.jpg)
Va fi vara- Camelia RadulianVa fi vara mereu doar un fosnet de cobraO slavona tristete, un destin de lianaVa fi vara de-acum doar o stepa in lanturi.O icoana de lacrimi, tu, Tatiana.
Un azil de batrani rataceste pe stradaCu povara tacerii prabusita in gand.Neputinta-n copaci si-n paduri fara tine Uneori cer iertare unui inger trecand.
In gradina cu flori dimineata te-asteaptao cafeaaburinda si tigara din urma.Uneori esti cu mine si o salcie verdesimt cum picura trist si iti tremura-n umbra.
Pe smaraldul privirii odihneste azi iarbaSi din umerii tai dau lastari de castan.Vinovat mi se-asterne peste suflet o rana:ca din anii ce-i am n-am putut sa-ti dau ani.
Prea tarziu pentru cantec si tarziu pentru toateCreste iarba pe tine, creste iarba pe noi...Ce tarziu, Tatiana, Stepa trista si albaTu ma iarta ca timpul nu-l pot da inapoi.
Catalin Stepa - Caciula
Catalin Stepa - Fantani
CZB LIVE. Catalin Filipoiu. CLUJ. 24.06.2010
Câteodată nu pot să nu mă-ntreb prin ce-și vor aduce unii și alții aminte de noi… Da, e un gând aproape insuportabil pe care de multe ori îl mascăm cu nepăsarea. Azi, la împlinirea unui an de la trecerea ei dincolo, nu doresc decât să vă amintesc de Tatiana Stepa, fără prețiozități și false amărăciuni.
Mă bucur nespus că am ajuns să o văd cântând live anul trecut la mare și m-au impresionat sensibilitatea, fragilitatea, dar mai ales încăpățânarea unui om atât de-aproape… de sfârșit.
Vă invit să ascultăm o piesă (versuri Lucian Blaga) cântată de Tatiana împreună cu prietena și colega ei din grupul Partaj, Magda Puskas, într-o înregistrare de-acum trei ani din clubul Autograf din Cluj-Napoca.
Tatiana Stepa si Magda Puskas-Lucian Blaga - Cantec in noapte
Sursa:
http://folkblog.ro/
O pădure fără copaci, Tatiana Stepa...
de Loreta Popa
8/08/2010
Mii de oameni pe plaja de la Vama Veche ascultau o voce de înger care-şi ducea până la capăt lupta, undeva în luna august a anului trecut. Îşi dorise cu o îndârjire fabuloasă să ajungă pe acea scenă de la Vama Veche, la festivalul pe care îl purta în suflet ca pe-o comoară, Folk You. Se împlineşte un an de când Tatiana Stepa, îngerul cu patru aripi despre care vorbeam, a zburat spre alte zări din care durerea lipseşte cu desăvârşire.
Am cunoscut-o pe Tatiana Stepa. O bucurie pe care n-am împărtăşit-o multora, pentru că-mi doream să o păstrez neatinsă. Mi-amintesc de mesajele pe care i le lăsam, ştiind că este în spital, rugând-o să-mi acorde câteva cuvinte despre un coleg căruia Jurnalul Naţional îi dedica o ediţie de colecţie. De răspunsul ei prompt, de vorbele ei atât de frumoa se despre un prieten bun şi drag. Am păstrat cu sfinţe nie mesajele de atunci în telefon. Dreaptă, directă, demnă, distinsă, frumoasă, o pădure care nu s-a lăsat nici odată doborâtă, chiar dacă toţi copacii i-au fost tăiaţi. Mai presus de orice pentru ea era demnitatea. Nu aş fi crezut că eu voi fi cea care va rosti la în mor mân tarea ei câteva cuvinte din partea ziarului. Aş fi iz bucnit în lacrimi amare, dar de undeva, de sus, Ta ti ana le-a oprit, nu le-a lăsat să cadă. Plânsese ea şi pentru mine, demult pe perna ei, lacrimi prea multe şi prea cumplite la gust. Pe un om îl descoperi cu adevă rat cunoscându-i prietenii. Cei care i-au stat alături Tatianei au fost puţini, dar au reprezentat rădăcinile ei. Cu ajutorul lor seva a ajuns până la Tatiana şi a hrănit-o sufleteşte, oferindu-i putere. Acesta este secretul vieţii, să înduri cu tărie tot şi toate, dar să-ţi păstrezi dreaptă coloana. Tatiana a reprezentat un exemplu pentru mulţi dintre noi, stârnind admiraţie şi respect. Lupta ei era lupta noastră, căci, deşi nimeni nu-i spunea, toţi îi ţineau pumnii strânşi ca să răzbată. Pierderea ei a fost cumplită. Tatiana Stepa rămâne tămăduitoarea de suflete rănite, căci iubirile ei au devenit balsam pus pe note muzicale. Sfâşietor testament a lăsat, pregătit temeinic de ea însăşi, "Cântec pentru prieteni", şi el răsună în sufletele noastre de la plecarea ei. Iar prietenii ei aştern astăzi, acum, cuvinte pentru Tatiana lor...
"O ALTĂ VARĂ"
... "Dacă treci seara pe Strada Năsăud, te ameţeşte puţin mirosul de tei şi de vară şi-ţi vine să ridici privirea spre cer. Uneori e lumină la fereastra ei. Aş vrea să uit că a trecut un an, că e altă vară şi că nimeni nu mă aşteaptă sus să urc până la etajul 4, să-mi deschidă şi să simt că mi se împleticeşte o pisică albă printre picioare. Dar nici un lift nu urcă până acolo unde s-a mutat Tatiana, şi nici un telefon nu răzbate cu semnalul, numai gândurile şi dorurile noastre o mai pot ajunge uneori. Am iubit-o, am aşteptat-o de atâtea ori cu sufletul la gură în culise, am vorbit şi am tăcut împreună, am râs, am mâncat, am dormit, am împărţit nenumărate clipe. Le păstram ca pe nişte flori presate într-un album, pe care nu vrem să-l deschidem pentru că, de fapt, amintirea ei încă n-a devenit amintire. Ne-a iubit, ne-a lăsat dragostea şi dorul şi cântecele ei minunate. I-am lăsat şi noi, în locul în care ne-am despărţit, o chitară despre care nu vrem să credem că nu va mai cânta niciodată, cu toate că este făcută din marmură albă".
UN VIS
"De când a plecat încerc cu disperare să-mi strâng toate amintirile cu ea ca nu cumva să se piardă ceva din fiinţa ei atât de dragă. Şi parcă mai toate zilele au o legătură cu ea, poartă o amintire. Din păcate, am început numărătoarea cu: «Acum un an pe vremea asta...» şi timpul se tot adaugă şi totul pare un vis. Un vis minunat în care am avut ocazia să cunosc unul dintre cei mai frumoşi oameni pe care Dumnezeu mi-a dat şansa să-i întâlnesc. Un vis în care o femeie micuţă de statură, dar uluitor de puternică, mă învăţa lupta pentru viaţă, pentru vise; mă învăţa cât de important e darul vieţii prin bătălia dată de ea pentru fiecare clipă de viaţă; mă învăţa că sunt puţine lucruri cu adevărat importante şi pentru acelea merită dat totul. Aşa cum ea însăşi a dat totul pentru muzică, pentru publicul ei drag, pentru noi toţi. Tatiana Stepa este mai mult decât un om foarte drag; este o lecţie de viaţă pe care nu o înveţi în şcoală oricât te-ai strădui".
"I-au fost hărăziţi Tatianei copacii... cu sau fără pă dure. Au fost mai întâi în cântec, apoi în viaţa de du pă plecarea ei printre stele: noi, copacii rămaşi singuri.
A venit, mi-a atins sufletul cu lumina sufletului ei dintr-o altă lume, m-a învăţat cât nu puteam învăţa într-o viaţă, mi-a dăruit atât cât poate nu meritam, m-a binecuvântat cu dragostea ei, făcându-mă să simt că a meritat să trăiesc chiar şi pentru a-i fi o clipă aproape. Mi-a arătat că viaţa e un dar binecuvântat... apoi, pentru un timp, a plecat şi-mi arată în fiecare zi că acum Cerul îmi e mult mai aproape." "Mulţi oameni devin artişti, puţini artişti rămân oameni", spunea cândva Tatiana. Câtă dreptate avea. Ea, care a trăit ultimele luni doar cu gândul să poată urca pe scena Folk You. Cu adevărat un ARTIST care a rămas OM. Marea Neagră îşi îngână Ruga şi, de câte ori veţi auzi valurile, să ştiţi că de acolo de unde este Tatiana cântă pentru noi...
Sursa:
http://www.jurnalul.ro/
Festivalul National de Folk Om Bun 2009, Seara omagiala Tatiana Stepa-AnaMaria - Da, Doamne, iarna
Tatiana Stepa
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Tatiana Stepa (n. 21 aprilie 1963, Lupeni, județul Hunedoara — d. 7 august 2009, București) a fost o cântăreață româncă de muzică folk.
Viața
Tatiana este unul din cei trei copii ai familiei Stepa. Mama ei, olteancă din Gorj a fost dată slugă de la zece ani. Tatăl ei, moldovean din Roman, a fost copil de regiment. Cei doi au fugit în Valea Jiului să scape de sărăcie și de umilință. Tatiana a fost înconjurată de muzică de la o vârstă fragedă. A cântat prima dată pe scenă când era la grădiniță. În copilărie a urmat cursuri de balet, vioară și pian. A făcut vioara 8 ani, ca instrument principal.
A făcut "Liceul de Arhitectură" din București. Aici a fost primul loc în care a auzit muzică folk. Pentru că făcuse vioara ani de zile, nu i-a fost greu să cânte la chitară. În septembrie 1982, pe stadionul din Făgăraș, a debutat în Cenaclul Flacăra cu un cântec numit "Și-am să-mi fac o doină", rămânând în componența acestuia până în anul 1985, după care, din anul 1992 până în anul 1996, a fost membră a Cenaclului "Totuși Iubirea", participând la peste 2.000 de spectacole, atingând un maxim de 50.000 de spectatori la un concert aniversar de la Galați.
După interdicția din 1985 a "Cenaclului Flacăra" și a ei ca artistă, a lucrat vreme de 11 ani în mina Lupeni, apoi, ca tehnoredactor de carte, la București.
Din anul 1996 până în 2009 a mai susținut peste 1.000 de spectacole pe majoritatea scenelor marilor orașe din România, Italia, Germania, Franța, Republica Moldova, Bulgaria. A fost invitată anual la toate marile festivaluri de muzică folk din țară (Om Bun, Folk you, Sighișoara, Folkfest, Bistrița, Alba-Iulia, Târgu Jiu, Baia Mare, Piatra Neamț, Galați etc.) și la alte festivaluri concurs de muzică folk și poezie. A compus atât pe versuri proprii, cât și pe ale unor poeți din literatura universală și română: Federico García Lorca, Esenin, Adrian Păunescu, Lucian Blaga, Elena Farago, Ioan Alexandru, Camelia Radulian. A cântat singură, apoi împreună cu Magda Pușkaș au format grupul Partaj.
Ultimul recital l-a susținut in cadrul festivalului Folk You de la Vama Veche in data de 31 iulie 2009.
A încetat din viață vineri, 7 august 2009, în jurul orei opt dimineața, la Spitalul Militar din București. Cântăreața avea 46 de ani și suferea de cancer uterin.
Tatiana Stepa (n. 21 aprilie 1963, Lupeni, județul Hunedoara — d. 7 august 2009, București) a fost o cântăreață româncă de muzică folk.
Tatiana Stepa (n. 21 aprilie 1963, Lupeni, județul Hunedoara — d. 7 august 2009, București) a fost o cântăreață româncă de muzică folk.
Tatiana Stepa a împlinit 25 de ani de folk
href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEix5Us9izlriDbk4qSsDMSzH7mgL6pjkb8iGFm2rEeu7zT-rcF70uCBzvugoC3Ivz0ZQldkIWri6L5SGL2f6c4fPdOhNfPOyMDnaHPxER7Fsf3sM2gOmfbEzHxqwweMMROV58WJ3HfYGUU/s1600/headline.jpg">
"Din toate orasele tarii, as alege Clujul!"
De peste 25 de ani Tatiana Stepa cînta folk, o specie "underground" si înainte si dupa 1990. Nu s-a simtit tentata sa se reprofileze pe alte genuri, mai cautate. Sfertul de veac a însemnat si muzica facuta dupa placul inimii, dar si necazuri de toate felurile imaginabile. Dupa interdictia din 1985 a "Cenaclului Flacara" si a ei ca artista, a lucrat vreme de 11 ani în mina Lupeni, apoi, ca tehnoredactor de carte, la Bucuresti. Se considera ardeleanca: "tatal meu este din Moldova, mama din Oltenia, s-au cunoscut în Ardeal, unde m-am nascut eu. Atunci ce sa zic ca sînt?" spune Tatiana Stepa.
De ce un concert aniversar la Cluj?
Tatiana Stepa: Pentru ca daca ar fi sa aleg dintre toate orasele din tara, as alege Clujul. Sînt altfel de oameni, alte criterii de valori. E Ardeal. Aici n-am vazut pe nici un stîlp afise de manele, pe cînd la Bucuresti sînt lipite la fiecare 10 centimetri. Nu e vorba atît de oras, ca sa nu folosesc si eu formula "Hai Clujul, mînutele sus!" ci de clujeni, de oameni. Oamenii de aici sînt altceva, oamenii din Ardeal în general. Cum se spune, alta faina se macina aici.
FABRICI SI UZINE
Cum se ajunge în muzica folk din Valea Jiului?
Am învatat primii opt ani de scoala generala vioara si pianul. Oricît ar parea de incredibil, în Valea Jiului se faceau lectii foarte serioase de vioara, pian, balet si alte arte. Cînd am terminat scoala generala, mi-am dat seama ca nu voi fi o foarte mare violonista sau pianista. Am facut liceul de arhitectura în Bucuresti si acolo am cunoscut muzica folk. Era singura alternativa la muzica usoara foarte proasta care se difuza pe atunci. Auzeam numai cîntece despre fabrici si uzine. Sau asa zise cîntece de dragoste unde cîntaretul arata spre cer cînd cînta despre cer, sau înfigea degetul în pamînt daca vorbea despre pamînt. Aveai o revelatie auzind "Ulciorul" de Omar Khayam, sau "Ultima scrisoare" a lui Beniuc. Asa am învatat sa facem deosebirea între acestea si tîmpenii în care "brînza" rimeaza cu "nasture" ca amîndoua contin litera "r". Ca la orice "microb" vrei sa stii mai mult. Auzeam o poezie de Esenin si ne trezeam ca voiam sa stim ce e cu Esenin asta, ce a mai scris. Asa era generatia noastra.
NUMAI CU FLORI DE IRIS
Ce înseamna momentul 1982?
Atunci am debutat în Cenaclul Flacara. La un spectacol pe stadionul din Fagaras. Nu era greu de intrat, ci de ramas, pentru ca turneele erau riguroase, concurenta mare. Admiterea se facea cam asa: se mergea în spatele scenei, unde doi, trei membri mai vechi ascultau candidatul. La mine au fost Seicaru, Ducu Bertzi si Costica Dragomir. Era ceva sa fii în Clenaclu, sa auzi în 1982 versuri de Grigore Vieru, sa-i vezi pe Ioan Alexandru sau Nichita Stanescu recitînd. Într-o vreme cînd singura formatie "rock" pe care o vedeai la televizor era Savoy, în "Flacara" cîntau Iris, imediat dupa ce fusesera interzisi pe restul scenelor, Holograf, în prima formula, cu Gabi Cotabita solist, Pro Muzica de la Timisoara, Metropol de la Oradea.
Cum ati trait declinul Cenaclului?
Destul de greu. Nu atît momentul 1985, cînd a fost interzis, odata cu cea mai mare parte a membrilor sai, între care si eu. Credeam pe atunci ca e o situatie temporara, pentru ca mai fusesera si alte trupe sau artisti interzisi, si se revenise asupra deviziei. Mult mai greu a fost momentul 1990. S-a schimbat totul. Pe drept, folkul a intrat într-un con de umbra, pentru ca erau multe alternative. Pe nedrept l-au scos cu totul din circuitul artistic. Ani de zile calitatea de folkist echivala cu carnetul de bolnav mintal. Aproape toata media a adoptat aceasta pozitie. Bucurestiul si Ardealul au mai încercat sa tina steagul sus în acei ani grei. În ultima vreme lucrurile s-au mai limpezit. Avem si noi locul nostru pe taraba, alaturi de celelalte genuri. Daca se cînta si dupa 30 de ani cîntece din Cenaclu, înseamna ca acolo n-am mintit, n-am tras chiulul. Întrebi pe cineva de vreun hit al trupei Genius si nu-ti raspunde nimeni. "Ruga pentru parinti" si alte piese se cînta si azi, fara sa fie difuzate, fara publicitate, ba chiar cu publicitate negativa.
De unde vin cîntecele dumneavoastra?
Cîntecele sînt scrise dupa întîmplari traite de mine sau de oameni din jurul meu, dupa povesti de iubire sfîrsite prost, dupa ce am vazut oameni nenorociti, fapte reale pe care le-am trecut în cîntec. Daca spectatorii au simtit ce am simtit eu scriindu-le, înseamna ca am primit înapoi extraordinar de mult. Altfel n-as putea. Daca nu realizezi legatura cu publicul, mai bine mergi în discoteca sa te buricaresti. Dupa cîte un spectacol sînt stoarsa ca o lamîie dar si plina de o energie extraordinara, venita din public.
Dupa 25 de ani, cu bune, cu rele, care e calitatea umana pe care o apreciati cel mai mult la un om?
Sa fie om.
PORTRET TATIANA STEPA 02 08 2009 100% ADEVARAT 26
Tatiana Stepa - Rasai
Tatiana Stepa Noaptea marii betii
Tatiana Stepa Si totusi vine toamna
In Memoriam Tatiana Stepa - Va las cantecele mele
Sursa.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Pagina_principal%C4%83
Tatiana Stepa: "Fiecare iubire mi-a schimbat destinul
S-au scris atatea despre folkista Tatiana Stepa, dar uneori cuvintele sunt sarace, iar cliseele abunda. De aceea, am vrut sa fac cu ea un interviu mai putin conventional Posesoarea ochilor de culoarea "copacilor fara padurei din cel mai cunoscut cantec al ei si a vocii izvorate parca din adancurile marii si din trilurile pasarii maiastre a fost de acord sa-mi vorbeasca despre ea. Dar, mai intai, inca o descriere a ei, in vorbe mestesugite, cum numai omul de cultura Romulus Vulpescu poate emite: "Tatiana, sunetul in forma de sufleti... Un cantec, mai mult decat toate cuvintele "Cea mai frumoasa si dureroasa voce a folk-ului romanesc, femeia nefericita care a infruntat greutatile vietii cu indrazneala de barbat, crescandu-si singura copilul ajuns astazi la 25 de ani, Tatiana Stepa trece - la o varsta inca tanara - prin cele mai grele zile ale vietii. O cunosc de mult pe Tatiana, o consider una dintre cele mai bune si inspirate eleve ale mele, asa cum imi e acum si o buna colega, ne-am inteles extraordinar si ne-am certat, de cateva ori, pe viata, dar ne-am impacat la momentele de cumpana care nu au lipsit. Ce dulce narcotic e puterea, ce gaza pare o fiinta trudita, lovita de toate bolile si pericolele intre rotile mari si cinice ale politicii si intereselor egoiste! Si, totusi, cand se va vorbi despre anii nostri, nu vor fi citate zgomotele de cutit pe piatra si nici de derapaj de motocicleta, in viraj periculos, ci vocea corului de ingeri care s-a ascuns definitiv in fiinta Tatianei Stepa, cantand si pentru cei buni, si pentru cei rai, si pentru cei care-i aud durerea, si pentru cei care-i sfideaza nenorocirea, spune-mi padure cu frunza rara, unde-i iubirea de asta-vara, nu stie toamna sa se indure de noi, copacii fara padurei. Asa scria despre femeia si artista Tatiana Stepa poetul Adrian Paunescu in vara anului acesta. Dupa asemenea descriere, ce-ai mai putea afla despre Tatiana Stepa? Poate cate ceva de la inceputurile ei, ca fiinta dedicata muzicii. Cum a descoperit ca are voce? "Mai intai au descoperit parintii mei, care, in tinerete, au cantat amandoi. De fapt, asa s-au si cunoscut. In casa noastra se canta mereu. Mai tarziu am constientizat si eu ca-mi place sunetul muzicii. Si mai tarziu am inteles ca muzica ma poate bucura, ma poate intrista, ma poate alina. Pentru mine, de cele mai multe ori un cantec poate face mai mult decat toate cuvintelei. Parintii au incurajat-o. Cand pleca in turnee cu lunile, n-au mai fost atat de incantati, dar nu i-au cerut niciodata sa renunte. Uneori au fost ingrijorati ca n-are un loc sigur, ca are prea putin timp pentru familie, dar s-au bucurat pentru reusitele sale si au inteles ca asta-i place sa faca si ca in muzica isi gaseste linistea si implinirea. "Am iubit cu patima, cu disperarei Iubirile ei? Tatiana spune ca au fost... ca toate iubirile. Cu clipe de fericire, cu despartiri, cu suferinta, au fost minuni si dezastre, au fost lacrimi, de bucurie si de disperare. In fiecare a intrat cu speranta ca va fi ultima, cea mai mare, si ca va muri odata cu ea... "N-a fost sa fie decat ultima. Cred ca atunci cand am gasit-o a fost prea tarziu. Fiecare lucru are timpul sau. Am iubit cu patima, cu disperare, am crezut ca am sa mor de durere si, nici acum, dupa ani buni de la despartire, nu-mi revin, si acum imi plange sufletul numai cand ii aud vocea si ma revolta gandul ca altcineva imi imparte iubirea. Imi amintesc ca am scris atunci, impreuna cu Adrian Paunescu, cantecul (In noaptea despartirii dintre noi/Copacii cad pe drum din doi in doi/In ochi ma bate viscolul cainesc/Si am venit sa-ti spun ca te iubesc.i), cantec pe care nu l-am putut canta multa vreme in public. Pur si simplu ma transformam toata in lacrimi, ma coplesea durerea si nu puteam scoate niciun sunet. Pe de alta parte, a fost asa de frumos atat cat a fost, incat mi se umplu ochii si sufletul de lacrimi atunci cand imi aduc aminte si stiu ca toata viata ma voi hrani din acele zile, din acele trairi, din acea iubirei. Ai mai auzit o confesiune atat de sincera dupa o dragoste pierduta? Eu, nu... Fiul ei, cel mai bun prieten Cand povesteste despre fiul ei, Catalin, Tatiana se insenineaza. Isi aminteste ca, atunci cand era mic, spunea ca-l cheama Catanil. Acum ii mai zice, din cand in cand, Cope. De la copil. "Relatia cu fiul meu este exceptionala. Am avut si noi momente mai grele, atunci cand eram plecata de acasa, el era adolescent si poate ca avea mai multa nevoie de mine. Adolescenta fiind oricum o perioada dificila, relatiile noastre au fost destul de reci atunci. Cu timpul, ne-am apropiat si acum suntem, in primul rand, foarte buni prieteni. Cred ca lectia de viata cea mai importanta pe care i-am oferit-o este insasi viata mea. Indiferent ce i-as fi spus eu sa faca, daca eu as fi facut altfel n-ar fi avut niciun efect. El stie totul despre mine, despre valorile dupa care eu traiesc si stie si greselile pe care le-am facut. Nu i-am interzis niciodata nimic pentru ca n-a fost nevoie. A facut si el greselile lui, dar a invatat din ele, iar acum, cand are 25 de ani, nu cred ca as putea sa-l opresc sa faca altceva decat ceea ce vrea el. Din fericire, asa cum am mai spus, n-a fost si nu este cazul, pentru ca nu sare gardul, cum se zicei. Drumul in viata e detetrminat de deciziile personale, dar si de intalniri cruciale. Exista-n viata momente, oameni si intamplari care-ti schimba destinul. Tatiana recunoaste ca fiecare iubire i-a schimbat destinul, pentru ca atunci cand iubesti te abandonezi cu totul celuilalt si tot ceea ce faci nu mai tine numai de tine. Boala i-a schimbat viata in bine Apoi a fost intalnirea cu Adrian Paunescu, care i-a schimbat definitiv viata, din foarte multe puncte de vedere. In "Cenaclul Flacarai a devenit artistul care e, a invatat tot ceea ce stie astazi. De cativa ani, lucreaza impreuna cu Ileana si Romulus Vulpescu, doua "minunii pe care ea ii numeste "parintii mei de Bucurestii. Crede ca a fost un om cu mult noroc in viata daca a cunoscut de aproape asemenea oameni. Apoi, paradoxal, si faptul ca s-a imbolnavit i-a schimbat viata in bine. Nu o mai afecteaza lucrurile marunte si a invatat din aceasta suferinta sa se bucure de lucrurile simple mai mult decat o facea pana acum. Cand analizele-ti ies cand bune, cand proaste si intre doua serii de citostatice mai dai un recital dupa care lumea ramane-n picioare si te-apaluda minute-n sir, parca suferinta ta nu mai e. Incearca sa faca din fiecare zi obisnuita una perfecta sau macar una speciala. Fericirea vine de unde nu te-astepti si poate dura o clipa... Ea are si norocul sa faca ceea ce ii place. Dimineata se duce la serviciu si intra in universul minunat al cartilor, al cuvintelor. Nu e zi in care sa nu afle ceva nou, nu e zi in care sa nu descopere ceva frumos. Ca sa intregeasca o zi perfecta, seara ar trebui sa se afle pe o scena si sa cante, adica sa fie in alt univers, cel al muzicii. Vorbeste zilnic cu parintii ei, cu baiatul ei, cu prietenii si, daca toate sunt bune, inseamna ca ziua n-a trecut degeaba. Suma acestor clipe inseamna fericirea. Armonia este puterea de a nu renunta Daca o zana buna sau pestisorul de aur i-ar putea indeplini trei dorinte (sau chiar mai multe) acestea ar fi sa fie sanatoasa si sa fie sanatosi toti cei dragi ei, sa poata canta si sa fie mai putina nefericire pe lume. Tatiana nu crede ca exista drum drept in viata, daca traiesti cu adevarat tot ceea ce viata iti aduce in cale. Viata are si cumpene, si suferinta, si bucurie, si boala, si dezastre, si lacrimi, si nopti nedormite, si nedreptate si zile in care nu mai stii incotro s-o iei, si dezamagiri, si minuni. Ea si le-a asumat pe toate si le-a trait cu aceeasi intensitate pe toate. Totusi, pentru un om care traieste totul la maximum, daruindu-se pe sine, ce inseamna, oare, armonia? "Armonia pentru mine este puterea de a merge mai departe si de a nu renunta. Atunci cand simt ca in balanta inclina mai mult disperarea decat speranta imi revin prin muzica, prin apropierea oamenilor care imi sunt dragi. Depinde cu cine compari disperarea ta si eu cred ca in suferinta trebuie sa te compari cu cei mai nefericiti ca tine. Intotdeauna exista nenorociri mai mari decat cea propriei. Trecand la lucruri mai femeiesti, incerc sa o ispitesc sa-si faca niste placeri... pamantene. Conditia e ca n-are bani (virtual) decat pentru unul dintre urmatoarele "mofturii: o pereche de pantofi de firma, un parfum bun, o chitara performanta, un weekend intr-un loc superb. Ce alege si de ce? "Pantofii de firma nu ma intereseaza, parfumul m-ar interesa, dar nu atat de mult incat sa renunt la o chitara performanta si as mai pune ceva si as face si un weekend. As alege ceea ce ar face bine sufletului meu, si nu picioarelor melei. Muzica, esenta vietii Vorbind despre modelele din viata ei, Tatiana spune ca uneori poti invata lucruri nemaipomenite si de la oamenii de rand. Cat despre modelele ei, ca femeie, ezita... Se hotaraste totusi la toate cele care au devenit ceva prin ele insele, prin ceea ce au lasat in urma lor... Prea multe pentru a le numi. Imi vine s-o intreb de doua notiuni pe care unii le confunda sau cred ca-s sinonime. Care-i diferenta intre umilinta si smerenie? Se gandeste un pic, apoi raspunde: "Umil poti fi si fata de seful de post, daca iti foloseste la ceva. Smerenia cred ca tine de alte zone, de alte limite. Nu-mi place umilinta si daca amutesc in fata unui apus de soare, in fata unui artist, in fata iubirii, in fata unei poezii sau in fata unei manastiri poate ca asta e smereniei. Ma uit la ea pe scena cum arde cu toata fiinta,,. Ma gandesc ca n-ar fi putut face o alta meserie. Sigur, toti avem oarece fobii pe care nu le-am putea sublima in profesii, orice-ar fi. Tatiana admite ca n-ar putea face nicio meserie in care trebuie sa te umilesti sau in care esti umilit. N-ar putea face o meserie care sa nu se lege, intr-un fel sau in altul, de partea umana a vietii. N-ar putea fi matematician, fizician, chimist, medic, ospatar si cred ca mai sunt destul de multe. Muzica... iata esenta vietii ei. Nu-i atat de orgolioasa sa spuna ca s-ar asculta pe ea insasi la nesfarsit. Asculta si ar asculta la nesfarsit muzica buna, indiferent din ce zona este ea. Ii iubeste pe Chopin, pe Beethoven, pe Mozart, pe Verdi, pe Maria Tanase, pe Sting, pe Edith Piaf, o innebuneste folclorul maramuresean, ii plac aproape toti colegii ei folkisti, inca ii mai place ABBA... Viata merita traita Cu aceasta ocazie, imi vine-n minte meloterapia. Si nu ma pot abtine sa n-o intreb daca a apelat vreodata la terapii complementare (bioenergie, acupunctura etc.). Zice ca da, mai ales la diete, si rezultatele au fost exceptionale. Considera ca trebuie sa crezi in terapiile complementare ca sa ai rezultate, pentru ca altfel e degeaba. Asa cum trebuie sa crezi in fiecare lucru pe care-l faci daca vrei sa-ti iasa si daca vrei sa dureze. Oare cand i-ar fi placut sa traiasca, mai mult si mai mult, acestei fiinte diafane, cu picioarele bine-nfipte in pamant? Surpriza: i-ar fi placut sa traiasca in epoca valsului, a rochiilor lungi si vaporoase, a scrisorilor scrise de mana, a iubirilor din priviri. Iar daca va mai avea o viata, i-ar placea sa fie in epoca... teleportarii! A avut cumva experiente ciudate sau senzatii de deja-vu? Da, de foarte multe ori si recunoaste ca nu si le-a putut explica. O rog, spre sfarsitul convorbirii, sa-mi spuna, in cuvinte putine, ce a insemnat pentru ea "Cenaculul Flacarai? "A fost scoala cea mai importanta pe care am absolvit-o. Si cea mai completa. S-a terminat ca orice lucru care e prea frumos ca sa dureze. Uneori, ca intr-o mare iubire, e mai bine sa se termine inainte de a se transforma in ceva mai putin frumos. A fost greu si inca mai este. Dar viata continua si nimic nu poate schimba si nici nu poate anula ceea ce am trait si am simtit atuncii. Ce ar face-o pe aceasta femeie minunata, daca n-ar avea parinti (pe pamant, nu in gand...) si copil, sa mearga inainte? "Muzica. Si oamenii. Si poezia. Si iarba. Si florile. Si toamna. Si Craciunul. Si Marea. Tot ceea ce tine de viata. Nu numai ca trebuie, dar merita traitai.
Sursa:
http://www.revistafelicia.ro/
FESTIVALUL NATIONAL DE FOLK SI BALADA ,,POARTA SARUTULUI,, TG.-JIU TATIANA STEPA
Recital Tatiana Stepa 1
Recital Tatiana Stepa 2
Recital Tatiana Stepa 3
Recital Tatiana Stepa 4
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu