fost o glumă sinistră. Mi-a spus că e împlinită, iar venirea pe lume a copilul a făcut-o fericită."

Liana Stanciu: "Nu cred că s-a sinucis. A fost o eroare de medicamente. Îşi dorea şi era fericită. Nu pot să vorbesc la trecut. Cred că avea, lumea ştie că a avut nişte probleme de sănătate, cred că asta e o administrare haotică. Un om tânăr nu vorbeşte despre probleme de sănătate, îşi adora copilul. nu cred că ea a decis aşa ceva. Era o perfecţionistă. Nu e uşor să fii şi mamă, şi soţie şi mamă...probabil că probeleme de sănătate au doborât-o. Avea un organism foarte plăpând, era foarte slabă. Nu vreau să cred că s-a sinucis".

Victor Socaciu: "Cred că s-a întâmplat ceva dramatic în sufletul ei de a luat o astfel de decizie. Asistăm neputincioşi la despărţirea tragică de un om pe care toţi l-am iubit, apreciat, dar despre care nu ne-am dat seama cât de fragil este. Poate că dincolo îşi va găsi şi acel echilibru necesar, liniştea pe care a tot căutat-o în ultimii săi ani de viaţă".

Mihai Constantinescu: "Nu îmi vine să cred. Cred că e cea mai proastă glumă pe care am aflat-o într-o dimineaţă de vară, cea mai proastă glumă a vieţii. Un păcat mai mare decât ăsta, ca la 43 de ani să pleci dintre noi, să laşi în spate un copil, o carieră de succes...".

Luminiţa Anghel: "Este cea mai tristă veste pe care am auzit-o în ultima vreme. Sunt sub stare de şoc. Nu credeam că este într-o asemenea stare, am văzut-o mereu ca pe o femeie puternică, împlinită, fericită. Din cunoştinţele personale, am terminat Psihologia, sunt convinsă că problemele ei erau mult mai adânci şi că, probabil, cei din jur n-au avut timp sau ochi să observe la momentul respectiv. Odată ce a avut o tentativă de sinucidere, era evident că va urma o a doua şi o a treia. Trebuia pusă sub supraveghere".

Anca Ţurcaşiu: "Puţină lume ştie, iar cei tineri nu au de unde să ştie cum umplea Mădălina sălile în anii '90. Dacă puneai numele ei pe afiş era sala arhiplină şi nu aveai nevoie de niciun alt artist pe lângă. Probabil că, într-adevăr, a avut o mare suferinţă de care nu ştia nimeni şi nu a mai putut să reziste. Nu avem dreptul să judecăm pe nimeni şi suntem prea mici ca să facem afirmaţii. E foarte trist şi aproape de neimaginat că e posibil să se fi întâmplat aşa ceva".









"Când venea la noi toată lumea de pe stradă o îmbrăţişa"
Rudele din Valea Călugărească ale Mădălinei Manole sunt în stare de şoc. De când au aflat vestea că "fata cu părul de foc" nu mai este printre noi, mătuşa şi verişoara sa nu îşi mai pot reveni. "A venit o vecină, dimineaţă la 7:30, şi mi-a dat vestea. De atunci stau în faţa televizorului. Nu îmi vine a crede. Nu pot. Am fost la ea la nuntă şi la botez. A fost de vis. Nu era în stare de aşa ceva. Era fericită", ne-a povestit cu lacrimi în ochi mătuşa Mădălinei, Maria Căpăţână.

Mădălina Manole venea des la rudele de la Valea Călugărească, în Nicovani. Era o familistă convinsă şi foarte ataşată de toate rudele. Îi plăcea să le dea cadouri sau sfaturi. "Am primit de la ea o păpuşă pe care ea a primit-o la primul său concert", a spus Laura, verişoara artistei, care a adăugat că Mădălina i-a mai făcut o surpriză: "Când am terminat liceul a venit la serbare şi şi-a lansat aici cartea, pentru mine". Artista a fost extrem de îndrăgită. "Când venea la noi toată lumea de pe stradă o îmbrăţişa. Iubea foarte mult copiii. Ultima oară a venit la noi în toamnă. Urma să vină acum cu băieţelul. Acum mă duc eu la înmormântarea ei", a precizat Maria Căpăţână. Vecinii îşi aduc aminte cu drag de ea. "Iubea nespus copilaşii. Pe ai mei, cât de murdari erau, tot îi lua în braţe şi îi pupa. Sunt şocată", a povestit Aurelia Ristovescu.

Laura Căpăţână (foto) are în camera ei multe amintiri de la verişoara sa. "Mi-a dat de toate. Am postere cu dedicaţii, o tăbliţă de la un festival de la Mamaia din 1989, şi multe alte amintiri. Ultima oară am vorbit cu ea în mai, de ziua mea. În fiecare an mă suna. De Paşte m-a certat că fumez şi m-a rugat din suflet să renunţ. Mădălina era plină de viaţă", a adăugat Laura. De Mădălina îşi aduc aminte toţi cu drag. Ana Tetelea Ionescu a fost cea care a iniţiat-o pe Mădălina în tainele folk-ului. Aşa şi-a început artista cariera în muzică. "A venit la mine, când avea 13 ani, şi m-a rugat din suflet să o învăţ să cânte la chitară", îşi aduce aminte profesoara ei. "Ea a început să cânte folk. A format atunci cu Ştefania Ghiţă duetul «Alfa şi Beta» cu care a participat la spectacolele Cenaclului Flacăra. Mai şi compunea şi venea la mine să ceară sfaturi. E o tragedie că Mădălina nu mai e", a declarat Corneliu Irimia, directorul Filarmonicii din Ploieşti, Mădălina Manole şi-a făcut debutul la 15 ani în Cenaclul Tineretului prahovean.
● Laura Calciu
Sursa:
http://www.jurnalul.ro/