
Sunt un inger pierdut,
Ce cauta in intunericul pamantului
In eternitatea gasita...
Sunt un suflet decazut, dezamagit,
Ce cauta linistea,
In copacii uitati de vreme...
Sunt un copil trist ,
Ce se joaca, facand castele de nisip....
Sunt un om , care cauta mereu,
O tinta tangibila si palpabila
De care sa se agate in furtuna..
Sunt o fiinta , ce asteapta ....fericirea !
Noaptea se ingana cu ziua. Soarele incepe sa rasara... e galben, rece si curat. O data cu el rasare si norocul vietii mele. Voi continua sa traiesc viata ca pe o poveste frumoasa. Ce n-as da sa pot crede din nou in sinceritatea oamenilor... sa ma adun din miile de cioburi sfaramate. O lumina licareste sfielnic in sufletul meu... visele mele sunt ca niste nori albi, se duc, se duc. Ce putin ii trebuie unui om sa fie fericit... cateva cuvinte si sufletul infloreste. In lumea noastra exista atatea bucurii. Dar oamenii, prea orbiti sa le vada, aleg dureri nelamurite... suferinte ce nu merita nici o clipa traite. O scanteie se zbate sa aprinda lumina vietii adevarate si nu reuseste. Mi-e atat de teama de noi suferinti. Am adunat in suflet mii de cuvinte frumoase... intind mana catre tine... mai susura-mi vorbe vrajite in suflet si prinde-mi in plete stele cazatoare...!!!



.jpg)




















Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu